Un creator popular din Câmpulung Muscel poartă peste timp sculptura în lemn şi arta vânătorească

Adina CICORT

Adrian Cosmaciuc, poate sunt unii care cunosc acest nume, dar cu siguranţă mulţi nu l-au auzit niciodată, deşi rezonanţa sa vibrează de dincolo de necunoscut, din adâncul misterului creativităţii cu care l-a înzestrat Dumnezeu: Adrian Cosmaciuc dă suflet lemnului, în mâinile sale de om simplu, cu har, trupul copacului se transformă în forme, figuri şi personaje care devin musafirii permanenţi ai caselor şi cabanelor vânătoreşti pe care le împodobesc.

Un om simplu, din popor, un artist profund, bogat în simţire, autentic, reprezentativ neamului de moldoveni în mijlocul cărora s-a născut, Cosmaciuc este acel meşter cioplitor a cărui pricepere e fundamental necesară aşezării tradiţionale româneşti, creatorul popular, unealta cu care Dumnezeu lucrează mai dintâi, instrumentul ale cărui corzi uneori plâng, alteori cântă fermecat…

Sculpturile sale în lemn, ne spun poveşti  nenumărate şi diverse, ne amintesc de vremea copilăriei, de satul bunicilor, de basm, de figuri istorice precum Ştefan cel Mare şi Sfânt. Din mâinile sale, cu trudă şi dăruire, ore în şir, prind contur sculpturi şi trofee vânătoreşti, obiecte decorative şi mobilier sculptat,  ca embleme, oglinzi şi mese decorative.

“Nu stăpânesc măiestria vorbelor, sunt un om simplu şi nu am studii superioare, expoziţii, afaceri- totul vine din interior, din ani de experienţă şi cea mai mare parte cu acest dar pe care m-a înzestrat Dumnezeu. Sunt multe de spus…

M-am născut la data de 15-12-1966 în localitatea Valea Putnei, un sat mic, de munte, cu oameni simpli, situat la 25 km de oraşul Câmpulung-Moldovenesc ,  urmat cele 4 clase în sat iar următorii 2 ani, i-am făcut în comuna Pojorâta la 12 km de satul unde m-am născut. În programul de şcoală aveam 2 ore pe săptâmână de atelier sau lucru manual şi aveam un profesor care sculpta (casete) nu reţin cum îl chema, dar după 2-3 luni a plecat undeva prin Germania şi nu s-a mai întors (a fugit pe vremea aceea) chiar mi-a părut rău că am rămas fără profesor. Ştiu că a reuşit să strângă şi să selecteze din mai multe clase din şcoala 7 elevi care aveau înclinaţie spre sculptură. Perioada a fost prea scurtă pentru a învăţa tot ce trebuie, dar am ca amintire o casetă care am sculptat-o la vremea aceea (1976) cu ajutorul lui, el a croit-o, iar eu am sculptat-o, am apucat să învăţ doar nişte modele simple (modele naţionale). În anul 1977 mama a primit un apartament în oraş şi am fost nevoiţi să plecăm, iar clasele 7şi 8 le-am terminat la Câmpulung, a urmat o perioadă foarte mare, chiar am uitat de sculptură. În anul 1991 m-am căsătorit iar socrul meu era cioplitor în piatră, lucra monumente funerare şi la îndemnul lui am lucrat o perioadă în cariera de piatră cu el, apoi m-am apucat să sculptez plăci de marmură care le încastra în suportul funerar, diferenţa era foarte mare de la piatră la lemn. A fost o perioadă de graţie pentru mine, se câştiga bine, dar nu a ţinut mult, că socrul meu a decedat în urma unui accident de tren, a fost un om minunat Dumnezeu să-l odihnească, dacă trăia aveam multe de învăţat de la el. 1993, după 17 ani mă apuc să sculptez lemnul din nou, primele 4 piese care le-am făcut sunt la Grădina de vară a Hotelului Zimbru ,4 piese vânătoreşti- o oglindă, un cuier şi 2 panoplii, au urmat foarte multe, puteam să am un muzeu particular, apoi am lucrat mai bine de 3 ani ca paznic la Hotelul Zimbru şi am avut posibilitatea să-mi dau lucrările la străini (în special icoane) şi acum îmi pare rău că nu le-am semnat… Anul 1993 are dublă semificaţie pentru mine, vine pe lume primul băiat şi mă simţeam cel mai fericit tătic, iar în 2005 aceleaşi sentimente numai că nu a vrut să fie fetiţă şi e o scumpete de băiat. În general sunt mulţumit de ce mi-a oferit viaţa, nu am pretenţii prea mari pentru că nu am avut un ajutor din familie şi am pornit cu soţia mea de jos, fără ajutorul nimănui, necăjiţi fiind şi părinţii noştri, dorinţa ce mai mare este să avem o căsuţă unde să pot să-mi desfăşor activitatea, să nu mai lucrez pe la prieteni sau chiar în casă, (lucruri mai mici) dar o să lupt poate într-un final voi reuşi. De multe ori aveam senzaţia că sculptura mă duce spre nimic şi totuşi nu cred că pot trăi fără să sculptez, chiar vroiam să renunţ, dar am avut ocazia să stau de vorbă cu un profesor şi chiar a insistat să-mi continui activitatea recunoscând calitatea lucrării şi să aştept, că în final voi învinge. Sunt foarte pretenţios în ce priveşte calitatea lucrărilor, nu pun banul înainte de toate şi de aceea sunt necăjit, mi-a dat şi un sfat “sculptura se face repede, puţină lume se uită la calitate şi detalii, preţul mic interesează pe toţi”… dar nu pot face lucrul acesta. Am încercat să sensibilizez şi autorităţi locale şi persoane suspuse, dar este un lucru neinteresant, în România dacă nu are ce fura de la tine sau nu faci parte dintr-un partid, nu ai şanse de a sta de vorbă cu iei; trebuie să ai prieteni suspuşi, să te recomande cineva, am încercat şi la guvern şi la televiziuni, la tot felul de personalităţi, nu am reuşit să sensibilizez pe nimeni, spunea cineva că dacă vrei să mişti ceva în ţară, trebuie să începi de afară, mi-aţi oferit această oportunitate şi vă mulţumesc. Am văzut site-uri americane, împătimiţi de vânătoare (subiectul cel mai plăcut pentru mine) dar stau slab la capitolul panoplii (suportul pentru trofee) le importă din Bulgaria făcute pe maşină de sculptat sau din plastic, aş vrea să dau totul peste cap şi să ofer sculptură făcută manual, modele proprii cu care o să-i impresionez pe toţi, păcat că cuvântul român sună negativ la urechile occidentalilor. Nu sunt omul vorbelor în vânt şi o să demonstrez, am clădit cu greu toate în limita posibilităţilor, urăsc minciuna şi tupeul, nu sunt făcut pentru afaceri, am trecut prin multe greutăţi şi de aceea mă tem uneori şi de umbra mea…”

Îi puteţi scrie sau comanda piese pe adresa:

Cosmaciuc Adrian

str Molidului, nr.6, bloc 100 G, sc.B, ap.46, etaj 2
localitatea Campulung-Moldovenesc, judeţul Suceava
cod:725100

cosmaciuc_adrian@yahoo.com

www.ady-plaque.com