A face pe nebunul…

Eugen Evu

Motto: Dintre cele 460 de file ale dosarelor mele obtinute de la C.N.S.A.S. in  fine, 12 file contin expertiza titrata “Claunul”: adica o aluzie perfid inteligenta la Hamlet? Dosarul acesta cu tinta penala, dovedeste rafinat ca eu am trimis lui ceausescu o scrisoare de protest in anii 80. Recunosc: eu eram Claunul dar ceva nu era putred in Danemarca, ci in acea RoMÂNIE…                                                   

Geniul lui Shakespeare a aflat cheia exacta  prin Hamlet pentru a reusi sa spui Adevarul in Cetate fara a fi “caine instelat” ca Diogene Lertios (onanistul public ) sau a  risca arderea pe rug sau crucificarea cum Galilei: a face pe Clovnul regelui – asadar al multimilor de supusi- al multimii lui Gustave le Bon… Numai ca multimile acestuia nu mai sunt cele de azi…

Å¢aranul ardelean are o vorba din traditie si ea ni se potriveste atata vreme cat continuam a crede in idealurile Artei: ” a face pe nebunul”. A te preface nebun ca Hamlet ori a vorbi “in dodii”- cu subtext- ca pe vremea cenzurii?  Spre a da marturie si a marturisi ca in Danemarca este ceva putred. Si ca pestele de la cap se-mpute- alta zicere veche. A fost acea “epoca” si pentru literatura noastra s-a vadit o grava pervertizare a limbajului, iar sub aspect istoric- literar o serie de “sub-curenti”… Retetele ingenios gasite de unii scriitori, mai ales poeti, fie mimau o anume literatura a parabolei modelul sud- american, al republicilor bananiere si a locuiturilor de stat sau puciuri de trei luni, fie regresau in suprarealismul tipic al crailor de curte veche- grobianismul fanariotic sau chiar esecul in parafrazic- parodic grotesc al ” rasului de orice” Marin Sorescu- La lilieci, Singur printre poeti, Norii, La Lilieci, etc… Regimurile autoritariste permit orice astfel de nazbatii ca refugii doar pentru “initiatii” (micro-grupurile de moftangii caragialesti…) numai sa nu critice fatis puterile. Iar la revers prolifereaza imund duplicitarii, grafomanii si fanfaronii demagogi care prostitueaza grav- prin coruptia limbajului si valorilor morale vii- vidand de continut orice concept moral durabil… Cuvantul devine “vorba”, palavra. intr-un fel, pornolirica subculturala DE DUPÄ‚ 1989… este o schilodire, reminsicenta a aceleasi prostituari… Ceea ce nu o si justifica altfel decat ca subcultura: la lichelele definite asa de Liiceanu, lichenii unor astfel de – taraneste sanatos zicand – PÂRLOAGE.

Iata- scriitorul roman actual a ajuns dupa tevatura “rezistentei prin cultura (conform Manolescu) si a ironismului subtextualist- postmodernist … la aceasta unica atitudine cu sorti de reusita- de fapt surogat : libertatea de a iti bate joc de toate, adica de tine… Asta insulta nu doar fiinta ce aspira la libertate dintotdeauna, dar cade prada utopiei libertatii- in absenta CULTURII ,,: Cultura care izvoraste din foamea Constiintei de sine … si altfel uzurpa individul si-l  face complice pe injosit cu injositorul acestuia. Cunoscuta ecuatie victima-calau. Acum avem un procent  biologic inca rezistand al maimutelor “sans constience” si e redistribuita diabolic- poate concertat- oferta de toxine- surogate- non-valor, programe superficiale si improvizate, din care unii storc bani, iar altii nici nobila sudoare ori lacrima a Cunoasterii intru trezire si devenire in Conditie.

Da, “multimile sunt de gen feminin”, dar ele nu mai sunt cele ale lui Gustave le Bon… Multimile culturii de masse, intr-un fel, erau- culmea ! – mai cu acces la invatare, la cultura, la arte, la stiinte… Un invatamant mediu obligatoriu, o specializare dupa chemare si aptitudini,  este vital pentru noua noastra cale. insa vedeti: hemoragia fara precedent a inteligentei romanesti – migratia ei si inca si mai dureros- a fortei active de munca specializata- spre Occidentul care plateste mult mai bine… toate astea sunt nicidecum Paradisul dantesc- nici macar urgatoriul… ci un alt fel de infern: al deznationalizarii ce se va solda cu uriase pierderi de structura nationala… Si cu deja previzibilele ( chiar manifestate statistic) scaderi de populatie ce vor face din romani semi- minoritari in tara lor. Nu sunt catastrofist nici radicalist- insa pe termen mediu vom fi regresivi si ne vom diminua si ca etnie, si ca modus vivendi esential- vital, ca Stat. Cum s-a spus “eu sunt suma distrugerilor mele” – poate va fi raportat si la Natiune. Dar orice distrugere poarta in ea deja germenele inefabil al unei  noi “faceri”…  Asta ca sa fim optimisti, si nu cum zic americanii… optimistici… Ca mistice au redevenit pana la fetisizare, idolatrie oarba a nonvalorilor si vip-ismelor- manelism si asa mai departe. Ce anume rezista o parte dirijat nemernic, alta prin conjucturi, ingreunindu-ne pasul istoric – chiar si saltul ?

 Miezul dur al unui nou calvar ori autocalvar (sau autodafe?… ori poate ecuatia sado-masochista?… Sa facem un enunt paradoxist  cum Florentin Smarandache ot Gallup Institute “Daca adevar nu e, nici… minciuna nu e”! Adaos: daca Dreptate nu e, macar un brus de Adevar sa fie!

Sau nuantat : unde se poate pitula mai abitir Adevarul decat in proclamatul sus-si-tare Adevar-ul? Oare Satan nu este insasi substitutul? Si oare e un pacat mai mare decat a te minti pe tine insuti, sau a te lasa mereu mintit, spaimos si deduclit la hiclenie, sper a… supravietui? Desigur, la anii mei pot spune: Problema pamanteana este nu atat a ii ierta pe gresitii tai, cat a te ierta pe tine insuti”. A face pe nebunul ca Hamlet, asadar. Fata de Regele criminal si a dezvalui Incestul .

Dar acum regele este public, este REX PUBLICA… Iar alaturi este varianta unei utopii constante: DEMO(N)-cratia… Merde… Geniile s-au inmultit direct proportional cu massele (massificatii)… Nu retin numele filosofului francez despre care filosoful Paul Caravia caruia ii eram cursant la Bucuresti si Predeal, (cu Traian Vedinas,  Al Cistelecan) ne  spunea ca ar fi pledat nu pentru o “cultura de masa” ci pentru “o masa culturala”… Nostalgie cam… demoniaca, daca revedem Geneza- Vechiul Testament. Si sa nu uiti, cititorule, cunoasterea metafizica  este luciferica. Lux Ferris inseamna Purtatorul luminii. Important cred este “incotro” aceasta lumina, cunoastere, incotro lumea, omul ? Retorica dar inevitabila intrebare. Lumea actuala numara miliarde si e utopie a iti inchipui ca majoritatea acestei multimi – sume de culturi si civilizatii-  va fi cea a ” massei de culti… Cum dixit careva – massele sunt preponderent des-cultze… Si in nici un caz cum Dumnezeu cand il asista in Paradeisos (gradina imprejmuita de ziduri, literalmente,n.) descult- prin roua “in racoarea diminetii”… inchei cu punctul de I – diacritic: daca nu ne desteptam ALTFEL cum tragi-comic ni se canta la radio Imnul taman cand e miezul noptii si tot omul ar adormi, nu neaparat inregimentati ideologic in “partizanate” si pesudo- doctrine deloc diferentiale, ci simple retorici, e vai-si-amar de noi. Adica de ei …

Per conclude: chestia asta cu “noua imagine a Romaniei” pe care se pedaleaza pompieristic- demagogic- populist , e cu schepsis: nu  doar imaginea ci substanta, nu “cu fata umana“, ci prin umanul constientizat si reactivat dupa barbarismul societatii “socialiste multi-lateral dezvoltate ” …  A face  skahespearean  pe nebunul s-a perimat; s-a perimat si caragialismul explodat halucinant dupa 1989; s-a terminat si cu “atitudinea” stigmat mioritic, si chiar cu “atitudinea Sapanta”- cimitirul vesel. A pierit si scepticismul demotivant si rinocerismul ionescian… Vor imploda si aceste stupide prozelite liote delirante de “profeti”, “astrologi” si chiar SADUCHEISMUL unor religii care oricat apeleaza la decibeli si medii ultra- propagandistice- predica in pustie, ci nu pe Munte… Un ecranaj al timpanelor groase este ultimul zid al fostului “Lagar socialist… Precum in astfel de dogme goale, asa si in politici… Å¢inta este Conditia- Existenta- refacerea implicit in sensul ei re- sacralizant, a Legaturii cu Divinitatea: Re- Ligio… Aici profanul va fi complementar fara excese dar imposibil de eliminat absolut, cu Sacrul conditiei umane: devenirea… Evident, aceste simple fulguratii sunt ale unui cetatean estizat care accede mereu sa se si… estetizeze: prin etica omului care scrie, caruia ii pasa, odata cu patria lui INTERIOARÄ‚.