Din observatiile mele … romanii ajunsi peste granite nu pot cu usurinta sa renunte la cultul personalitatii, asta le impiedica sa vada LUMEA in alte dimensiuni cu locuitorii sai!
Notiunea de prietenie in comunism a fost definita printr-o persoana aproape de varsta ta,
cu interese asemanatoare cu ale tale, educatie la acelas nivel (altfel NU exista prietenie) si sa aiba finanate apropiate cu ale tale sa puteti vorbi despre lucruri cumparate in prima aparitie.
Nu s-a conceput nici macar sa fi in relatie buna cu cineva mai putin educat ca tine!!!! si asta a stricat mintea romanilor si ideile despre viata.
Titluri de domn/doamna aveau cei cu scoala, altii erau nene/tanti sau mai rau …. bai/fai.
Multi cred si azi ca a fi roman inseamna ceva si ai niste beneficii si LUMEA stie cat au suferit sub comunism si sint scutiti de legi si multe altele,
fac ce vor si cum vor muschii lor, oriunde.
Desigur asta nu se intimpla si de aici si marea depresie ca nu se poate face prieteni, adica nu se poate pacali pe nimeni sub aspect prietenesc ca si acei americani reci vede prin ceatza ce urmareste strainul nemultumit in America sa zicem.
Romanul (unii) mereu o sa planga dupa ce a lasat acolo si ce mizerie a gasit aici si in ce conditii grele are de lucrat!
Ce a lasat acolo??? O Dacie perfecta, un apartament cum nimeni n-a mai vazut, apa nu curgea cu saptaminile si wc-ul nu era tras de 5 zile, cara apa cu galeata la etajul X, avea frigiderul plin de bucatzele!!!!!!! ca avea pile la macelar ….. si covoare persane si cristale … de portelanuri sa nu mai vorbesc si o bibliotecaaaa
de mama-mama!!!
Toate astea le-a vandut pe doua bilete de avion,
one way … ca a vrut sa emigreze, sa scape de ….. si sa aiba o viata “civilizata” vorba romanului.
Noroc cu prieteni sau rudele care le-au primit pe pamantul fagaduintei ca este obligatoriu sa ai un sponsor, ca altfel unde mergeau de la aeroport?
Cu ganduri nerge nu se poate face nimic, dorul dupa o alta epoca nu ajuta la avansarea cu viata.
Daca in familia ta nu-ti gasesti fericirea, nici in prietenii de odinioara nu-si va gasi tihna sufletul.
E frumos sa-ti amintesti cateodata ce a scris si Eminescu, insa nu trebuie sa uiti de timpul real.
“Cand amintirile-n trecut incearca sa te cheme,
Pe drumul lung si cunoscut, mai treci din
vreme-n-vreme”