In ultimul timp se vorbeste tot mai des de Dalai Lama si autonomia Tibetului, discutii insotite zilele trecute de revolta pasnica a calugarilor budisti. Dalai Lama este al 14-lea conducator spiritual tibetan, ales dupa decesul predecesorului sau in 1935.
Trupele chineze conduse de Mao Tze Dun au invadat in 1949 Tibetul si l-au anexat statului comunist chinez. Manastirile au fost distruse, calugarii si calugaritele au fost torturati si persecutati. Si totusi tibetanii n-au renuntat niciodata la ideea de independenta. In 1959, o rascoala incheiata cu mii de morti l-a obligat pe liderul populatiei budiste, sa ia drumul exilului, nu foarte departe, in India.
Dalai Lama este un calugarul unei scoli budiste tibetane denumite Gelug-pas (bonetele galbene). Adeptii acestor scoli cred in Bodishatvas, fiinte luminate care se reincarneaza dupa moarte pentru binele omenirii. Comunistii au interzis practicarea acestei credinte si nu au acceptat niciodata vreo negociere directa cu liderul tibetan. Dalai Lama e sustinatorul solutiilor pasnice, el simbolizeaza nu doar aspiratia spre libertate a tibetanilor, ci si dorinta de a gasi solutii satisfacatoare pentru ambele parti. In 1961 el lanseaza un apel Organizatiei Natiunilor Unite in favoarea restaurarii independentei Tibetului. In 1989 Dalai Lama primeste Premiul Nobel pentru Pace, inscriindu-si numele printre marile personalitati ale pacii mondiale.
In iulie 2006, a fost inaugurata linia ferata legand capitala Tibetului, Lhassa, de orasul Golmud din China. A fost un eveniment care a marcat evolutia regiunii mai puternic decat deciziile ideologice sau represiunea politieneasca. Accesul in masa al chinezilor a modificat balanta economica intr-o regiune unde pastrarea intacta a civilizatiei tibetane s-a datorat tocmai izolarii. In timp ce chinezii etniei Han au acaparat majoritar comertul, negustorii de carne din etnia Huis de religie musulmana i-au umilit pe budistii tibetani, creandu-le frustrari profunde. Dalai Lama a condamnat distrugerea culturii tibetane, tragedie recunoscuta de toate tarile civilizate. In anul 2007 liderul Tibetului obtine Medalia de Aur a Congresului Statelor Unite, ceea ce aduce din nou independenta Tibetului in atentia mondiala.
Chinezii nu admit insa nici un fel de revendicari in… cincinalul Olimpiadei, planificat ca triumf al modelului chinez pe scena mondiala, nici un fel de tulburare politica nu va boicota desfasurarea acestui eveniment mondial. Demonstratiilor calugarilor pasnici li s-a raspuns cu bite si pumni, au fost morti si incendii. Desi cunoscut ca pacifist, Dalai-Lama a devenit peste noapte pentru propagandistii de la Pekin, seful razvratitilor. Din nefericire, exista si cercuri radicale tibetane care considera ca politica de tratative a lui Dalai Lama n-a dat nici un rezultat si ca doar victoria prin lupta poate asigura succesul. Sunt aproximativ 1,6 milioane de tibetani si 1,6 miliarde de chinezi; un raport care vorbeste de la sine despre sansele unei autonomii.
Se pare ca indiferent de parerea chinezilor despre comunistii de la conducere, ei vor fi solidari cu Puterea, macar pana ce Olimpiada se va fi desfasurat. Stabilitatea Chinei, spune doamna Boiangiu in articolul ei din Dilema Veche, e cu mult mai importanta decat democratizarea ei.
Propunerea de boicotare a jocurilor sportive din China, facuta de catre mai multe organizatii non guvernamentale protestatare, s-a lovit de indiferenta comitetului Olimpic. Liderii lumii libere cheama guvernul chinez la ratiune dar examinarea posibilitatii de a boicota apropiatele Jocuri Olimpice, pluteste in ceata.
Iolanda Lemke
Recent Comments