Kamaradul J se destainuie (I)

Marian PETRUÈšA

Chiar si dupa terminarea Razboiului Rece si destramarea URSS-ului in 1991, Rusia si-a continuat politica de spionaj fata de tarile Occidentale. Cruzimea si brutalitatea cu care Rusia i-a tratat pe cei care au avut curajul sa critice in mod public conducerea de la Moscova poate fi vazuta chiar si in ultimii anii in asasinarea jurnalistei Anna Politkovskaya si dizidentului Aleksandr Litvinenko (fost agent KGB, azilant in Marea Britanie).
intre 1995 si 2000 seful biroului de presa al misiunii rusesti de pe langa Organizatia Natiunile Unite era Sergei Tretyakov. in realitate insa acesta era seful spionajului rusesc din New York, care avea ca scop organizarea si coordonarea spionilor rusi care recrutau americani si membrii importanti ai ONU. Oameni care nu erau dispusi sa isi tradeze propria tara, dar care nu aveau nici o problema in a divulga informatii secrete despre Statele Unite. Tretyakov mai lucrase ani buni si la biroul din Canada, unde rolul lor era de a spiona tot tara vecina, America.
in anul 2000 agentul SVR (Sluzhba Vnezhney Razvedki - serviciu de spionaj extern rusesc) fost KGB, Sergei Tretyakov, dispare de la postul din New York, fiind spionul rus cu cea mai inalta functie, cea de colonel, care cerea azil in Statele Unite.
La inceputul acestui an a iesit pe piata cartea, Camaradul J,(numele conspirativ al lui Tretyakov) scrisa de Pete Early, fost jurnalist la Wasingon Post, in care prezinta dialogul purtat cu Tretyakov.
Cartea, care descrie cariera lui Tretyakov, devenit intre timp cetatean american, se doreste a fi , asa cum spune Tretyakov, un semnal de alarma pentru americanii naivi, care cred ca razboiul rece s-a terminat.
Acesta afirma ca in perioada dinainte de 1990 inamicii principali ai Rusiei erau: America, NATO si China. Dupa caderea URSS-ului si pana in prezent lista si ordinea a ramas in continuare aceeasi.
Dupa dezertarea sa, americanii au reusit sa afle peste 5,000 de transmisii secrete efectuate de Tretyakov, numele unor americani care spionau pentru Rusia, precum si modul de functionare a biroului rusesc din New York. Pentru dezvaluirile sale, acesta a fost recompensat cu peste 2 milioane de dolari, cea mai mare suma platita vreodata unui fost spion. Suma a fost data si pentru a compensa averea si bunurile pe care acesta, impreuna cu sotia si fiica, le-au abandonat in Rusia.
Ani la rand, incepand cu Mihail Gorbaciov, Boris Yeltin si Vladimir Putin, rusii au sperat in libertate, democratie si vremuri mai bune. Aceste asteptari au fost insa inselate rand pe rand, suferinta poporului rus fiind considerata un “adevarat genocid” de Tretyakov, care spune ca nu si-a dorit sa se mai intoarca intr-o tara unde doar el si alti 2-3% din populatie puteau sa traiasca pentru tot restul vietii consumand “caviar si sampanie“.
Printre cele mai socante si totodata hilare dezvaluiri facute in carte de Tretyakov, se numara incercarea unor oameni de afaceri rusi, Vladimir Dmitriev si Aleksandr Chernyshev, de la compania Chetek, de a vinde canadienilor la inceputul anilor ’90 o metoda inovatoare si secreta de fabricare a semiconductorilor. Dupa ce acestia isi prezinta oferta, partea canadiana ii informeaza ca metoda respectiva fusese deja incercata in urma cu 25 de ani, intre timp japonezii perfectionand o metoda noua si mult mai performanta.
O alta incercare a celor de la Cetek a fost de a oferi tarilor vestice o metoda de a scapa de rezidurile chimice, prin pulverizarea lor, folosind in acest scop bombe nucleare. Aceasta operatiune ar fi trebuit sa aibe loc in insula artica Novaya Zemlya, locul unde in trecut Rusia a efectuat teste nucleare. Planul rusilor era sa foreze cinci mii de gauri in pamant cu un diametru de 2,4 metri si o adancime de 300 de metri fiecare, in care sa introduca deseurile. O bomba de 50 de kilotoni urma apoi sa fie introdusa si detonata in mijloc, tot la o adancime de 300 de metri. Rusii planificau sa incaseze intre 300 si 1,200 de dolari pe kilogramul de deseu chimic pulverizat.
Idea a socat insa pe canadieni, care au refuzat categoric propunerea rusilor. Acestia s-au intors insa inapoi in tara si au creeat o brosura in care sustineau ca deplasarea in Canada a fost incununata de succes. Viktor Mikhailov, ministrul Industriei si Energiei Atomice a trimis apoi brosura la ONU cu aceeasi propunere, mentionand ca partea canadiana a fost de acord cu aceasta operatiune. Știrea a fost rapid preluata de ziarele canadiene si americane, care au investigat si dezmintit apoi afirmatiile rusilor.
Un alt lucru socant a fost afirmatia lui Vladimir Dmitriev cum ca acasa la el ar avea o bomba atomica, pe care ar vrea sa o valorifice. Bomba o primise drept metoda de plata din partea unor oameni de stiinta, care nu avusesera banii sa-l plateasca pentru serviciile sale. La intrebarea daca glumeste cu bomba, Dmitrev ii raspunde lui Tretyakov “Nu fi naiv, in zilele astea cu conditiile economice in care se afla Rusia, oricine cu destui bani poate cumpara o bomba nucleara. Nu e asa mare lucru…”
va urma

Asasinarea lui Litvinenko

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PnkYo9TuBIQ ]