Am avut privilegiul de a obtine un interviu de la maestrul Tudor Gheorghe, bardul roman care a concertat pentru romanii de pe toate continentele, inainte si dupa Revolutie. Domnia sa n-a fost niciodata tentat sa “ramana”, pentru ca nu poate trai timp indelungat departe de Romania. Va prezentam in continuare reflectiile unui mare artist, despre romanii din strainatate si din tara, despre muzica, despre arta autentica.
Rep.: Maestre Tudor Gheorghe, ati fost aplaudat de sute de romani la Tivoli. Veti reveni in Italia?
Tudor Gheorghe: Gandul meu este sa revin in Italia, pentru ca am descoperit aici o suma de suflete care vor avea in permaneta nevoie de caldura de acasa. Italia e o tara calda, cu oameni calzi, si romanii de aici sunt la fel.
Rep.: Sunt diferiti romanii din Italia de cei din alte parti?
Tudor Gheorghe: De exemplu cei din Canada sunt cu totul altfel. Nu se pot compara romanii de peste ocean cu cei de aici. Pentru ei, dorul de casa capata alte dimensiuni, in raport cu distanta fata de tara. Altfel e romanul din Europa, care la o eventuala nevoie poate ajunge in cateva ore la parinti, la cei dragi. in tarile Europei dorul e mai proaspat, pentru ca si romanii sunt mai proaspeti.
Rep.: Se spune ca romanii din Germania fac exceptie, ca au devenit mai reci.
Tudor Gheorghe: Problema in Germania e alta, dar nu e vina romanilor. in Germania s-a impamantenit un obicei prost in receptarea actului artistic. Cativa “mercenari”, “geambasi” de suflete care se cheama impresari speculeaza sentimentele romanilor, traditiile si obiceiurile lor de a se simti impreuna. Se aduna in carciuma si “spectacolele” au loc in restaurant. E umilitor pentru un artist sa cante in fata unor oameni care beau si mananca. Eu n-am fost niciodata in spectacol in restaurant. Mi s-a intamplat sa fiu pus in fata faptului implinit, dar atunci am facut o intelegere. Nu s-a servit absolut nimic, decat apa minerala, pana la inchiderea spectacolului. Dupa aceea, impreuna, ne-am asezat la masa, am baut impreuna un pahar. Pentru un artist, e impotriva firii. Spectacolele mele au un anumit mesaj. in spectacolele mele primeaza textul, sunt momente de reflexie si de perceptie. Spectacolele mele nu sunt relaxante. Sunt provocatoare, sunt generatoare de nostalgii si de dorinta de a sti, cunoaste, invata.
Rep.: Mai umple salile artistul Tudor Gheorghe?
Tudor Gheorghe: Am inceput sa cant in 1969. N-am venit imitand pe cineva. Am avut un prim spectacol, unicat la acea vreme. Se chema “Un menestrel la curtile dorului”. Aveam 24 de ani si uimeam publicul din Romania prin originalitatea actului cultural. Un om si-o chitara, sprijinit de marea poezie romaneasca. Cei care m-au vazut in perioada urmatoare anilor 1969 au ramas fani fideli ai genului pe care-l propuneam atunci.
M-au revazut de-a lungul anilor si ma urmaresc si astazi. Copiii lor au crescut cu Tudor Gheorghe in casa. Publicul meu a ramas publicul meu. Acum, bucuria mea este ca la spectacolele mele, proportia este de 70-80% tineret. in 1969 umpleam salile si in 2005 umplu salile. Asta e performanta cu multe semnificatii.
Rep.: Ati avut o perioada in care ati lipsit de pe scena?
Tudor Gheorghe: Am avut un hiatus in activitate care m-a costat mult. in 1987 am fost interzis in Romania. in 1992 am avut o prima tentativa de revenire in viata spectacolelor. in noul show-biz. Mi-am dat seama ca nu e bine, ma amestecam cu noul gen care se promova in draci, cu spectacole cu 10 – 20 de nume pe afise cu titluri de genul “Miss Piranda”. Am tacut pana in 1998. 11 ani, in tara mea precum Blaga, mut ca o lebada. Dar a fost o perioada de acumulari, perioada in care am facut 7 spectacole de sine statatoare, grupate sub un generic frumos “Tudor, deschide poarta”. Poarta e deschisa, dar nimeni nu vine dupa mine.
Rep.: Sa intelegem ca nu aveti epigoni?
Tudor Gheorghe: Asa cum am spus, nu vine nimeni dupa mine, desi poarta e deschisa. Drumul pe care-l propun e anevoios Acum se vor succesele rapide, exista vedeta care nu danseaza decat o vara.
Rep.: Ce parere aveti despre mediul muzical de astazi din Romania?
Tudor Gheorghe: Este mult kitsch. Cuvantul democratie are si partile lui bune, dar exista si reversul medaliei. Chiar in democratie, eu sunt pentru cenzura. Nu o cenzura politica, de mesaj, ci o cenzura a bunului simt.
Pe de alta parte, tot kitsch-ul spectacolelor care ne inconjoara e in favoarea mea. Agresivitatea televiziunilor care insista nejustificat in promovarea non valorilor culturale ma avantajeaza. Lumea, satula de kitsch, de pornografie culturala, simte nevoia adevarului artistic. Si cand sunt spctacole de calitate, publicul vine. Eu apar de doua-trei ori pe an, in concerte grave, tematice, si lumea vine. Dar lumea vine si la Phoenix, la Iris, vine la Holograf, la spectacolele de folclor in care apar tineri interpreti de muzica populara. Sunt contemporan cu muzica de astazi, prin fiul meu care are 30 de ani. Am dialog cu generatia tanara de o anume calitate. Ei asculta Pink Floyd, Beatles, muzica usoara din anii ’30, cauta valori esentiale.
Rep.: in ce relatie sunteti cu manelele?
Tudor Gheorghe: Prefer manelele hip-hopului. Maneaua are traditie in cultura romana, ea a ajuns acum in derizoriu gratie textelor idioate, dar ea vine dintr-un melos cu trimiteri evidente in folclorul romanesc.
Hip-hopul nu are nimic in comun cu muzica romaneasca. Textele nu sunt de mari poeti si muzica nu exista. Nu e suficient doar strigatul de disperare intr-un act artistic. Hip-hopul e o forma importata. Am auzit la hip-hop-ul american texte de o poezie extraordinara. La noi, in afara de vulgaritate, injuraturi, in numele unui protest impotriva a nici ei nu stiu ce, nu e nimic.
Rep.: Exista un curent care propune orientarea schimbarea valorilor romanesti cu cele din strainatate.
Tudor Gheorghe: Ma deranjeaza faptul ca multi intelectuali romani vorbesc cu dispret de o anume cunoastere culturala. Romanesc, acest cuvant ii deranjeaza. Pentru ei, spatiul mioritic este un mod de a jigni felul de a gandi al unui om. Ei spun ca e rusine ca traiesc in spatiul dambovitean. Daca acesti intelectuali ar fi de pe o alta lume, poate ar fi avut dreptate. Dar cand ei s-au pregatit din punct de vedere intelectual, au facut scoala pe plaiul mioritic, nu permit sa jigneasca si sa scuipe pe locurile sfinte.
Rep.: Calatoreati in strainatate si pe vremea comunismului. De ce n-ati ramas?
Tudor Gheorghe: N-am putut sa raman. I-am invidiat intotdeauna oamenii care au avut curajul sa ramana. Am spus-o peste tot in diaspora, in toata lumea, ca ii invidiez pe romanii care au avut aceasta putere. Dar sa nu uitam ca nimeni nu a plecat de bine. Au fost si cativa aventurieri, dar romanul, in general, a plecat de acasa de nevoie.
Rep.: Au plecat de nevoie, dar credeti ca le e bine in strainatate?
Tudor Gheorghe: Pe romanii care au plecat, ii invidiez si ai deplang in acelasi timp. N-am intalnit roman care sa nu-si doreasca sa revina acasa. Dar nu toti vor sa recunoasca. Romanii din afara tarii fac parte din doua categori. Cei realizati socio-profesional, care traiesc asezat, au realizat ceva, vorbesc frumos, cu nostalgie si cu dor de locurile natale, de profesori, de scoala, de anii de munca. Cei nerealizati injura tara. Si nu se intorc de rusine si din lipsa de bani.
Rep.: in Romania, oamenii valorosi, marile constiinte ale tarii, stau deoparte si lasa treburile tarii pe mana oportunistilor. De ce n-ati intrat in politica?
Tudor Gheorghe: Daca m-as implica in actul politic, si am fost tentat s-o fac la un moment dat, o generatie intreaga ar fi privata de o lume poetica pe care eu o propun. N-as mai putea sa fac spectacolele mele. N-as mai fi putut sa fac spectacolul “Cu Isus in celula – poezia in inchisori 1941-1964″, care aduce in prim plan necunoscuta poezie a inchisorilor staliniste, cu versuri de Nichifor Crainic, Radu Gyr, Andrei Ciurunga, Virgil Maxim, Valeriu Gafencu. E un spectacol greu de digerat, dar care zguduie constiinte. De asa ceva e nevoie acum in Romania.
Rep.: Ce e de facut pentru Romania?
Tudor Gheorghe: Romania se poate schimba intr-un singur fel, cred eu: intoarcerea la valorile esentiale. Revenirea la acea zicere a poporului nostru, precum ca pruncii trebuie crescuti in respect fata de oameni si frica fata de Dumnezeu.
Sorin Cehan
Italia
Unul din cele mai bune interviuri pe care le-am citit in ultimii ani, extrem de bine realizat, intrebarile reporterului, Sorin Cehan, si cuvintele maestrului Tudor Gheroghe, ating sufletul si constiinta oricarui roman!
“Rep.: Au plecat de nevoie, dar credeti ca le e bine în strainatate?”
Absolut fara judecata este aceasta intrebare!!!
Ce cunostinte sa aiba acest muzician/artist despre statutul politico-financiar al celor plecati si daca le e bine sau nu?
Gasesc fara valoare speculatiile scrise ca la toti le-ar fi dor de ROmania insa nu vor sa recunoasca si asemenea enunturi copilaresti.
Artistul a fost pe unde a fost datorita acestei comunitati romanesti ca altfel are slabe sanse sa fie ascultat pe uscat intr-o tara vestica, fara mancare si bautura, iar sala plina, nici vorba.
In plus, de unde sa stie el din ce cauza a plecat fiecare? aceste sint chestiuni de emigrare confidentiale si nu e treaba nimanui, mai ales de dezbatut public din pura imaginatie.
La fel nu e corect de pronuntat pe unii romani reci doar ca n-au inclinatie spre acest stil de muzica.
Nu stiu din pacate ce canta maestrul desi inca am fost in tara cand a debutat, insa eram sub alta influenta muzicala in cele zile decat folk romanesc, banuiesc numai ca asa ceva canta dupa imbracamintea ce poarte pe poza.
Mai impart si eu acum pe romani in doua categorii: ortodoxi si pocaiti ca in viata practica la aceste doua religii se divide comunitatea romana din America, din pacate.
Pocaitii de obicei nu merg la nici un concert poate sa vina cine vrea si de unde, unii din ei care s-au pocait de dragul matusii ca sa le ajute cu ceva, si le place sa bea, o sa cumpere bilete la asemenea concerte care se tin in salile de langa oricare biserica Sambata sau Duminica.
Nimeni nu locuieste chiar la doi pasi de cladirea bisericii si daca pleaca de acasa pentru jumatate zi sau mai mult, pretinde sa fie si ceva mancare pe masa in timpul programului.
Asta este ceea ce nu inteleg cei care nu locuiesc pe aici in America, care sint distantele de parcurs de acasa si pana la o adunare de acest fel si romani nepocaiti sint putin la numar dar se duc cine poate la orice intrunire daca vine cineva din Romania.
Majoritatea celor care au crescut aici, NU inteleg nici doua cuvinte din textul cantecelor
dar se duc sa se intalneasca cu oameni si sa petreaca o dupa amiaza placuta in anturajul cunsoscutilor.
Toti artistii care pleaca in strainatate, sa tina minte ca nu canta pentru public roman care mai nutresc cultul personalitatii, ci pentru straini!!!
Super interviul si cred ca dupa 20 de ani de strainatate el are o idee foarte buna a ceeace se intampla chiar fara sa fii trait prin strainatate. Oamenilor destepti nu le trebuie neaparat sa experimenteze pe propria piele. Bravo realizatorilor.
Un mare artist.
Olga bate cimpiile pline de bizoni. Las-o, madam, mai incet cu statutu’ politicio-financiar ca nu intereseaza pe nima’. Una e sa asculti muzica omului printre clefaieli shi gilgiituri, concentrat pe ciolanul din farfurie, si alta e sa o asculti in sala de concert. Vrei sa dai din falci si sa asculti muzica, iti pui un CD.
Mie unu’ mi-e dor de Romania. Locuiesc in California si nu ma deranjeaza sa conduc 100-200km ca sa-l ascult pe Tudor Gheorghe. Adevarul este ca muzica lui are mai mult farmec daca o asculti in Oltenia… Trebuie sa stai seara pe malu’ Dunarii mai la vale de Severin, in umbra salcimilor, cu ulcica de vin linga tine ca sa intelegi genul asta de muzica
@Buratino
“Trebuie sa stai seara pe malu’ Dunarii mai la vale de Severin, in umbra salcimilor, cu ulcica de vin linga tine ca sa intelegi genul asta de muzica ”
Da tata, asa e! Iar vinul ala trebuie sa fie zaibar neaparat!
Olga zice, nu da cu paru’ …Asa le zice ea de obicei, ca un om mare…
Frumos interviul, vazut din inima unui mare artist, dar care are parerile personale ridicate la rang de lege!
Foarte mihnit de anularea unui spectacol in Kitchener, Canada, unde il asteptau cel putin 250 platitori de bilete la un pret asemanator marilor artisti americani!
Pacat ca maestrul a facut comentarii rautacioase la adresa anumitor romani asezati in anumite orase din Canada. El avea o misiune de a aduce cultura romaneasca si nu tinta de a pleca cu sacul plin neaparat. I l-am fi umplut noi cumva, dar ne-a intors spatele unul care e considerat mare roman.
Maestre tudor, romanii care au plecat nu au gasit societatea romaneasca locul lor de a trai, ai avut chemarea altor zari. Chestia cu revenirea acasa e reala, dar imposibila. Totusi, cei de afara nu se pot acomoda stilului romanesc , de asta au plecat, iar diferentele se accentueaza in timp.
[...] „Am inceput sa cant in 1969. N-am venit imitand pe cineva. Am avut un prim spectacol, unicat la acea vreme. Se chema “Un menestrel la curtile doruluiâ€. Aveam 24 de ani si uimeam publicul din Romania prin originalitatea actului cultural. Un om si-o chitara, sprijinit de marea poezie romaneasca. ÃŽn 1987 am fost interzis in Romania. ÃŽn 1992 am avut o prima tentativa de revenire in viata spectacolelor. ÃŽn noul show-biz. Mi-am dat seama ca nu e bine, ma amestecam cu noul gen care se promova in draci, cu spectacole cu 10 – 20 de nume pe afise cu titluri de genul “Miss Pirandaâ€. Am tacut pana in 1998. 11 ani, in tara mea precum Blaga, mut ca o lebada. Dar a fost o perioada de acumulari, perioada in care am facut 7 spectacole de sine statatoare, grupate sub un generic frumos “Tudor, deschide poartaâ€. Poarta e deschisa, dar nimeni nu vine dupa mine†– Tudor Gheorghe. [...]
[...] [...]
Olga Khan
Nu zic, D-na, pt. ca azi toate femeile sunt doamne, cum ai putut folosi despre Tudor Gheorghe, nu zic domn, pt.ca azi toti sunt domni.. si el e mai mult decat Domn..cuvantul : ACEST MUZICIAN, citez propozitia ta:
..Ce cunostinte sa aiba acest muzician/artist despre statutul politico-financiar al celor plecati si daca le e bine sau nu?
. Acum comentariul meu.
Pe noi nu ne intereseaza statutul vostru financiar-politic, daca nu ati ramas aici ca sa mentineti cuvantul Romania pe plicul de corespondenta. , alaturi de noi care inghitim aerele voastre incalificabile… . Nu am ramas de patrioata, doar de nenorocoasa.
DACA nu AI luat CU tine tot ce e suflet in Romania si faci pe grozava d-na Khan, uita/ne, pe toti si tot ce e legat de Romania. Ramai KHAN, cu sufletul conform adresei pe care o ai….
APROPO. GASESTI ARTISTI DE MANELE IN ROMANIA… cauta-i
Sunt intru totul de acord cu cele comentate de Buratino si CLARA.Chiar nu asi mai avea de adăugat nimic…asta pentru cele spuse de olga khan!
TUDOR GHEORGHE este cu adevărat un ARTIST complet si desăvarsit…si un ROMÂN care simte si iubeste ROMÂNEÅžTE.
mie imi place tot
ce naspa