Liviu ANTONESEI
Am dat titlul de mai sus primului articol scris de mine in conditiile eliberarii postdecembriste a presei, pe 23 decembrie 1989, dar nu purta semnul intrebarii, ci pe cel al unei exclamari entuziaste si pline de speranta. Am crezut asta mereu, cu gandul la o anume puritate a varstei, la atasamentele slabe ale tinerilor fata de lumea pe care o paraseam atunci. Am crezut-o chiar daca, in toamna lui 1990, luandu-i un interviu la Paris, regretatul Al. Paleologu m-a tras de maneca, explicandu-mi ca tineretea nu este o valoare in sine, ci doar un dat, ca e foarte important ce face cineva cu tineretea de care se bucura. Desi, rational, imi dadeam seama ca are dreptate, m-am comportat mereu ca si cum n-ar fi avut.Am crezut, chiar daca parea absurd. Si am actionat in consecinta, incurajand, sprijinind, semnaland macar orice tanar in care radiografiam ori banuiam anumite calitati, unele daruri.
Trebuie sa recunosc, dupa douazeci de ani, ca, daca in alte domenii – literatura, arte, carturarie – s-a mai intamplat sa am dreptate, in ce priveste politica, m-am inselat aproape in totalitate. Nu stiu daca din pricina mecanismelor de selectie ale partidelor ori din pricina efectului lor deformator implacabil, “intinerirea” vietii politice a inregistrat un esec glorios, juniorii aliniindu-se grabnic seniorilor. Acum e imposibil sa inregistrezi vreo diferenta intre agresivitatea verbala a unor Gusa, Boureanu, Lavinia Sandru, Elena Udrea sau Ponta si cea a “batranilor” domni Nastase, Mitrea sau Berceanu. EBA stalceste limba romana cu aproape acelasi talent ca si primarul sectorului 5, desi teoretic a trecut prin mai multe scoli decat dl Vanghelie.
in cazul Ridzi, coalizarea prosteasca in jurul cheltuitoarei si obraznicei doamne ministru nu a cuprins nepermis de multa vreme doar conducerea partidului si organizatia de femei a PDL, ci si pe junii partidului. Dl Boureanu, cu spectacolele sale de prost gust si insultele fara frana, nu are nici un motiv sa fie gelos pe dnii Vadim Tudor si Becali, i-a ajuns voiniceste din urma. Eforturile dlui Sever Voinescu de a apara ceea ce e de neaparat, gesturile dnei Ridzi, pe mai toate televiziunile, sunt macar consternante. Spre cinstea lor, dl Cristian Preda mai spala onoarea tinerilor, iar dna Monica Macovei pe cea a femeilor din PDL. Doar sa nu se trezeasca loviti in moalele capului cu “disciplina de partid”! Domnii Chiuariu si Adomnitei inca produc cosmaruri!
Ca un partid se dovedeste a fi la fel ca si celelalte era de asteptat, numai naivii incurabili si-au facut iluzii. Ca intinerirea clasei politice, la nivelul tuturor partidelor, a ajuns intr-o fundatura mi se pare mult mai grav. E clar ca, in 20 de ani de pluralism politic, dupa mai multe rotatii la guvernare, am reusit sa producem o clasa politica a carei principala calitate este autoreproducerea. Chiar cand este dispusa sa accepte “sange proaspat”, are mecanisme infailibile pentru a-l “strica”. Nici nu mai cred ca avem o solutie politica, instinctul de autoconservare este atat de puternic incat acesti ipochimeni nu vor risca nimic, de teama sa nu-si taie craca de sub picioare. Din afara campului, in afara solutiei revolutionare – revolutiile sfarsesc prost la noi! -, ar fi nasterea societatii civile. Din pacate, intr-o societate incapabila de orice actiune in afara absentei la vot!
Liviu ANTONESEI
www.timpul.ro
Iasi, 6 iulie 2009
Recent Comments