Jurnal din Dallas (4)
Prietenia…. la… sau de nevoie
de Iulia Dragomir
Citeam astazi pe un blog niste comentarii despre priteniile create in Romania si prieteniile create peste mari si tari; ma gandeam oare ce-i face pe oameni sa se apropie… sa ajunga sa se imprieteneasca.
In Romania, intr-adevar te apropii mai mult de oameni pentru ca impartasesti aceleasi nevoi, ai aceeasi cultura, intelegi aceleasi glume, ironii, subintelesuri a ceea ce vrei sa afirmi… si te faci mai usor inteles de unu’ de-al tau decat cineva cu o cultura diferita. Cand esti peste hotare, cel putin la inceput, ai o mare dificultate de comunicare in primul rand a nevoilor primare… cuvantul prietenie iti este strain, este un lux dupa care tanjesti; ajungi sa te simti multumit ca te faci inteles pentru a putea supravietui, pentru a te integra in societate.
Omul ajuns in alta tara, este ancorat in a-si crea un trai mai bun decat cel care l-a avut, de a depasi nivelul care l-a lasat in tara, pe romaneste vrea mai mult decat a fost, a avut. Ancorat in aceasta lupta pentru a-si crea confortul, omul uita de nevoile lui spirituale, unii chiar neaga ca ar avea asemenea nevoi si se mint ca sunt fericiti ca au un job bun, ca venitul este suficient pentru a-si satisface anumite dorinte, surprinzator sau nu, scara valorilor deviaza, prinde alt contur, nevoile primare devin lideri ai mintii lui. In Romania prieteniile erau create din liceu, facultate… anii trec peste aceste prietenii… si ele se consolideaza, devin mai profunde, mature, capata o alta incredre, siguranta datorita situatiilor prin care oamenii au trecut impreuna. Ajuns in alta tara, lucrurile stau diferit, si cred ca daca ne gandim rational, e firesc sa stea diferit, nu ai amintiri cu cel pe care-l intalnesti, nu te leaga un trecut, insa poti avea un prezent impreuna si te poate lega un viitor. Aceasta tara ii creaza individualism fara sa realizezi, americanii sunt cunoscuti prin cultura lor ca fiind individualisti, europenii ii privesc ca fiind mai superficiali,reci, prieteni de suprafata, dar posibil sa privim asa, doarece nu ne putem desprinde de trecut, de amintirile noastre, de ce-am trait noi in Romania si inca traim in mintea noastra cu cei pe care i-am lasat acolo.
Totul depinde pana la urma de tine ca om, indiferent in ce tara esti, ce nevoi ai, depinde unde ai ajuns cu piramida nevoilor, care stadii le-ai depasit, care nevoi ti le-ai satisfacut si care-ti lipsesc, si ce planuri ai pentru viata ta.Multi spun ca prieteniile in alta tara sunt create de conjunctura, din nevoia de a nu te simti singur, nevoia imperioasa de a comunica cu cineva, de a relationa; insa daca ne uitam in trecut si acele prietenii care le-am creat candva tot dintr-o nevoie s-au creat, fie ca ai impartit bucurii, fie ca ai impartit necazuri. In alta tara, singura problema cu care te confrunti este ca nu-s asa multi oameni de aceiasi cultura cu tine, care vorbesc limba ta si simti tu ca ei te-ar intelege; dar uneori aceasta nu-i un impediment asa mare, cred ca principala problema este ca- e greu sa gasesti oameni care sa rezoneze cu tine, sa fie pe aceiasi lungime de unda cu tine, chiar daca privesc viata diferit, dar sa gasesti un numitor comun care sa te faca sa-si doresti sa-ti petreci timpul impreuna.
Diferentele ne deosebesc de alti oameni si ne trezesc curiozitatea, daca oamenii ar semana perfect, am gasi o oglinda in celalalt si ne-am privi atat de mult reflectia incat totu ar devenii monoton in timp. Sa nu lasam prejudecatile sa ne domine mintea si sa privim constructiv orice intalnire cu alt om, poate fi de bun augur, poate chiar o prietenie frumoasa si constructiva in timp; trecutul este sa inveti din el, nu sa-ti tina viata pe loc.
va urma
Prietenii adevarati sint cei cu care ai copilarit, ai crescut impreuna, te-ai jucat si ai pornit in viata.
Aceasta legatura umana ramane baza pe care-ti cladesti mai tarziu viitorul, fara sa observi de multe ori ca aceste momente al copilariei te-au marcat pe o viata.
Din observatiile mele … romanii ajunsi peste granite nu pot cu usurinta sa renunte la cultul personalitatii, asta le impiedica sa vada LUMEA in alte dimensiuni cu locuitorii sai!
Notiunea de prietenie in comunism a fost definita printr-o persoana aproape de varsta ta,
cu interese asemanatoare cu ale tale, educatie la acelas nivel (altfel NU exista prietenie) si sa aiba finanate apropiate cu ale tale sa puteti vorbi despre lucruri cumparate in prima aparitie.
Nu s-a conceput nici macar sa fi in relatie buna cu cineva mai putin educat ca tine!!!! si asta a stricat mintea romanilor si ideile despre viata.
Titluri de domn/doamna aveau cei cu scoala, altii erau nene/tanti sau mai rau …. bai/fai.
Multi cred si azi ca a fi roman inseamna ceva si ai niste beneficii si LUMEA stie cat au suferit sub comunism si sint scutiti de legi si multe altele,
fac ce vor si cum vor muschii lor, oriunde.
Desigur asta nu se intimpla si de aici si marea depresie ca nu se poate face prieteni, adica nu se poate pacali pe nimeni sub aspect prietenesc ca si acei americani reci vede prin ceatza ce urmareste strainul nemultumit in America sa zicem.
Romanul (unii) mereu o sa planga dupa ce a lasat acolo si ce mizerie a gasit aici si in ce conditii grele are de lucrat!
Ce a lasat acolo??? O Dacie perfecta, un apartament cum nimeni n-a mai vazut, apa nu curgea cu saptaminile si wc-ul nu era tras de 5 zile, cara apa cu galeata la etajul X, avea frigiderul plin de bucatzele!!!!!!! ca avea pile la macelar ….. si covoare persane si cristale … de portelanuri sa nu mai vorbesc si o bibliotecaaaa
de mama-mama!!!
Toate astea le-a vandut pe doua bilete de avion,
one way … ca a vrut sa emigreze, sa scape de ….. si sa aiba o viata “civilizata” vorba romanului.
Noroc cu prieteni sau rudele care le-au primit pe pamantul fagaduintei ca este obligatoriu sa ai un sponsor, ca altfel unde mergeau de la aeroport?
Cu ganduri nerge nu se poate face nimic, dorul dupa o alta epoca nu ajuta la avansarea cu viata.
Daca in familia ta nu-ti gasesti fericirea, nici in prietenii de odinioara nu-si va gasi tihna sufletul.
E frumos sa-ti amintesti cateodata ce a scris si Eminescu, insa nu trebuie sa uiti de timpul real.
“Cand amintirile-n trecut incearca sa te cheme,
Pe drumul lung si cunoscut, mai treci din
vreme-n-vreme”
In experienta mea, nu stiu daca se poate generaliza in ce parte a lumii sau in ce tip de societate prieteniile si prietenii sint mai adevarati. Cred ca depinde foarte mult de ce oameni cunosti, ce scara a valorilor au, cu ce scara a valorilor ramin dupa ce emigreaza sau mai stiu eu ce alta schimbare economica intervine in viata lor (caderea comunismului a creat o asemenea societate), si cu care ai eventual sansa sa comunici mai bine. Dar asta se poate intimpla oriunde in lume.
Cred ca mai un criteriu de “stabilit prietenii” universal valabil, si anume virsta… Prietenii din copilarie ramin (aproape) tot timpul apropiati pt ca mintea copilului este alta. Nu cred ca prietenii din copilarie erau perfecti, mai degraba cred ca mintea mea de atunci ii vedea asa.
Nu stiu cat de adevarata este aceasta prietenie dar de cele mai multe ori este facuta din interes sau poate ma insel eu.POATE OAMENI SANT LEGATI MAI MULT INTRE EI DE NEVOI SI ASA SE INPRIETENESC.DE CELE MAI MULTE ORI SI GANDUL DE A RAMANE SINGUR PE UN TARAM STRAIN II FAC PE OAMENI SA LEGE PRIETENII.????????