Dupa cum ne face cunoscut, Lelia Mossora s-a nascut intr-o noapte, pe 26 iunie 1951, intr-un targ moldovean aproape de Cotnari, s-a grabit sa vina cat mai repede pe lume… sa respire, sa planga, sa se bucure, sa traiasca si probabil sa scrie ce scrie azi, poezii din adancul inimii!
Dupa scoala primara, gimnaziu si liceu, urmeaza facultatea de litere de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, sectia romana – franceza. Functioneaza ca profesor la mai multe scoli, pana prin 1990, cand, dupa cum ne relateaza domnia sa, are “privilegiul” sa lucreze la scoala unei case de copii din judetul Iasi, loc in care a putut sa descopere sufletul copiilor asa cum nu ar fi reusit altundeva: “Am lasat acolo o parte din mine si anii aceia m-au marcat profund pentru ca acei copii stiu sa daruiasca tot ce au in alt mod decat copiii din scolile obisnuite. Acolo am plans pentru prima oara la o serbare de Craciun… Acolo am simtit atingerea aceea calda a copilului in cautarea eterna a mamei…”
in prezent profeseaza la o alta scoala destul de apopiata ca locatie… de “scoala cea veche si minunata”, scoala in care a lucrat 9 ani, dar care acum nu mai exista… isi imparte timpul intre elevii sai, casa, scris si mirajul internetului, loc unde am intalnit-o si unde i-am admirat creatiile literare!
intr-unul din e-mailuri, vorbind despre poezie, mi-a scris: “Nu am realizat mare lucru in viata, dar ma laud cu doi copii superbi, cu respectul care mi-l dau fostii mei elevi cand ma intalnesc pe strada si poeziile pe care le-am scris in numar destul de mare…”
Credeti ca este putin? Eu, nu!
Leliei Mossora… o poeta cu har!
George ROCA
Sydney, Australia
——————————————————————————————————————————————–
VRÄ‚JITORUL CUVINTELOR
Eu sunt vrajitorul cuvintelor,
cel care framanta silabele cu sangele lui.
Eu sunt vrajitorul luminii,
cel care inchide intunericul
in samburi de cirese amare,
cel care aduna ploile
in matca raurilor,
cel care seaca izvoarele lacrimilor
cu sarutari de soare.
Eu sunt vrajitorul
care face cuvintele sa cante
sub frunti innegurate…
Te astept pe tine,
un menestrel de sub vechiul turn,
o umbra care se furiseaza pe langa ziduri
cautand un om…
Sunt aici ducand cu mine
rani de dor,
tinand in mana
fluturii albastri ai noptii
in care ne atingem
doar sufletele.
Unde ma cauti ?
Sunt aici umbland cu talpile goale
pe linistea de manastire… asternuta intre noi.
Sunt aici sa inteleg
de ce se ivesc zorii atat de tarziu.
Sunt aici sa te invat adevaruri
ascunse in seminte de mac.
NORDUL DIN MINE
Ai devenit rugaciunea mea de seara.
Fara ochii tai
nu pot privi lumea.
Fara mainile tale
nu pot pipai infinitul.
Fara buzele tale nu pot saruta florile.
Fara degetele tale nu pot canta simfonia
iubirii nesfarsite.
Fara talpile tale nu pot calca
frunzele vestede din alta toamna.
Å¢i-am invatat chipul pe de rost…
si l-am asezat pe fata mea
ca sa pot privi prin ochii tai,
ca sa pot gandi cu gandurile tale,
ca sa pot saruta cu buzele tale,
ca sa pot mangaia cu mainile tale.
Am invatat pe de rost fiecare gest al tau
ca sa mi te intorc in suflet
ca pe o poveste cu ingeri…
Å¢i-am invatat pasii pe de rost ca sa-i opresc
la pragul meu.
Si am chemat iubirea intr-un botez de lumina noua
ca sa o asez pe fruntea ta
de rege neincoronat al Nordului din mine.
SUNT O PICÄ‚TURÄ‚…
Sunt o picatura
de ploaie
strivita intre pleoapele tale
grele de visuri.
Sunt un gand
ratacit in parul tau,
roua diminetii tarzii
incendiate de soare,
sunt secunda – boaba de nisip
cazuta in clepsidra
fara de sfarsit.
VISUL
Vreau visul tau,
vreau degetele tale,
vreau pielea ta,
vreau sangele tau,
te vreau pe tine
tot…
Tu esti soarele meu,
esti valul care ma trezeste,
esti parfumul noptilor mele
pline de singuratate,
esti visul meu
dintotdeauna…
Esti rasaritul si apusul,
esti luna
care ascunde lumina ochilor mei,
esti adapostul gandurilor mele…
Esti padurea
care imi da racoarea,
esti raul
care imi binecuvanteaza trupul…
Iti dau mana,
linistea
si puritatea sufletului meu…
Iti dau mana
ca sa construim un castel de aur
al visurilor noastre…
iti dau umarul meu
pentru zilele tale pline de nori…
Iti dau intreaga mea viata
ca sa atingem impreuna infinitul…
Lélia MOSSORA
aprilie, 2008
Iasi
Supeeeeeeeeeeeeeer!Sincere felicitari! Cu drag, Lelia, din……Pitesti
Stiam mai demult magia versurilor doamnei Mossora…Delicatetea cuvintelor slefuite indelung si a metaforelor folosite, te fac sa plutesti intr-o lume prea frumoasa si prea pura, fata de ce ne este dat sa traim…Poate, ca asta este si rostul…
Superb,genial ,f mult talent ……
Te felicit!Ai cu ce si de ce sa fii mandra!
Superb!!!!!
Felicitari stimata poeta pentru aceste petale adunate din caldura sufletului…Cuvintele dumneavoastra imi rasuna in minte ca un clinchet de clopotei…
Mi/au placut mult. I/mi aduc aminte de copilarie si frumusetea ei prin puritatea lor.Mare mester de cuvinte! FELICITARI!
Asept……continuare
mariana din alexandria
Ma bucur in primul rand ,ca fac parte din “prietenii ” domniei sale ,prieten ,care o respecta si apreciaza ,nu numai din punct de vedere literar si artistic ,ci si din punct de vedere moral si sufletesc .Este fiinta care niciodata nu a uitat de cei dragi ,inpartasindu-si gandurile si timpul liber ,cu cei ce o recunosc , ca ; OM si DASCAL Personal ,ii urez sanatate ,bucurii in continuare si multi ,multi ADMIRATORI !!!
daca ARTA inseamna ARMONIE si ARMONIA este analogia contrariilor ,atunci pot spune cu certitudine ,ca ARTA se apropie si poate fi comparata in esenta ,cu starea de indragostit ,singura haina adevarata a strafundul, ochiului .
Superb….nu am cuvinte ……sincere felicitari pentru doamna mea profesoara!!!!
Materialitatea cuvantului este teritoriul in care ,cu nedumerire ,tensiune si mirare ,LELIA MOSSORA , isi proiecteaza trairile interioare . Intre papetism si contemplatie nostalgica ,intre un strigat si altul ,intre un anotimp si un sentiment ,absurdul si minunea ,se confunda cu visul si veghea ,poezia LELIEI , ESTE O FEBRILA CAUTARE DE SINE . iUBIREA ESTE CHIAR FIRUL CUVINTELOR ,O IUBIRE CE TINE LA UN LOC ,CA INTR-UN COLIER ,CA INTR-UN BUCHET DE UMBRA ,VERSURILE ACESTEI POETA . STRANGE CUVANTUL ,CA SI CUM AR FI DUMNEAEI ,DOVEDINDU-NE INCA O DATA ,CA POETII AUTENTICI “CONFUNDA ” POEZIA ,CU “VIATA”
Lelia ne duce intr-o lume a visurilor inzestrata cu vraja cuvintelor alese si ne inalta pina sus acolo unde nimic nu poate atinge bolta indragostitilor.
Cuvinte alese ne aduc lumina si caldura in sufletele noastre.
Sa ne rugam Domnului sa-i dea mult har acestei minunate doamne pentru a ne inobila sufletele.
Iti multumim Leila pentru vraja cuvintelor tale!
Minunate versuri, le citesc, le recitesc si parca le-as reciti mereu…!
Multumesc!
Ma bucur ca fac parte printre prietenii tai!Poeziile tale dovedesc multa sensibilitate si ca ai har poetic!Ele te fac sa plutesti intr-o lume magica a cuvintelor care emana multa caldura sufleteasca si emotie!Felicitarile mele!Tine-o tot asa!
foarte frumos scrieti tineti-o tot asa imi pare bine ca sunt elevul dumneavoastra .
cu stima si respect,
Iulian Tuca
Versurile Leliei ne-a incălzit inimile ca soarele de primăvară, cuvintele ei metafore fără egal aduc măretie compozitiei si originalitate. Forma poeziei doamnei Mossora este inedită, iar in comparatii cuprinde tot universul.
Ne bucurăm că existi Lelia.
Cuvintele sunt de prisos pentru ce ai realizat, iti doresc liniste,sanatate si viata lunga,alaturi de cei dragi,iar cu poezia la mai mare!
Ma simt onorata sa fi cunoscut chiar si numai prin intermediul Internetului, o persoana atat de speciala, care, scrie poezii atat de minunate.
Sanatate si mult succes iti doresc din tot sufletul !!
Lelia Mossora,
Citind articolul , sonoritatea mossora mi-a parut cunoscuta de undeva… Da am cunoscut-o pe Lelia Mossora in Iasi unde am locuit pana in 1992 din 1975. Nu se dezvaluia atunci aceasta latura.Parea o fata ca toate celelalte care a absolvit o facultate. Era destul de material mecanic. Pare-mi-se era la un liceu.Stiu doar ca ne-am intalnit.Dra Mossora. Da , ne-am intlnit Dra Mossora. Unde-i volumul ce il poti .l-ai publicat.
Eu nu te mangai cu laude. In spatele cuvintelor tale versuri e multa tristete venita de departe, un morman de vis in permanenta reconstructie. De ce vrei tot mai mult de la destin fara ca haul sufletului sa se fi umplut vreodata ?
George B.