INTERVIU CU PLASTICIANA IULIANA SASARMAN
material realizat de George ROCA
Iuliana Sasarman, o tânara artista plastica din România, a plecat în urma cu aproape doi ani în Statele Unite ale Americii pentru a-si perfectiona arta si pentru a cunoaste si alte locuri în afara de cele din Bistrita, unde si-a petrecut copilaria, Cluj-Napoca unde si-a facut studiile universitare si Bucuresti unde a avut nenumarate expozitii. America este fascinanta! Multi, printre care si subsemnatul, cuceriti de mirajul „promise-land-ului”, si-au luat luat inima-n dinti si au plecat spre marele tarâm necunoscut, având în bagage doar imaginea creata de filmele de la Hollywood, a revistelor cu coperte lucioase sau a stirile extreme de la televizor. Unii au reusit, au avut succes, altii mai sunt si azi în cautarea marii sanse… Câtiva s-au reîntors la „casele lor” cu un gust amar care le-a marcat viata poate pentru întotdeauna, dar si cu amintiri minunate. Se zice ca cine nu a vazut America nu este un om complet si nu va întelege niciodata realitatea lumii moderne! Tara contrastelor este pentru calatorul român o lectie de viata, de schimbare, de sofisticare, dar si de suferinta, o lectie în care, daca esti sanatos la trup si la minte, este imposibil sa nu devii invingator. Gratie comunicarii prin Internet, de la Sydney la Stuttgart, via Statele Unite ale Americii, va prezint mai jos un schimb de pareri cu talentata pictorita Iuliana Sasarman.
Rep.: Stimata domnisoara Iuliana Sasarman, în urma cu mai bine de un an ti-am facut o prezentare la SIMEZA revistei electronice AGERO. Am aflat atunci multe lucruri interesante despre tine, despre arta ta, despre talentul tau în pictura de sevalet. As vrea sa îmi relatezi ce ai mai facut în perioada de timp care a trecut de atunci.
I.S.: În luna mai m-am mutat la New York unde am stat sase luni si am lucrat la un club privat de golf. În aceasta perioada nu am pictat, deoarece aveam o camera mica si nu aveam spatiu sa-mi fac atelier, dar în schimb am avut timp sa vizitez. Am vizitat muzee, galerii de arta, „vestigiile” Manhattan-ului, de la Statuia Libertatii la celebra statuie aurita a lui Prometeu din Rockefeller Plaza! De-acolo an dat o fuga la Boston, Washington si la Cascada Niagara de care am fost foarte impresionata. În luna noiembrie m-am reîntors la Naples, Florida unde voi sta pâna în luna mai. Aici lucrez tot la un club de golf, vizitez tot ce se poate, dar si pictez deoarece locuiesc într-un apartament mai mare si mi-am improvizat un atelier de pictura pe terasa.
Rep: Esti deci tot in America! Te-ai stabilit definitiv acolo? Cum suporti emigrarea?
I.S.: Sunt tot în America, dar înca nu stiu pentru cât timp. Anul acesta sigur mai stau pe aici, deoarece mai sunt multe de facut si locuri pe care vreau sa le vad. Nu e asa de roz viata în SUA cum mi-o imaginam când eram acasa… Am întâmpinat si greutati peste care am trecut cu bine, dar în schimb am realizat ca aici îti poti oferi un trai decent, fara grija zilei de mâine.
Rep.: Am aflat de pe internet ca în 2006 ai avut o expozitie personala la Connecticut cu ocazia Zilei României si marcarea intrarii tarii noastre în Uniunea Europeana, expozitie care a facut parte din ansamblul de evenimente organizate de Ambasada Româna din Statele Unite ale Americii cu tema „Romanian Arts in the United States”. Ce lucrari ai mai facut între timp si unde le-ai expus?
I.S.: În America mi-a fost mai greu sa gasesc o galerie unde sa îmi expun lucrarile. Am avut în schimb o expozitie de pictura la Hotel Elizeu din Bucuresti, expozitie organizata de Fundatia Arte e Arta din Bucuresti si o expozitie organizata tot de aceeasi fundatie la Lugano, în colaborare cu Ambasada României din Elvetia.
Rep.: Mai mentii legaturile cu fostii colegi din România, în special cei din Cluj si din Bistrita? Cu ce grupuri de artisti plastici americani ai luat legatura?
I.S.: Mai vorbesc cu câtiva colegi prin intermediul internetului, dar nu prea des deoarece timpul si diferentele de fus orar nu-mi permit. Deoarece sunt departe de România mi-a fost mai greu sa tin legatura cu artistii de acasa, dar mama mea, caruia îi multumesc din suflet pentru sprijinul acordat, s-a ocupat de toate expozitiile mele si întretine legaturi solide cu colegii de breasla. Cei de-aici sunt mai greu de gasit… Noroc ca am acces la muzee, biblioteci sau librarii cu publicatii de arta! Asa ajung sa îi cunosc, sa-i descopar si sa-i apreciez – cum zice americanul!
Rep.: Ai cunoscut în America alti artisti plastici originari din România?
I.S.: Din pacate nu am cunoscut alti artisti români. Am auzit de câtiva cu renume, dar timpul nu mi-a permis sa îi caut.
Rep.: Ai luat legatura cu Institutul Cultural Român din New York? Dar cu comunitatea romaneasca de pe unde te-ai perindat?
I.S.: Din pacate nu am luat înca legatura, dar am sa o fac când mi se va ivi ocazia.
Rep.: Ce faci pentru a-ti câstiga existenta?
I.S.: Am venit în SUA printr-o firma din Cluj care mi-a oferit un contract de munca la un club de golf, pe post de ospatar! Ce nu face omu’ sa vad? America!!! La început am primit viza pe sase luni, dupa care a trebuit sa o extind tot din sase în sase luni, deoarece nu am vrut sa ramân aici ilegal. Fiind legata de aceasta viza, care e doar temporara, a trebuit sa ma tot mut dintr-un stat în altul la expirarea acesteia! Astfel am stat sase luni în Florida si alte sase luni în nord (New York si Connecticut). Datorita acestor mutari am avut ocazia sa vizitez si sa traiesc în diferite locatii ale SUA. Va spun sincer ca a fost o experienta placuta. Acum mi-am gasit o alta companie care mi-a facut contract de munca si voi lucra din luna mai, împreuna cu alti prieteni români, pe o insula din Cape Cod, statul Massachusetts. Datorita faptului ca sunt într-o tara în care sunt singura si nu am nici un sprijin sunt nevoita sa muncesc o meserie care nu ma reprezinta, dar sper ca în timp sa apara alte oportunitati si sa-mi gasesc ceva de lucru în domeniul artistic. „Speranta moare ultima”, acesta e motto-ul meu!
Rep.: Ai avut realizari pe „Pamântul Fagaduintei”?
I.S.: Da, am avut! În primul rând mi-am împlinit visul de a vedea New York-ul si muzeul Metropolitan, locuri în care nu credeam ca voi ajunge vreodata. Am cunoscut o parte din vasta cultura americana. Am fost de asemenea la Las Vegas, Los Angeles, Beverly Hills, Hollywood, Chicago, Miami, Boston, Washington, Niagara, locuri la care visam cu ochii deschisi atunci când eram în România, vise care s-au implinit… Am reusit sa-mi cumpar masina mult dorita de mine, si anume o masina sport de culoare galbena… Cu ea circul peste tot! Acum sper si astept o realizare pe plan profesional, aici pe… „Pamântul Fagaduintei”!
Rep.: Ce proiecte, planuri sau sperante de viitor ai?
I.S.: Momentat pictez si pregatesc o noua serie de lucrari pe care sper sa le expun în curând aici în Statele Unite ale Americii.
Rep.: Ti-ai schimbat stilul de pictura? Ai fost influentata de plasticienii americani? Stiu ca stilul tau este cu precadere impresionist abstract, stil care apeleaza la subconstient (bazat pe sentimente nu pe rational), adoptând în special o pictura asemanatoare ilustrilor reprezentanti ai acestuia precum: Jasper Johns, Yves Klein, Willem De Kooning, Joan Mitchell, Fiona Rae, Richard Diebenkorn si altii. Gresesc oare? Ce muzee si galerii de arta faimoase ai vizitat?
I.S.: Nu! Nu cred ca mi-am schimbat stilul de pictura, baza în lucrarile mele a ramas „culoarea”. Desigur ca sunt interesata sa cunosc si tehnica altor stiluri si noi modalitati de exprimare artistica. De aceea „bântui” prin lacasuri de arta, prin galerii si muzee. Am vizitat Muzeul de Arta din Naples, Florida; Muzeul de Arta din Chicago; Muzeul Salvador Dali din St. Petersburg, Florida; Muzeul Metropolitan din New York; Muzeul Guggenheim din New York, s.a.
Rep.: Stiu ca din 2006 ai devenit membra a Uniunii Artistilor Plastici din România. Am auzit ca în curând vei aparea în Enciclopedia pictorilor din România. Poti sa îmi dai câteva detalii?
I.S.: Ce repede circula vestile chiar si pâna în Australia! Asa este! Am avut bucuria sa aflu ca voi aparea anul acesta în Enciclopedia pictorilor din România, volumul al XVI-lea. Pentru mine este o onoare deosebita, în special pentru faptul ca acasa este recunoscuta munca mea în arta plastica. Multumesc celor care au facut selectia.
* Artist plastic profesionist. Membra a Uniunii Artistilor Plastici din România. Nascuta la data de 23 ianuarie 1980, la Bistrita. Absolventa a Academiei de Arte Vizuale „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, Facultatea de Arte Plastice si Decorative. A avut nenumarate expozitii în Bucuresti, Bistrita, Cluj-Napoca, Iasi. Lucrari în colectii private din Australia, Belgia, Canada, Elvetia, Italia, România, Statele Unite ale Americii, Ungaria, s.a.
















Viata nu este in roz niciunde pa pamant daca
actele de sedere nu sint de maniera permanenta!
In Statele Unite ca si peste tot, cel mai important este supravietuirea si pe urma artele, chiar daca asta este profesia de baza.
Doar cei cu actele in regula incep sa guste din
aromele reale americane!!!! au alte posibilitati
si li se deschid alte cai in fata decat celor cu vize temporare de munca sau de vizita.
Juliana trebuia sa ia legatura prin internet cu marii artisti americani, sa le ceara ajutor!!!!!!!
ceea ce aici NU este o rusine si nici jenant!!!
precum in ROmania!!!!!!!!!!!!!!!!!! si atunci ar fi fost sponsorata (poate) daca are si un caracter placut si de acolo pornea spre succes.
In America asa se procedeaza, altfel suferi in tacere si doar tu stii ce te doare! ca nu se joaca acel joc de minti ca nu-ti dai seama cine sint eu?