Corneliu FLOREA
in toti anii nostri traiti in Nord America am urmat ordinea societatii, dar parcurile naturale ne-au placut mai mult si prin ele am inteles ceva, ceva din iscusinta, chibzuinta si fortele Naturii, The Mother Earth, vegheata parinteste de Great Spirit cum cred amerindienii, fata de care ne-am format o deosebita consideratie si sincer respect. Asa ne-am socotit, asa consideram noi – Ica si cu mine!
Cat s-a putut, am petrecut timpul nostru liber in Natura, in parcurile naturale nord- americane, care sunt perlele acestui continent. Am dorit cu multi ani in urma, si am reusit, sa mergem in Black Hills of South Dakota, acolo unde se afla Memorialul National Mount Rushmore cu statuile celor patru presedinti americani. Am fost impresionati si fericiti; impresionati precum toti vizitatorii ce le privesc si fericiti fiindca am atins si acest “landmark” din jaloanele noastre de calatori liberi prin lume. Atunci, entuziasmat am scris; ce minunat ar fi daca si la noi, in Romania, s-ar sculpta undeva in Carpati, un asemenea memorial de cinstire fata de inaintasii natiunii. Dupa un timp, am primit un raspuns: “ce, noi avem bani ca americanii …”.
Cu acea ocazie, pentru prima data am aflat ca, in apropiere, in alt munte se sculpteaza o statuie a unui mare personaj istoric amerindian: “Crazy Horse”. Un luptator pentru drepturile si libertatea natiunii sioux. Am mers sa vedem. Ceea ce am vazut si mai ales ceea ce am aflat, citind apoi, a fost mult mai diferit, mai dramatic, mai incarcat de tensiune social-istorica decat grandiosul Memorial National Mount Rushmore.
Uite, pentru tine cititorule deschid cartea “CRAZY HORSE and The Real Reason for the Battle of the Little Bighorn” pe care am cumparat-o acolo, direct de la autor, dr. A. Ross Ehanamani. A fost placut si amabil, am schimbat cateva fraze impreuna si mi-a semnat cartea. Ehanamani se traduce merge printre fiind amerindian. A crescut intr-o rezervatie de indieni in South Dakota, s-a educat si a devenit profesor si scriitor. Banii pe care ii castiga pe aceasta carte ii doneaza pentru “Crazy Horse Memorial”.
Ehanamani este un bun, foarte bun cunoscator al istoriei, asa ca poate face sinapse intre idei si fapte pe o larga scara istorica. De exemplu, pentru intelegerea complexului istoric din vremea lui Crazy Horse, ne duce in 1773, la Frankfurt, unde Mayer Bauer are ideea ca impreuna cu alti oameni bogati sa puna bazele unei banci puternice in vederea extinderii dominatiei bancare in Europa. Fiii lui Bauer, cinci, continua ideea de putere si dominare financiara si prin profituri de pe urma razboielor europene banca lor devine un imperiu bancar in Europa si Statele Americane. Cum razboaiele schimba singele unora in aur si profit, fiii lui Bauer incep, prin agentii lor, sa unelteasca intriga unui razboi civil in jurul sclavajului din statele americane. Si intradevar, un razboi civil se porneste si doi dintre frati Bauer se apuca de finantarea lui: unul finanteaza pe sudisti iar celalalt pe nordisti! in Nord apare neprevazutul din cauza presedintelui Lincoln, care nu vrea sa accepte oferta bancherilor si dobanzile lor, asa ca incepe el sa imprime bancnotele verzi – greenbacks – neacoperite! Panica si furie printre bancheri, care contracareaza scotandu-si aurul din statele americane si reusesc print-un act bancar sa interzica emiterea de note bancare fara acoperire!
in urma acestor manevre, nordistii intra in panica fiindca au nevoie de aur, cat mai mult, cat mai repede. De unde aur? Zvonuri, marturii si probe sustin ca se gaseste aur in Black Hills in South Dakota! Numai ca, prin acordul (treaty) din 1868 de la Fort Laramie, Black Hills apartine natiunii Sioux, pentru care intreagul areal deluros-muntos impadurit este sacru fiind sanctuarul predecesorilor lor.
“‘Hei, asta-i acum problema, sanctuarul stramosilor sioux! Da-ti de stire, peste tot, ca este aur acolo si veti vedea cati cautatori vor pleca intracolo. Pe urma,vom trimite noi armata sa-i apere de stafii”. Aceasta nu este o improvizatie, este concluzia unor istorici despre strategia administratiei presedintelui Ulysses G. Grant de-a provoca un razboi in vederea ocuparii de noi teritorii . De data asta a venit randul Dealurilor Negre, pentru aurul necesar, pentru linistirea panicii bancare si economice .
Administratia si armata trimisa a gasit pretexte si asa a inceput ceea ce in istoria americana se numeste Black Hills War, culminand cu batalia de la Little Bighorn si pe care armata americana a pierdut-o. Printre capeteniile natiunii sioux (este o abreviere facuta de quebecani si se pronunta su’) care au dus la aceasta victorie se afla Sitting Bull (Taur Asezat) si Crazy Horse (Thasunka witko – ce de fapt inseamna calul lui e nebun). Dupa pierderea bataliei, armata si guvernul american i-au cautat pe cei doi sa-i prinda si sa se razbune pentru infrangerea suferita. Nu i-au prins dar, hartuind in continuare triburile sioux, capetenile lor s-au predat singure pentru a-i scuti de umilinte si suferinte pe ceilalti. Au fost luati prizoneri si in scurt timp au fost gasite motive sa-i lichideze. Fairness, american style!. Cu cat citesti mai mult despre acele vremuri, despre oamenii si faptele lor, ai sansa sa desprinzi si sa intelegi adevaratele fete ale societatii din trecut si prezent, despre asa zisul temperament democrat-eliberator american.
Unul dintre cei care a inteles adevarata soarta a amerindienilor sioux (dakota, lakota, nakota) a fost si tanarul sculptor american Korczak Ziolkowski, polonez de origine, acceptand propunerea descendentilor din luptatorii sioux din 1876 – 1877 de a veni in Black Hills sa sculpteze intr-un munte pe Krazy Horse. “My fellow chiefs and I would like the white man to know (that) the red man has great heroes, too” i-a scris Lakota Chief Standing Bear sculptorului, dupa lungi meditatii si discutii cu ceilalti sefi ai natiunii sioux ,dupa ce au vazut cum fetele palide au sculptat in Blak Hills un memorial in onoarea presedintilor lor.
Korczak Ziolkowski a venit in Blak Hills, in 1947, s-a intilnit cu Chief Standing Bear si alti amerindieni sioux. Au umblat impreuna, au privit, au meditat si s-au hotarat sa transforme un munte in statuia eroului sioux Crazy Horse, prin ei insisi, fara nicio interventie sau ajutor din partea guvernului. Au ales muntele, au facut macheta statuii in care Crazy Hourse apare iesind din munte calare si cu o mana intinsa spre zare, pare a repeta: “My lands are where my dead lie buried” (pamanturile mele sunt unde morti mei sunt ingropati). Ridicare acestui memorial este un act de statornicie, darzenie si mandrie a unei natiuni invinse prin minciuni, conspiratii si tratate pe care guvernul american nu le-a respectat. E o replica data Congresului American care in 1876, prin Blak Hills Agreement, a luat in dominatie acest areal sioux. “Agreement-ul”- intelegerea, invoiala, acordul – niciodata nu a fost semnat de sefii natiuni sioux. De stiut!
Cand in 1949 s-a apucat de lucru, Korczak Ziolkowsky, plin de energie si dedicatie, avea aproape 40 de ani, familie cu sase copii si doar 174 de dollari! Anii inceputului au fost cumpliti de grei fiind izbit de lipsa de fonduri si materiale, de prejudicii politice si rasiale, de insulte si injurii. Nimic nu l-a infrant fiind animat de dorinta realizarii si de sprijinul moral al natiuni sioux, saraca si ghetoizata in rezervatii. Randamentul si progresul au ramas legate numai de interesul public si de donatiile primite. Cu toata aceasta situatie si stramtorarea financiara, a refuzat de doua ori suma de zece milioane de dolari din partea guvernului federal. Si-a continuat munca cu dedicatie, cu staruinta pana la sfirsitul vietii, in 1982, predand stafeta sotiei sale Ruth si copiilor sai, care, cu aceiasi abnegatie si cinste ii continua opera.
De un deceniu, de cand s-a ridicat in preajma memorialului un centru cultural si artistic al amerindienilor, interesul public a crescut foarte mult si odata cu el si donatiile, asa ca lucrarile progreseaza mult mai bine ca in trecut. Acum, in Black Hills nu se mai vine numai pentru Mount Rushmore National Memorial ci in egala masura si pentru Crazy Horse Memorial, unde noul centru este un complex de cladiri ce expune si ofera arta si cultura amerindiana. Asa cum Ehanamani doneaza incasarile realizate din vanzarea cartii sale, la fel multi artisti amerindieni doneaza valoarea lucrarilor lor la finantarea statuii, care in final va avea o inaltime de 172 de metri si o adancime in munte de 195 de metri! Realizati la ce munca titanica s-a angajat un artist, sensibil si talentat, dar sarac si o natiune infrinta, prin minciuna si conspiratie? Meditati…
De fiecare data, cand revenim in parcurile din South Dakota, ne face deosebita bucurie sa poposim mai mult la Crazy Horse Memorial, fiindca merita si ne convinge ca nu toti oamenii vin si pleaca precum valurile marii “…come and go, like the waves of the sea” unii lasa urme si-n piatra. Vedem tot mai multi vizitatori, tot mai interesati de istoria, de arta amerindienilor din care cumpara cate o amintire, sprijinind astfel definitivarea monumentului. Ultima data, Ica a fost atrasa de o foarte frumoasa vaza de ceramica, un unicat in centrul de arta, executata cu o meticuloasa maiestrie de un artist navajo. Vaza are un loc special in casa si-n amintirile noastre…
Corneliu FLOREA
Black Hills – South Dakota
“The earth is rich with the lives of our kin
Men come and go, like the waves of the sea
A tear, a prayer to the Great Spirit, a dirge,
and they are gone from our longing eyes forever”
Chief Seattle of the Suquamish
Recent Comments