Maroc- Impresii de Calatorie (2)
De fapt, am cugetat dupa aceea, pietrele sunt primele forme care l-au inspirat pe om. Silexurile din obsidian, roca vulcanica foarte dura, sunt revelatoare. Piatra a devenit la un moment dat statuia unui zeu. Locuintele din piatra sunt cele mai durabile, iata ce s-a ales cu popoarele care n-au avut decat lemn si argila la indemana. Pietrele sunt cele mai vechi monumente ale omenirii: menhirii, dolmenii, hypogeele, ori megalitii de la Stonehenge. Acum doua mii de ani se cauta piatra filosofala. Piatra se pune pe morminte si piatra e instrument de razboi. Ce s-ar fi intamplat cu cerealele fara pietrele de moara? Cu epoca de piatra a inceput istoria omenirii. Piatra sta la baza dezvoltarii omenirii asa cum celula e la baza organismelor vii. Pietrele talismane ori pietrele inscriptii, piatra-borna de drum ori piatra/marmura lui Praxiteles, piatra care paveaza strazile etc – civilizatia n-ar fi existat fara piatra.
Aterizarea in Casablanca a decurs minunat, pasagerii au aplaudat eforturile pilotului. Dupa cum aveam sa constat cu ochii mei, marea metropola marocana era punctul de intalnire al lumii europene cu cea africana si chiar asiatica, multe Boeinguri sub diferite pavilioane (Air Qatar ori South Africa Airways ori Emirates de exemplu) asteptau in marele aeroport Mahomed al 5-lea sa decoleze cu pasagerii veniti din Europa. O multime cosmopolita astepta in aeroport tranzitul catre alte tari africane. Auzisem de fapt ca Royal Air Maroc nu a avut niciodata vreun accident ori vreo prabusire, de aproape 60 de ani de cand s-a constituit ca si companie aviatica insa nu stiam ca in Casablanca exista si prospera un nod aerian atat de important. In goana i-am salutat pe toti participantii la discutie din avion inainte sa dispar spre terminalul de unde trebuia sa decolez mai departe spre Agadir.
Zborul peste Atlas a fost un vis – o minunatie de canioane si stanci, oceanul promitator si faleza extraordinara – o plaja extrem de lunga si mai ales foarte lata, inainte de reflux avea mai mult de 1,5 km latime. Caldut , adica dimineata 23 grade si la prinz chiar 29 – 30 dar cu briza oceanului nu se resimte caldura si m-am bronzat si m-am scaldat de nota 10. Marocanii – cuminti, in sensul ca se holbau pe plaja dar fara comentarii – din turism traiesc si turistii sunt speranta lor, ei n-au pensii, nu platesc impozite si 80 la suta sunt analfabeti. Am venit desigur in contact cu marocanii, la Souk ori prin boutique-uri ( n-au supermarket-uri), la receptia hotelului si ghizii care ne-au insotit in excursii. Am facut iesiri la Essaouira, un port de pescari si la Marakech unde temperatura a fost de 41 de grade la umbra. Dat fiind ca am vorbit cele 3 limbi ( franceza, engleza si germana) n-am avut nici un fel de problema nicaieri, adica marocanii vorbesc franceza – e limba oficiala – insa in general tinerii ( angajatii din turism ori de la aeroport) vorbesc engleza.
Receptionerii ( Aziz, Nasser si Omar) au invatat limbi straine la institutul de turism din Agadir – iar contactul cu turistii ii ajuta sa se perfectioneze fara a se mai si deplasa in tarile respective. Ei au insistat sa vorbeasca cu mine in germana, tocmai ca sa exerseze. Aziz era un arab gen Omar Sharif, cu pleoape enorme si nasul mare, tenul destul de deschis la culoare, foarte inalt si uscat, de loc atletic, un fel soarece de biblioteca, extrem de cultivat si mai ales patriot. Nasser era negru, si el slab si tanar, cu un barbison care ar fi trebuit sa-i dea un aer serios insa nu reusea decat sa binedispuna pe altii – circula cu o mica motocicleta galbena de care era mandru. Omar era un metis berber-arab de culoare ciocolatie si parul cret, cu trasaturi foarte frumoase, as putea spune feminine, avea mare succes la femeile singure si era teribil de constiincios cu rugaciunile si ritualurile musulmane. In hotel erau francezi, veniti sa se odihneasca, sa respire aerul placut al oceanului si sa se bucure de lejeritatea presiunii atmosferice atat de benefice la nivelul zero pentru sistemul circulator.
Iolanda Lemke
va urma
Share on Facebook












