Doris Plantus-Runey: doamna americancă, doamna româncă
Deşi s-a născut în Detroit, a crescut, a fost educată şi locuieşte dintotdeuna, împreună cu cei doi băieţi Benjamin şi Daniel şi familiile lor aici, în Statele Unite, profesoara universitară Doris Plantus-Runey simte româneşte. Citeşte, vorbeşte, scrie versuri în şi traduce din româneşte. Spiritul ei plin de poezie, pasiune şi culoare este într-o remarcabilă balanţă între două continente şi culturi atât de diferite. Şi tocmai pentru că a fost crescută în cea mai bună tradiţie românească de către părinţii ei, bănăţeanca Maria Plantus şi bucovineanul diacon Aurel Plantus, şi pentru că şi-a asumat românismul ca stare eternă şi nu ca povară, Doris este o româncă din America care s-a păstrat pură, nealterată de realităţile istoric-sociale ale patriei strămoşilor. Şi mai ales, ilustra doamnă şi-a păstrat inima deschisă, prezentându-se în pagina sa de pe internet astfel: “Proiectele diverse şi modeste pe care le-am reuşit în viaţa mea provin din confruntări cu culori, formă şi substanţă atât în artă, cât şi literatură. Cea mai statornică influenţă în tot ce fac se datorează părinţilor mei care m-au învăţat a iubi viaţa şi a nu mă teme de necunoscut, deoarece tocmai această filozofie este cea care conferă libertatea adevărată inimii şi spiritului, şi cultivă imaginaţia astfel încât să ilumineze călătoriile cele mai profunde şi întunecate ale minţii şi sufletului.”
Cu o putere de muncă sisifică şi o nestăvilită pasiune pentru cultură şi artă, Doris Plantus-Runey a început prin studiul geneticii şi al biologiei. Masteratul însă s-a axat pe literatura modernă britanică şi irlandeză, cu o teză dedicată teoriei relativităţii a lui Einstein în paginile romanului Ulysses al lui James Joyce. Doctoratul de la Wayne State University a fost dedicat în întregime traducerii în limba engleză a literaturii, teatrului şi filmului în limbi străine. Pentru a susţine dizertaţia doctorală, Doris a tradus în limba engleză romanul Lorelei al lui Ionel Teodoreanu, pe cale de a fi publicat curând în SUA. Doris a simţit că traducerea romanului nu este suficientă pentru a prezenta nuanţele poveştii romantice, cât şi atmosfera din România interbelică. Astfel s-a născut scenariul literar Lorelei în limba engleză, o traducere în dialog şi imagini a romanului. În formularea cinematică, peisajul românesc este parte din acţiune şi povestea de dragoste se înfiripă din pulsul străzii oraşului şi se completează cu pastelurile şi sonorităţile vieţii la ţară. Traducerea oricărui roman este poate incompletă între coperţi, pare a susţine autoarea, şi filmul poate aduce în prim plan nuanţe şi imagini ascunse în pagina scrisă. Este interesant cum Doris a inclus cea de-a şaptea artă într-un context interdisciplinar şi cum a convins că filmul este o opţiune de traducere cu mai mare impact la public. Filmul şi literatura se completează în încercarea de a transpune idei şi emoţii dintr-o altă limbă şi altă zona culturală. Mai ales când traducătoarea este românca în suflet, doctor în limba şi literatură engleză, obiectul este un roman românesc, iar produsul cultural un film în limba engleză. Scenariul Lorelei, copilul de suflet literar al lui Doris, este pe piaţă prin casa de producţie Bucovina Mică pe care profesoara universitară devenită producător de film a creat-o special pentru a-şi împlini visul. Doris îşi doreşte să filmeze integral în România, gazada atâtor producţii de film de anvergură, cu actori americani şi români, iar filmul, în măsura în care proiectul va fi încununat de succes, va avea distribuţie internaţională.
Desi americanca, Doris a mostenit de la familia ei pasiunea pentru folclorul romanesc. Doamna profesoara a fondat si conduce de doua decenii ansamblul de dansuri populare Tarancuta, “un serviciu vital pentru comunitatea romaneasca”, scrie dansa, “in a pastra si perpetua traditia culturala romaneasca prin muzica si dans popular.” Doris scrie, si a publicat, poezie in romana si engleza, preda literatura la Oakland University in statul Michigan, se intalneste cu co-nationali si corespondeaza cu prieteni romani din intreaga America. Desi americanca, Doris Plantus-Runey este o distinsa doamna romanca care se destainuie: “unii m-au considerat renascentista din cauza entuziasmului meu pentru stiinta si iluminism, altii m-au catalogat drept descurcareata, judecandu-ma dupa obstacolele invinse. Multi ma stiu campioana tuturor lucrurilor simple si bune, dar si cu scop adevarat. Unii ma cred…lunateca. Poate si sunt…” Desi americanca, Doris Plantus-Runey ne invata cu gratie pe noi toti ce inseamna sa simti cu adevarat romaneste in America.
Share on Facebook













Nu am diploma de scriitor dar scriu in engleza.
Inteleg foarte bine dorinta de a impartasi din ce stim si simtim acestor Americani.
Am asistat la dansurile formatiei “Tarancuta” si data viitoare o voi contacta pe doamna Doris.
Articol foarte bun.
Ernest Ionescu
http://www.winner4us.com
Am citit si re,re,citit,articolul trimis de D-voastra.Multumim mult.Chiar suntem mandri!!! Ziua cand l-am citit,ne-a fost mai luminoasa,mai plina de sperante si ne-am simtit mai angajati
in a face tot ce ne sta in putinta,pentru Romania,Admiram disponibi-
litatea sufleteasca a D-nei Doris Runey,de a armoniza cele doua culturi
si de a gasi punti de legatura intre ele.Asta afost posibil numai datorita
unei educatii in spirit romanesc,primita de la Parintii Doamnei,buni ro-
mani si minunati Parinti..Felicitari D-lui Tudor Patrut,pentru atitudinea
de liant in a ne prezenta acest model de simtire romaneasca pe pamant
american.
Nu ne prea descurcam in aceasta “lume”a computerului,de aceea
nu stim cum sa ne facem cunoscuta parerea,printr-un comentariu
in subsolul articolului. Cu urari de bine si multe succese,
Fam.Boscaiu T,si A.
Pe site-ul Emisiunii Romani de Peste Mari si Tari la Radio Timisoara, Tudor Petrut va prezinta si comentariul vorbit aferent acestui subiect fascinant. Ii multumim si va asteptam sa-l si ascultati pe Tudor: mindri ca sintem romani! ogr.ro