Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut miercuri, 6 august, la Palatul Cotroceni, o declaraţie de presă, informează AMOS News. Vă prezentăm, în continuare, textul declaraţiei:

„Bună seara!
Aş vrea să vorbesc, în primul rând, despre inundaţii, mai degrabă despre efectele lor. Din punctul meu de vedere, aş ţine să fac în mod oficial remarca legată de modul bun în care au acţionat instituţiile guvernamentale - mă refer la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, la Jandarmerie, dar, în mod egal, doresc să salut modul în care au acţionat oamenii din administraţia locală.

Nu este nicio exagerare, chiar dacă pare a fi uneori împotriva curentului mediatic, trebuie să vă spun că peste tot, unde am umblat în ţară, în general, aprecierile sinistraţilor şi a celor afectaţi de inundaţii, la adresa administraţiei locale, sunt pozitive. În mod deosebit, oamenii ţin să remarce intervenţia primarilor, a preşedinţilor de consilii judeţene, uneori şi a prefecţilor. Vă rog să nu se dea nicio interpretare nuanţelor, pentru că eu vă transmit exact percepţia pe care o am umblând de câteva zile prin ţară. Modul cum au intervenit ISU şi Jandarmeria au făcut ca numărul victimelor să fie relativ mic, în raport cu nivelul calamităţilor. Un rol deosebit a avut prevenirea şi intervenţia ISU şi a jandarmilor în extragerea persoanelor surprinse de ape sau care au refuzat să plece din case, când au fost avertizate.

De asemenea, am constatat că, în general, s-a dat atenţie şi salvării bunurilor şi a animalelor. Sigur, nu ne referim mobilă sau la îmbrăcăminte, de cele mai multe ori acestea au fost abandonate, dar parte din bunuri au fost salvate datorită intervenţiei premergătoare inundaţiilor. În momentul de faţă, cei afectaţi de inundaţii, fie că vorbim de cei din Maramureş sau cei din judeţele din Moldova, Botoşani, Suceava, Bacău, Iaşi, Neamţ, aşteaptă intervenţia guvernului, în primul rând legat de sprijin pentru reconstrucţia caselor şi, în al doilea rând, pentru refacerea căilor de acces.

Aici aş face o menţiune, pentru care administraţiile locale trebuie felicitate: cu resurse proprii au reuşit să restabilească cea mai mare parte a comunicaţiilor. În continuare, însă, este necesară intervenţia de la nivel central pentru executarea unor lucrări de bună calitate la infrastructură, în mod deosebit infrastructura rutieră de categorie comunală şi judeţeană. Lucrările provizorii care s-au făcut sunt lucrări care au asigurat accesul mijloacelor de transport pentru aprovizionarea localităţilor şi pentru transferul de ajutoare către localităţile sinistrate, dar nu au standardul necesar să asigure transportul materialelor de construcţie în procesul de reconstrucţie.

Un lucru pe care l-am observat şi l-am comunicat celor responsabili din administraţiile locale, preşedinţilor consiliilor judeţene, este faptul că oamenii nu au mijloace, utilaje, pentru evacuarea reziduurilor de construcţii rămase în urma dărâmării caselor - şi această situaţie este evidentă în toate localităţile, în toate comunele unde apele au produs distrugerea caselor. Trebuie găsite soluţii de alocare de bani de la nivel judeţean către comune, pentru ca aceştia să contracteze utilaje cu care să îndepărteze molozul, pentru că nu se va putea face reconstrucţia caselor dacă nu se îndepărtează materialul rezultat din dărâmarea caselor. Şi pentru că suntem la zona de dărâmare a caselor, este extrem de important ca noile construcţii, ce se vor executa cu susţinere materială de la guvern, să fie reamplasate. A amplasa case în zonă inundabilă mi se pare fără sens, pentru că pur şi simplu, la anul sau în toamnă, pot fi ape de aceeaşi intensitate şi volum, ceea ce va duce, din nou, la inundarea caselor. Este adevărat că nu vor mai fi case de chirpici, totuşi, cred că cea mai bună soluţie este ca în zonele inundabile să nu se mai construiască.

Am constatat că sunt circa 12 şcoli afectate puternic de inundaţii, în judeţele pe care eu le-am văzut, s-ar putea să fie şi altele, dar constatarea mă îndeamnă către atenţionarea factorilor responsabili, de nevoia de a se interveni urgent la şcoli, pentru că suntem în luna august şi septembrie este foarte aproape.

Nu în ultimul rând, aş dori să nu trăim din iluzii, peste tot unde mergi, în zonele inundate, localnicii vorbesc despre nevoia începerii imediate a unor lucrări hidrotehnice de protejare împotriva inundaţiilor. De câte ori am avut ocazia, am explicat că putem discuta despre lucrări serioase începând de la anul, anul acesta suntem în plină execuţie bugetară, cea mai mare parte a bugetului este angajată până la sfârşitul anului, deci nimeni nu poate spera că se vor aloca resurse imediat pentru consolidări de maluri, pentru lucrări de apărare împotriva inundaţiilor. Mai mult decât atât, nu vor putea fi făcute simultan, este un proces îndelungat, iar soluţia nu este să ne lansăm într-o iluzie că se vor construi imediat diguri de apărare împotriva inundaţiilor, ci să amplasăm casele care pot fi amplasate în afara zonelor inundabile.

Altfel, aş spune că nu trebuie încetat efortul de solidarizare şi de solidaritate cu cei afectaţi de inundaţii, s-au trimis multe ajutoare din ţară, s-au trimis lucruri utile, dar acest efort trebuie să continue, pentru că nevoile sunt extraordinar de mari şi de obiecte de uz casnic, şi de îmbrăcăminte, şi de încălţăminte, şi de rechizite şcolare şi de toate cele. Dacă am certitudinea că este ceva ce nu trebuie să mai vină din sponsorizări, din contribuţii din afara instituţiilor statului, aş spune că este vorba de apă şi conserve, dar în rest, cereale, frigidere, aragaze, butelii, maşini de spălat, mobilă, toate sunt absolut necesare celor sinistraţi. Pentru că unii nu au, pur şi simplu, posibilitatea să-şi cumpere bunuri de uz casnic, în situaţia în care vor avea casă, până vine iarna, aceasta va fi absolut neutilizabilă din punct de vedere al dotărilor.

Aş mai spune că după ce se stabileşte achiziţia de materiale de construcţii, trebuie dată prioritate maximă localităţilor în nordul ţării, acolo iarna vine foarte devreme, sfârşitul lui septembrie, începutul lui octombrie, deja este frig, fie că vorbim de Maramureş, fie că vorbim de nordul judeţului Suceava sau de nordul judeţului Botoşani. De aceea, cu prioritate, trebuie trimise materiale în această zonă, unde iarna vine foarte repede, este şi zonă de munte, mai ales Suceava şi Maramureş.

În sfârşit, un ultim lucru pe care aş dori să-l remarc, acţiunea extraordinară a foarte multor oameni săraci care, la teledonul organizat de o televiziune, au donat peste o jumătate de milion de euro, ceea ce va fi exterm de util pentru copii sau pentru alte intervenţii pe care le va face UNICEF. Am convingerea că va fi o intervenţie profesionistă şi sută la sută în favoarea celor aflaţi în nevoie.

Un alt subiect despre care aş dori să discut foarte puţin, dar voi discuta, este raportul de ţară pe justiţie. Poate nu este cel mai potrivit moment, de aceea voi şi trece foarte succint peste analiza pe care am făcut-o, legată de raport, dar este necesar s-o fac, pentru că apar acţiunile următoare. Apreciez raportul Comisiei Europene ca fiind echilibrat şi, în acelaşi timp, ca fiind un raport care surprinde, cu exactitate, repet, cu exactitate, zonele în care România a înregistrat progres şi zonele în care România nu şi-a respectat angajamentele pe care şi le-a luat la semnarea tratatului de intrare în Uniunea Europeană.

Aş vrea să mai fac o remarcă, din acest punct de vedere, esenţial este să nu politizăm dezbaterea despre raport şi despre justiţie. Din păcate, aproape toate intervenţiile făcute de politicieni după apariţia raportului nu au arătat decât o îndârjire în a politiza realităţile. Aş aminti că România are patru benchmark-uri, patru obligaţii asumate prin Tratatul de aderare. Una vizează Consiliul Superior al Magistraturii, creşterea nivelului de transparenţă în activitatea CSM. Aici, raportul constată că nu s-a întâmplat mai nimic, deci CSM-ul are responsabilitatea să rezolve problema creşterii nivelului de transparenţă a acţiunilor în justiţie, dar şi a propriei sale activităţi. Şi aici se pot discuta foarte multe, de la transparenţa deciziilor în justiţie, de la seriozitatea sancţiunilor aplicate magistraţilor, care nu respectă reglementările şi legea, despre transparenţă în promovările hotărâte de CSM la nivelul instanţelor teritoriale, despre transparenţă în aprecierea magistraţilor, fie că vorbim de judecători sau procurori. Deci această obligaţie nu a fost realizată de CSM.

O altă obligaţie pe care ne-am asumat-o este legată de crearea ANI, Agenţia Naţională pentru Integritate. Aici, raportul remarcă faptul că a fost creată instituţia, dar avem a o pune şi în funcţiune, lucru care va fi monitorizat atent în continuare de Comisia Europeană.

În sfârşit, al treilea angajament asumat este cel legat de lupta eficientă împotriva corupţiei. Din acest punct de vedere, partea pozitivă a raportului vizează Direcţia Naţională Anticorupţie şi Parchetul General sau Ministerul Public. Partea negativă vizează acţiuni ale Parlamentului şi politicienilor. Pentru că mi se pare corect şi necesar în raport cu dezbaterile care au fost despre Raportul Comisiei pe justiţie, aş vrea să fac precizarea că în afară de raport, trebuie citit şi documentul suport al raportului, care este un document tehnic. În acest document tehnic, la pagina 11, paragraful 7, se face următoarea precizare, pe care doresc să o citez: “Numărul şi profilul noilor investigaţii iniţiate de DNA dezvăluie o evidenţă pozitivă a investigaţiilor imparţiale în cazurile de înaltă corupţie”. Deci, Comisia nu poate fi păcălită cu dezbaterile politice, uneori susţinute şi de presă, că DNA-ul ar lucra la comandă. este şi dificil să convingi pe cineva că se face unui politician un dosar penal, bazat pe intervenţie politică, atunci când în acest dosar găseşti declaraţiile foştilor parteneri, care pur şi simplu îl reclamă pe respectivul politician.

De aceea, rugămintea mea către presă este să vedeţi şi documentul suport al raportului, în care lucrurile sunt mult mai limpezi şi există suportul documentar şi faptic al afirmaţiilor din raport. Dacă există o structură acuzată de politizare, aceasta este Parlamentul României, despre care se spune foarte clar: “Politizarea cazurilor de corupţie de către Parlamentul României şi incapacitatea sistemului judiciar de a da soluţii”. Deci, esenţial ar fi, şi fac un apel şi la presă, şi la oamenii politici, să privim realist acest raport, pentru că a nu recunoaşte adevărurile din el înseamnă a ne îngropa şansa de a scăpa de clauza de salvgardare sau de monitorizare.

Şi în sfârşit, cel de-al patrulea benchmark sau a patra obligaţie asumată de noi este cea care vizează lupta împotriva corupţiei în administraţia locală şi aici raportul constată progrese, dar, în acelaşi timp, invită la mai multă incisivitate. În raport cu aceste realităţi, pe care le-am prezentat în sinteză şi legat strict de cele patru obligaţii asumate de România, imediat după Raport am avut o întâlnire cu CSM-ul, după care am avut o întâlnire cu instituţii care au responsabilităţi în realizarea obiectivelor din cele patru benchmark-uri, cele patru obligaţii asumate. Deci, după întâlnirea de la CSM, am invitat instituţii responsabile, pe procurorul general, ministrul Justiţiei, structuri ale Ministerului de Interne, Agenţia Naţională de Integritate. În ambele întâlniri, - şi cea cu CSM-ul, şi cea cu instituţiile responsabile - mesajul a fost unul singur: să ne propunem ca obiectiv încetarea monitorizării României pe Justiţie în iulie 2009. Vă mărturisesc că niciuna din instituţiile cu responsabilităţi nu a spus că nu e de acord, dar pentru aceasta trebuie să se întâmple câteva lucruri. În afară de realizarea obligaţiilor asumate, lucrurile trebuie prevăzute şi în timp. Dacă anul acesta vom spune „nu mai facem nimic, pentru că vin alegerile”, probabil în noiembrie, dacă vom avea acest comportament, raportul din decembrie va fi la fel de negativ ca acesta. Într-o astfel de situaţie, nu avem nicio şansă ca raportul din luna iulie 2009 să fie unul care să propună încetarea monitorizării. Pentru a ne atinge acest obiectiv, avem nevoie ca în luna decembrie 2008, raportul Comisiei Europene să fie un raport care să constate progres în toate cele patru domenii supravegheate: ANI - luptă împotriva corupţiei la nivel local; luptă împotriva corupţiei la nivel înalt şi transparenţă la CSM. Acesta a fost apelul pe care l-am făcut către toate instituţiile.

Aceasta este şi motivaţia pentru care am revenit către Parlament cu solicitarea de a organiza o sesiune extraordinară. Am considerat că este necesar să fac public obiectivul pe care l-am stabilit cu instituţiile implicate, şi anume acela ca în luna iulie 2009, România să aibă un raport, care să permită concluzia că nu trebuie să mai continue monitorizarea. Alternativele sunt sumbre dacă nu respectăm această cadenţă şi este esenţial ca raportul din decembrie să fie un raport pozitiv, care să arate un progres consistent faţă de raportul din iulie anul acesta.

În sfârşit, un al treilea subiect este legat de o problemă care nu este de profunzime, nu sunt un specialist, dar am primit un mesaj în deplasările din aceste ultime şase-şapte zile în ţară: problema achiziţiei recoltei de anul acesta. Foarte mulţi fermieri au recoltă foarte bună şi preţurile pe care le oferă achizitorii de grâu, de porumb sunt extrem de scăzute. Pratic, prin preţurile oferite, noi mutăm subvenţia acordată fermierilor, o mutăm în buzunarele celor care achiziţionează acum cereale. Cealaltă alternativă, de a nu vinde imediat grâul, porumbul pe care l-au obţinut sau îl vor obţine, este să pună în depozite. Preţul de depozitare este atât de ridicat în raport cu preţul grâului, încât, deasemenea, se mută subvenţia în buzunarele celor care deţin silozurile.

În aceste condiţii, acum circa două săptămâni am avut o discuţie cu ministrul de finanţe, cu domnul Vosganian, solicitându-i să analizeze dacă există resurse pentru ca la Rezerva de stat să se achiziţioneze o cantitate mult mai mare decât rezerva de stat pe care noi o avem în mod curent. În acest fel, micii producători ar putea primi un preţ bun şi să nu mai aibă grija depozitării, aceasta trecând în responsabilitatea statului, care în acest fel poate face un fel de subvenţionare a agricultorului în continuare, subvenţionare care nu este greşită din punct de vedere al normelor Uniunii Europene, pentru că România oricum are un nivel de subvenţie mult mai scăzut decât vechile state membre. Până la urmă, discutând foarte simplu, solicitarea mea către ministrul de finanţe - şi pe care astăzi am reînnoit-o şi către ministrul de finanţe, şi către domnul ministru David - a fost să analizeze urgent posibilitatea ca la rezerva statului să fie achiziţionate produse agricole de la micii producători pentru a le da şansa să reia cu minime resurse noul ciclu agricol.

Acestea erau problemele. Mai am o problemă de ordin adminsitrativ. Am discutat cu domnul preşedinte Văcăroiu, în perspectiva plecării de mâine la Beijing - voi fi în avion şi la Beijing joi, vineri şi voi reveni sâmbătă noaptea în ţară - l-am rugat pe domul preşedinte Văcăroiu să vegheze… Nu s-a făcut transferul, dar l-am rugat să vegheze la funcţia prezidenţială. Am stabilit un mod de comunicare eficient - Preşedinţia dispune de sisteme de comunicaţii care mă pot găsi oriunde pe planetă. Dar în cazul în care s-ar întâmpla să nu pot fi găsit, să ştie că îl autorizez să ia decizii în numele meu. Dar este puţin probabil să nu fiu găsit.

Cam astea sunt cele ce doream să transmit către dumneavoastră şi către români. Vă mulţumesc mult! Vă doresc o seară plăcută!”