După cum ne face cunoscut, Lelia Mossora s-a născut într-o noapte, pe 26 iunie 1951, într-un târg moldovean aproape de Cotnari, s-a grăbit să vină cât mai repede pe lume… să respire, să plângă, să se bucure, să trăiască şi probabil să scrie ce scrie azi, poezii din adâncul inimii!
În prezent profesează la o altă şcoală destul de apopiată ca locaţie… de „şcoala cea veche şi minunată”, şcoală în care a lucrat 9 ani, dar care acum nu mai există… Îşi împarte timpul între elevii săi, casă, scris şi mirajul internetului, loc unde am întălnit-o şi unde i-am admirat creaţiile literare!
Într-unul din e-mailuri, vorbind despre poezie, mi-a scris: „Nu am realizat mare lucru în viaţă, dar mă laud cu doi copii superbi, cu respectul care mi-l dau foştii mei elevi când mă întâlnesc pe stradă şi poeziile pe care le-am scris în număr destul de mare…”
Credeţi că este puţin? Eu, nu!
Leliei Mossora… o poetă cu har!
George ROCA
Sydney, Australia
——————————————————————————————————————————————–
VRĂJITORUL CUVINTELOR
Eu sunt vrăjitorul cuvintelor,
cel care framânta silabele cu sângele lui.
Eu sunt vrăjitorul luminii,
cel care închide întunericul
în sâmburi de cireşe amare,
cel care adună ploile
în matca râurilor,
cel care seaca izvoarele lacrimilor
cu sărutări de soare.
Eu sunt vrăjitorul
care face cuvintele sa cânte
sub frunţi înnegurate…
Te aştept pe tine,
un menestrel de sub vechiul turn,
o umbră care se furişeaza pe lănga ziduri
căutând un om…
Sunt aici ducând cu mine
răni de dor,
ţinănd în mână
fluturii albaştri ai nopţii
în care ne atingem
doar sufletele.
Unde mă cauţi ?
Sunt aici umblând cu tălpile goale
pe liniştea de mânăstire… aşternută între noi.
Sunt aici să înţeleg
de ce se ivesc zorii atât de târziu.
Sunt aici să te învăţ adevăruri
ascunse în seminţe de mac.
NORDUL DIN MINE
Ai devenit rugăciunea mea de seară.
Fără ochii tai
nu pot privi lumea.
Fără mâinile tale
nu pot pipăi infinitul.
Fără buzele tale nu pot săruta florile.
Fără degetele tale nu pot cânta simfonia
iubirii nesfârşite.
Fără tălpile tale nu pot călca
frunzele veştede din altă toamnă.
Ţi-am învăţat chipul pe de rost…
şi l-am aşezat pe faţa mea
ca să pot privi prin ochii tăi,
ca să pot gândi cu gândurile tale,
ca să pot săruta cu buzele tale,
ca să pot mângăia cu mâinile tale.
Am invăţat pe de rost fiecare gest al tău
ca să mi te întorc în suflet
ca pe o poveste cu îngeri…
Ţi-am învăţat paşii pe de rost ca să-i opresc
la pragul meu.
Şi am chemat iubirea într-un botez de lumină nouă
ca să o aşez pe fruntea ta
de rege neîncoronat al Nordului din mine.
SUNT O PICĂTURĂ…
Sunt o picătură
de ploaie
strivită între pleoapele tale
grele de visuri.
Sunt un gând
rătăcit în părul tău,
roua dimineţii târzii
incendiate de soare,
sunt secunda - boaba de nisip
cazută în clepsidra
fără de sfârşit.
VISUL
Vreau visul tău,
vreau degetele tale,
vreau pielea ta,
vreau sângele tău,
te vreau pe tine
tot…
Tu eşti soarele meu,
eşti valul care mă trezeşte,
eşti parfumul nopţilor mele
pline de singurătate,
eşti visul meu
dintotdeauna…
Eşti răsăritul si apusul,
eşti luna
care ascunde lumina ochilor mei,
esti adăpostul gândurilor mele…
Eşti pădurea
care imi dă răcoarea,
eşti râul
care îmi binecuvânteaza trupul…
Iţi dau mâna,
liniştea
si puritatea sufletului meu…
Iţi dau mâna
ca să construim un castel de aur
al visurilor noastre…
îţi dau umărul meu
pentru zilele tale pline de nori…
Iţi dau întreaga mea viaţă
ca să atingem împreună infinitul…
Lélia MOSSORA
aprilie, 2008
Iaşi
Loading ...
18 răspunsuri pâna acum↓
1 Lelia Cosmin // Mai 6, 2008 at 8:33 am
Supeeeeeeeeeeeeeer!Sincere felicitari! Cu drag, Lelia, din……Pitesti
2 Cartas Gheorghe // Mai 6, 2008 at 9:02 am
Stiam mai demult magia versurilor doamnei Mossora…Delicatetea cuvintelor slefuite indelung si a metaforelor folosite, te fac sa plutesti intr-o lume prea frumoasa si prea pura, fata de ce ne este dat sa traim…Poate, ca asta este si rostul…
3 Cristian // Mai 6, 2008 at 12:51 pm
Superb,genial ,f mult talent ……
4 Mariana // Mai 6, 2008 at 1:55 pm
Te felicit!Ai cu ce si de ce sa fii mandra!
Superb!!!!!
5 simina // Mai 6, 2008 at 3:58 pm
Felicitari stimata poeta pentru aceste petale adunate din caldura sufletului…Cuvintele dumneavoastra imi rasuna in minte ca un clinchet de clopotei…
6 s // Mai 6, 2008 at 11:08 pm
Mi/au placut mult. I/mi aduc aminte de copilarie si frumusetea ei prin puritatea lor.Mare mester de cuvinte! FELICITARI!
7 s // Mai 6, 2008 at 11:10 pm
Asept……continuare
mariana din alexandria
8 gruesusava // Mai 7, 2008 at 2:51 am
Ma bucur in primul rand ,ca fac parte din “prietenii ” domniei sale ,prieten ,care o respecta si apreciaza ,nu numai din punct de vedere literar si artistic ,ci si din punct de vedere moral si sufletesc .Este fiinta care niciodata nu a uitat de cei dragi ,inpartasindu-si gandurile si timpul liber ,cu cei ce o recunosc , ca ; OM si DASCAL Personal ,ii urez sanatate ,bucurii in continuare si multi ,multi ADMIRATORI !!!
9 gruesusava // Mai 7, 2008 at 3:25 am
daca ARTA inseamna ARMONIE si ARMONIA este analogia contrariilor ,atunci pot spune cu certitudine ,ca ARTA se apropie si poate fi comparata in esenta ,cu starea de indragostit ,singura haina adevarata a strafundul, ochiului .
10 lupu G. // Mai 7, 2008 at 4:29 am
Superb….nu am cuvinte ……sincere felicitari pentru doamna mea profesoara!!!!
11 gruescusava // Mai 7, 2008 at 4:37 am
Materialitatea cuvantului este teritoriul in care ,cu nedumerire ,tensiune si mirare ,LELIA MOSSORA , isi proiecteaza trairile interioare . Intre papetism si contemplatie nostalgica ,intre un strigat si altul ,intre un anotimp si un sentiment ,absurdul si minunea ,se confunda cu visul si veghea ,poezia LELIEI , ESTE O FEBRILA CAUTARE DE SINE . iUBIREA ESTE CHIAR FIRUL CUVINTELOR ,O IUBIRE CE TINE LA UN LOC ,CA INTR-UN COLIER ,CA INTR-UN BUCHET DE UMBRA ,VERSURILE ACESTEI POETA . STRANGE CUVANTUL ,CA SI CUM AR FI DUMNEAEI ,DOVEDINDU-NE INCA O DATA ,CA POETII AUTENTICI “CONFUNDA ” POEZIA ,CU “VIATA”
12 ionel // Mai 7, 2008 at 11:00 am
Lelia ne duce intr-o lume a visurilor inzestrata cu vraja cuvintelor alese si ne inalta pina sus acolo unde nimic nu poate atinge bolta indragostitilor.
Cuvinte alese ne aduc lumina si caldura in sufletele noastre.
Sa ne rugam Domnului sa-i dea mult har acestei minunate doamne pentru a ne inobila sufletele.
Iti multumim Leila pentru vraja cuvintelor tale!
13 Marian // Mai 7, 2008 at 3:06 pm
Minunate versuri, le citesc, le recitesc si parca le-as reciti mereu…!
Multumesc!
14 Daniela // Mai 7, 2008 at 7:33 pm
Ma bucur ca fac parte printre prietenii tai!Poeziile tale dovedesc multa sensibilitate si ca ai har poetic!Ele te fac sa plutesti intr-o lume magica a cuvintelor care emana multa caldura sufleteasca si emotie!Felicitarile mele!Tine-o tot asa!
15 Tuca Iulian // Mai 8, 2008 at 4:10 am
foarte frumos scrieti tineti-o tot asa imi pare bine ca sunt elevul dumneavoastra .
cu stima si respect,
Iulian Tuca
16 sofysinca // Mai 8, 2008 at 4:22 am
Versurile Leliei ne-a încălzit inimile ca soarele de primăvară, cuvintele ei metafore fără egal aduc măreţie compoziţiei şi originalitate. Forma poeziei doamnei Mossora este inedită, iar în comparaţii cuprinde tot universul.
Ne bucurăm că exişti Lelia.
17 Victor Radu // Mai 9, 2008 at 3:03 am
Cuvintele sunt de prisos pentru ce ai realizat, iti doresc liniste,sanatate si viata lunga,alaturi de cei dragi,iar cu poezia la mai mare!
18 irina reit // Iun 18, 2008 at 1:09 pm
Ma simt onorata sa fi cunoscut chiar si numai prin intermediul Internetului, o persoana atat de speciala, care, scrie poezii atat de minunate.
Sanatate si mult succes iti doresc din tot sufletul !!
Lasă un comentariu