Pr. Dr. Alexandru STĂNCIULESCU-BÂRDA
Cu mai multi ani in urma, excursiile pelerinaje devenisera o adevarata traditie in parohia noastra. in special inainte de 1989 am organizat nenumarate excursii-pelerinaje la manastiri. Era destul sa lansez propunerea si in cateva zile zeci de persoane se inscriau. in mod obisnuit, excursiile se faceau cu cate trei autocare, destul de des cu trei autocare si un microbuz, rareori cu un singur autocar. Uneori, mergeau si mai multi dintr-o familie. Participam la hramurile manastirilor, sau, pur si simplu, vizitam anumite zone ale tarii. Am vazut cu acele prilejuri manastirile din Mehedinti, Gorj, Valcea, Arges, Sibiu, Banat, Dolj. Am vizitat muzee si case memoriale (T. Vladimirescu din Vladimirii Gorjului, Ecaterina Teodoroiu din Tg. Jiu, C. Brancusi de la Hobita Gorjului etc.).
Multi isi mai amintesc si azi cum se asezase regretata Floarea Zorliu (a lui Poleacu) din Barda langa vatra lui Tudor Vladimirescu, pusese mana pe caldarea de acolo si incepuse sa-l boceasca pe bietul Tudor!
Am vizitat orase, precum Tr. Severin, Orsova, Caransebes, Timisoara, Hunedoara, Deva, Alba-Iulia, Sibiu, Petrosani, Pitesti, Tg. Jiu, Rm. Valcea, Craiova, Calafat etc. Am organizat excursie la Chisinau si Cernauti, vazand cu acest prilej si nordul Moldovei cu salba lui de manastiri. Erau si situatii dificile, cum a fost cea de la Curtea de Arges, cand am dormit in autocare, desi era sfarsit de noiembrie.
S-a speriat regretatul Mitropolit Nestor, cand, aflat in mijlocul catedralei din Craiova intr-un anumit moment al slujbei, cu fata spre altar, s-a trezit cu un puhoi de 150 persoane intrand in biserica in care erau doar cativa credinciosi la ora aceea. Ne-a poftit dupa slujba la mitropolie, ne-a vorbit, ne-a servit cu cate ceva de-ale gurii, am facut poze cu dansul. Si azi vad asemenea poze prin casele unor enoriasi de-ai nostri. Am vizitat, dupa Revolutie, orasele-martir Timisoara si Sibiu si ne-am ingrozit vazand urmele gloantelor pe fatadele cladirilor. Am pus coroane, flori si lumanari la locurile cuvenite pentru eroii-martiri ai neamului.
Au fost si momente dificile. imi amintesc, spre exemplu, ziua de duminica, 1 iulie 1984. Organizasem o excursie in judetul Gorj. Taxasem trei autocare si un microbuz la ONT. Dimineata, in revarsatul zorilor, masinile erau prezente la capatul satului Barda. Lumea curgea carduri-carduri pe toate ulitele. Ne-am imbarcat cei din Barda, am facut apelul si am pornit. La Malovat asteptau puhoiul cel mare. S-au urcat toti care pe unde au putut. in timp ce faceam apelul, a aparut primarul de atunci al comunei, insotit de doi militieni inarmati. M-au chemat si mi-au ordonat scurt, sec: “in zece minute, toata lumea sa fie pe tarla, iar autocarele in garaj!”. Grea situatie! Am incercat sa-l determin sa revina asupra hotararii. Imposibil.
Au coborat mai multi barbati din autocare si l-au rugat staruitor pe primar sa nu ne impiedice sa facem excursia. Degeaba. Pe tarla si mai multe nu. in realitate, treaba cu tarlaua era o poveste, fiindca, de fapt, era intre campanii. Se terminase ingropatul porumbului si nu incepuse seceratul. Raspunsul ne-a lasat muti: “Tovarasi, campania agricola dureaza de la 1 ianuarie la 31 decembrie! in rest, puteti face cate excursii vreti!” Clar, nu? in grupul nostru de excursionisti nu erau numai membrii ceape, ci si muncitori, elevi, intelectuali, pensionari, deci oameni care nu puteau fi obligati sa mearga la munca pe tarla, iar ziua aceea era zi de duminica, nu zi de munca. Degeaba! I-am propus primarului sa iesim toti la munca intr-o alta zi a saptamanii si sa facem normele respective. Imposibil. Lumea se agitase. Mi-era teama sa nu degenereze conflictul si sa scape de sub control, fiindca printre noi erau si unii mai iuti la manie.
De la sediul ceapeului, primarul a dat telefon unui oarecare Stoica, inalt functionar la judeteana de partid. I-a explicat in cateva cuvinte situatia, desi se parea ca acela o stia deja. Raspunsul a venit prompt: autocarele in garaj, lumea la munca, iar preotul sa se prezinte a doua zi la el. Cu mare greutate am reusit sa convingem lumea sa se intoarca acasa. Nimeni nu s-a dus la munca in ziua aceea. A doua zi am inceput colindul pe la partid si pe la securitate. Eram acuzat ca fac propaganda mistico-religioasa in randul cetatenilor si sabotez campaniile agricole, organizand excursii la manastiri in timpul acestor campanii.
Cuvantul Mantuitorului: “Nu va ingrijiti ce veti raspunde, caci Duhul Sfant va va da voua cuvant, caruia nu-i vor putea sta impotriva!” mi-a dat curaj. Desi imi era teama de astfel de anchete, am dat declaratii scris si oral, sustinandu-mi cauza astfel: “Am organizat excursii in judet si in tara si am vizitat ctitoriile epocii Ceausescu: orase noi, sate infloritoare, care pot fi exemplu pentru comuna noastra, obiective industriale magistrale, precum Hidrocentrala de la Portile de Fier, muzee judetene, in care am putut vedea marile realizari ale vremii noastre. La Muzeul Judetean din Tg. Jiu am vizitat expozitia pe tema «Tineretea revolutionara a tovarasului Ceausescu!». De asemenea, am vizitat Scornicestiul, satul natal al tovarasului…”. Si tot asa le-am prezentat tovarasilor astfel de obiective, la sfarsit adaugand: “Va rog sa-mi spuneti cine a mai organizat excursii la astfel de obiective cu cetatenii comunei noastre? Nu intra, oare, astfel de evenimente in contextul mare al educatiei politico-cetatenesti? E adevarat, ca am vizitat si monumente si complexe istorice de arhitectura si arta, printre care si unele manastiri, dar ele fac parte din istoria poporului nostru, din viata noastra nationala! Nu ne putem dezice de parintii nostri, fiindca noi romanii nu suntem orfani!”.
Anchetatorii mei se uitau la mine ca la un extraterestru. Nu le venea a crede ca situatia putea sa ia o asemenea intorsatura. La sfarsit, mi-au spus, dupa ce s-au consultat intre ei: “Parinte, organizeaza astfel de excursii cate vrei, dar cu doua conditii: in primul rand, sa fie o alta institutie din comuna care organizeaza excursia: scoala, politia, dispensarul, chiar magazinul alimentar, dar sa nu apara biserica sau parohia; in al doilea rand, pe cererea pe care o adreseaza acea institutie primariei pentru excursie, primarul sa scrie ca este de acord cu data propusa, ori sa gasiti impreuna o alta data potrivita. Da-le si celor de la primarie aceasta satisfactie si nu te va mai opri nimeni!”. Din momentul acela chiar nu s-a mai opus nimeni, iar excursia intrerupta a fost reprogramata.
in ultimii ani, incerc mereu sa mai organizez excursii, dar nu se mai poate! Aceiasi oameni sunt, dar nu mai este duhul, interesul, placerea de a pleca. Nu cred ca numai criza economica e de vina. Vom reveni in ,,scrisorile” viitoare si vom mai analiza acest fenomen, fiindca el are implicati foarte interesante.
Pr. Dr. Alexandru STĂNCIULESCU-BÂRDA
Parohia Malovat, judetul Mehedinti, Romania
Email: scrisoarepastorala@gmail.com
august 2009
Recent Comments