Marian PETRUȚA

Chiar și după terminarea Războiului Rece și destrămarea URSS-ului în 1991, Rusia și-a continuat politica de spionaj față de țările Occidentale. Cruzimea și brutalitatea cu care Rusia i-a tratat pe cei care au avut curajul să critice în mod public conducerea de la Moscova poate fi văzută chiar și în ultimii anii în asasinarea jurnalistei Anna Politkovskaya și dizidentului Aleksandr Litvinenko (fost agent KGB, azilant în Marea Britanie).
Între 1995 și 2000 șeful biroului de presă al misiunii rusești de pe lângă Organizația Natiunile Unite era Sergei Tretyakov. În realitate însa acesta era șeful spionajului rusesc din New York, care avea ca scop organizarea și coordonarea spionilor ruși care recrutau americani și membrii importanți ai ONU. Oameni care nu erau dispuși să își trădeze propria țară, dar care nu aveau nici o problemă în a divulga informații secrete despre Statele Unite. Tretyakov mai lucrase ani buni și la biroul din Canada, unde rolul lor era de a spiona tot țara vecină, America.
În anul 2000 agentul SVR (Sluzhba Vnezhney Razvedki - serviciu de spionaj extern rusesc) fost KGB, Sergei Tretyakov, dispare de la postul din New York, fiind spionul rus cu cea mai înalta funcție, cea de colonel, care cerea azil în Statele Unite.
La începutul acestui an a ieșit pe piață cartea, Camaradul J,(numele conspirativ al lui Tretyakov) scrisă de Pete Early, fost jurnalist la Wasingon Post, în care prezintă dialogul purtat cu Tretyakov.
Cartea, care descrie cariera lui Tretyakov, devenit intre timp cetățean american, se dorește a fi , așa cum spune Tretyakov, un semnal de alarmă pentru americanii naivi, care cred că războiul rece s-a terminat.
Acesta afirmă că în perioada dinainte de 1990 inamicii principali ai Rusiei erau: America, NATO și China. După căderea URSS-ului și până în prezent lista și ordinea a rămas în continuare aceeași.
După dezertarea sa, americanii au reușit să afle peste 5,000 de transmisii secrete efectuate de Tretyakov, numele unor americani care spionau pentru Rusia, precum și modul de funcționare a biroului rusesc din New York. Pentru dezvăluirile sale, acesta a fost recompensat cu peste 2 milioane de dolari, cea mai mare suma plătită vreodată unui fost spion. Suma a fost dată și pentru a compensa averea și bunurile pe care acesta, împreună cu soția și fiica, le-au abandonat în Rusia.
Ani la rând, începând cu Mihail Gorbaciov, Boris Yeltin și Vladimir Putin, rușii au sperat în libertate, democrație și vremuri mai bune. Aceste așteptări au fost însă înșelate rând pe rând, suferința poporului rus fiind considerată un “adevărat genocid” de Tretyakov, care spune că nu și-a dorit să se mai întoarcă într-o țară unde doar el și alți 2-3% din populație puteau să trăiască pentru tot restul vieții consumând “caviar și șampanie“.
Printre cele mai șocante și totodată hilare dezvăluiri făcute în carte de Tretyakov, se numără încercarea unor oameni de afaceri ruși, Vladimir Dmitriev și Aleksandr Chernyshev, de la compania Chetek, de a vinde canadienilor la începutul anilor ‘90 o metodă inovatoare și secretă de fabricare a semiconductorilor. După ce aceștia își prezintă oferta, partea canadiană îi informează că metoda respectivă fusese deja încercată în urmă cu 25 de ani, între timp japonezii perfecționând o metodă nouă și mult mai performantă.
O altă încercare a celor de la Cetek a fost de a oferi țărilor vestice o metodă de a scăpa de rezidurile chimice, prin pulverizarea lor, folosind în acest scop bombe nucleare. Această operațiune ar fi trebuit să aibe loc în insula artică Novaya Zemlya, locul unde în trecut Rusia a efectuat teste nucleare. Planul rușilor era să foreze cinci mii de găuri în pământ cu un diametru de 2,4 metri și o adâncime de 300 de metri fiecare, în care să introducă deșeurile. O bombă de 50 de kilotoni urma apoi să fie introdusă și detonată în mijloc, tot la o adâncime de 300 de metri. Rușii planificau să încaseze între 300 și 1,200 de dolari pe kilogramul de deșeu chimic pulverizat.
Idea a șocat însă pe canadieni, care au refuzat categoric propunerea rușilor. Aceștia s-au întors însă înapoi în țară și au creeat o broșură în care susțineau că deplasarea în Canada a fost încununată de succes. Viktor Mikhailov, ministrul Industriei și Energiei Atomice a trimis apoi broșura la ONU cu aceeași propunere, menționând că partea canadiană a fost de acord cu această operațiune. Știrea a fost rapid preluată de ziarele canadiene și americane, care au investigat și dezmințit apoi afirmațiile rușilor.
Un alt lucru șocant a fost afirmația lui Vladimir Dmitriev cum că acasă la el ar avea o bombă atomică, pe care ar vrea să o valorifice. Bomba o primise drept metodă de plată din partea unor oameni de știință, care nu avuseseră banii să-l plătească pentru serviciile sale. La întrebarea dacă glumește cu bomba, Dmitrev îi răspunde lui Tretyakov “Nu fi naiv, în zilele astea cu condițiile economice în care se află Rusia, oricine cu destui bani poate cumpăra o bombă nucleară. Nu e așa mare lucru…”
va urma

Asasinarea lui Litvinenko

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PnkYo9TuBIQ ]

Tags: america, organizatia natiunilor unite, Politică, Romania, rusia, spionaj

Acest articol a fost publicat Miercuri, Octombrie 15th, 2008 at 12:29 pm in Evenimente. Poti urmari comentariile la acest articol aici RSS 2.0 feed.