OMUL FÄ‚RÄ‚ TIMP
18 noiembrie, spre seara…
Omul fara de Timp e sarac,
Cu toata averea lui adunata
Clipa de clipa, Veac dupa veac,
Nu-l va putea cumpara niciodata…
Timpul, fara de Om, la ce bun?
in sinea lui nici nu exista,
Poemul acesta, bezmetic, nebun,
Folositi-l mereu de batista…
Iertati-mi, din toate, excesul de zel,
Cat am in plus, fie-va lipsa!
“Nu va mai fi Timp”, spune el,
ingerul acela din Apocalipsa…
Mi-e sufletul, acesta, negru de zgura,
Satul de presedinti si… stapani,
Mai exista, inca, in toate, cenzura-
Votati-va Liberatea, Romani!!!
Adeseori imi vine, satanic, sa tac,
Si tacerea aceasta e o poveste-
Omul fara de Timp e sarac,
Cel fara Dumnezeu, unde este?
TOT MAI PUÅ¢IN SE SCRIE
16 Noiembrie 2009
Tot mai putin se scrie si mai rar
Despre Cultura si de alte resturi,
E plina presa ca un furnicar
De crime, de violuri si incesturi…
Daca sunt, sa fie, treaba lor,
Au alte spatii care sa le umple,
Vor spune unii, esti conservator
Si porti mereu melancolii sub tample…
Trec ambulantii vanzatori de cele
Spuse aici pe pagina intai,
Scolarii au ce invata din ele-
Mi-e sufletul amar ca un lamai…
De-atata libertate muti si orbi,
Contemporani cu boala si cu frigul,
Acum, ca niciodata, suntem robi,
Ne urmareste peste tot castigul!
Iertati-mi supararea mea de… ziar,
E trecatoare, ca un zbor pe pista-
Tot mai putin se scrie si mai rar
Despre Cultura care mai exista…
LA CE BUN ATÂTA POEZIE?
Duminica, 15 Noiembrie 2009
“La ce bun atata poezie?”
Am auzit mugindu-se un bou,
Fusese taur in copilarie,
Cu siguranta ca s-ar vrea din nou…
“La ce bun atata poezie?”
Cucuriga el, maria-sa,
Gainile, metafora… nu stie,
Nu-i timp si nici rabdare pentru ea…
“Atata poezie la ce bun?”
Ma intreaba-aproapele mereu,
Celor de sus si tuturor le spun,
Aici, intre pamant si Dumnezeu,
Din toate, intrebarea nu ma mira,
La urma urmei, Poezia- ce-i?
Nici Aerul pe care il respira,
Nu-l stiu ce este, inspiratii mei…
POEZIA NU E BUGETARÄ‚
12 Noiembrie 2009
POEZIA nu e bugetara,
N-a fost si n-o sa fie niciodata,
Oricate Ordonante sunt in Ţara,
Ea nu are concediu fara plata,
Ea nu are concediu medical,
Nici zile sau nopti libere nu are,
Cum sa poti concedia un val
Ce i-a fost dat sa murmure-n izvoare?
in pesteri, pana dincolo de zei,
Peste tot in vatra pamanteasca,
Din ce traieste, cum? e treaba ei,
Nu a vazut-o nimeni sa cerseasca!
Mult prea bogata-i fie saracia,
Fericit si cel ce i-a fost data,
Nu e bugetara POEZIA,
N-a fost si n-o sa fie niciodata…
CU TINE SUNT AICI
12/13 noiembrie 2009
Cu tine sunt Aici, cu tine, sanguri,
Nu ne aude, nu ne vede, cine?
La pieptul meu, Copila, tu te ganduri-
Mi-asa de Dor si mi-e atat de bine!
Afara ploua, frunze reci pe geam
Mi-aduce vantul, timbre de scrisoare,
Nu stiu de sunt, nu stiu daca eram,
Te scriu acum si scrisul meu nu doare…
Cuvintele ce vin in roiuri, toate
in stupul tau isi afla adapost,
Cu zorii uzi sub genele mirate
Te duci sa ma spui lumii unde-ai fost!
Cand voi pleca, din zarile ceresti
Cine imi va face-atunci cu mana,
Vei fi cu mine-acolo unde Esti,
Poezia mea dintotdeauna?
PICTORUL SI POETUL
11 noiembrie 2009
El
Picta cu
Ochii
Linistea Satului,
Acolo
Pe Deal.
Celalalt scria cu sufletul
Auzului
Pe linistea lui,
Vesnicita-n
Cuvant.
Amandoi locuind
in acelasi
Poem…
——————————–
Nicolae NICOARÄ‚-HORIA
Arad
noiembrie 2009
E salutara puterea de a fi simultan nostalgic si ironic, meditativ si pamfletar, nu direct, ci in imagini mari, de tablou. Felicitarim pentru luciditatea de a exprima coerent aceastA DISPERARE.