A VENIT TOAMNA
A venit toamna inca o data,
am mai imbatranit putin
sunt un surub ce-a ruginit in poarta
si scartaie-n prelung suspin.
Alearga frunze pe asfalt
si se lipesc de el, prea ude,
cand curge ploaia din inalt
fiorul toamnei ma patrunde.
De ma cuprind melancolii
nadejdea mi-e, Doamne, la Tine,
Esti ratiunea mea de-a fi
ca-n rest toate-s desartaciune.
A CÂTA TOAMNĂ-I ASTA?
Danseaza picaturile de ploaie
in toamna ce-mi aduce amintiri
isi uda vantul haina
prin vechile cladiri
Copacii se despoaie
batrane frunze cad
sub stropii grei de ploaie
se aduna apa-n vad.
A cata toamna-i asta
Ce vine lacrimand?
Nu vreau ca sa le numar
si nu voi sti nicicand…
IAR
Stau la geam cu capu-n mana
cand pisoiul toarce timpul
ca pe un fuior de lana.
Iar se schimba anotimpul.
Ploua incet cu picuri mici
peste campuri, peste floare,
vantul taie ca un brici.
Toamna aceasta iar ma doare.
Amintiri ma-ncearca iar
peste tot sunt frunze ude
totu-mi pare in zadar
as pleca dar nu stiu unde.
IZVORUL DIN TUGÄ‚
Cand canta gugustiucul printre blocuri
imi aduc aminte cum la mine-n sat
juca, in aer, fagure, caldura,
iar eu mergeam, cu tata, la arat.
Tata-ntorcea cu plugul brazde lungi
iar eu eram cu gandul doar la masa
cand boii se vor odihni si vor bea apa
si noi vom sta sub salcia pletoasa.
Tata-mi spunea atunci povesti cu zane
iar eu beam apa rece dintr-o tuga
de pe stergarul alb, pe iarba verde,
mancam cu pofta ceapa, mamaliga…
Dar tata nu mai e, nu e nici plugul,
nici boii ce trageau din greu la jug,
curtea-i pustie, casa sta sa cada
iar buruiana creste din belsug.
Si daca as putea intoarce timpul
sa merg sub salcia pletoasa de la drum
sa mai mananc asa mancare simpla
dau toate bunatatile de acum!
MAMA
Mi-e dor de tine mama si as vrea
sa fi, acum, cand ploua, langa mine,
s-alungi tristetea de pe fruntea mea
asa cum o faceai, fiind cu tine.
Sa mergem dupa lemne amandoua,
acolo, in padurile umbroase,
sa culegem si ciuperci si flori
si sa ne-ntoarcem, seara, bucuroase.
S-aprindem focul din surcele-n tinda,
fierband o mamaliga pentru lapte,
eu sa alerg, voioasa-ntr-un picior
pe langa focul scanteind in noapte…
Dar unde esti? Te caut tot mereu,
iar in gradina mai este cate o floare,
fac un buchet, pornesc spre cimitir,
sa iti aprind, cu lacrimi, lumanare..
TOARCEM AMINTIREA
Merg incet cu sufletul pustiu,
singura printre atita lume,
timpul a trecut cind nici nu stiu,
oamenii din juru-mi nu au nume.
Joaca, iar, caldura verii-n aer
fructele si le-a-negrit, iar, socul,
clopotele bat, prelung, a vaier,
si eu nicidecum nu-mi gasesc locul.
Am sa ma intorc in sat curand
unde ma asteapta maica buna
la lumina stelei, licarind,
toarcem amintirea, ca pe lana…
ASA-I VIAÅ¢A…
M-am intors la mine-n sat
si-am gasit casa-ntr-o rana,
nimeni nu mai sta in ea
decand s-a dus maica buna.
Raul Beica clipoceste,
via s-a-necat in ruguri
desi nimeni n-o munceste
tot mai da vreo doi-trei struguri.
Parul, nucul si gutuiul
sant deja cam ofiliti,
nu e nimeni prin ograda
sa simta ca sunt iubiti.
Langa prispa-n gradinita,
Prea plapanda, o zambila
a-nflorit si anu-acesta,
imi vine sa-i plang de mila.
De-atata singuratate
a secat apa-n fantana,
cumpana a-ntepenit
si se sprijina de luna.
Parca vad pe-a mea maicuta
stand la masa cea rotunda
si taind cu o ata alba
mamaliga aburinda
Si pe noi, cei opt copii,
razand din orice nimicuri
eram tineri si frumosi
cum puteai sa nu te bucuri?
S-a dus mama, s-a dus tata,
sus in deal la cimitir,
le-am aprins o lumanare,
le-am sadit un trandafir
Si, apoi, ne-om duce noi
c- asa-i viata, trecatoare,
vor venii copiii nostri
sa ne aprinda o lumanare.
Multe as putea sa fac
acuma am chiar si banii
dar toate ar fi in zadar
nu putem intoarce anii.
Desi, asa cum se spune,
niciodata nu-i tarziu,
am sa constuiesc o casa
si-am sa alung acest pustiu.
COPIL DE CORCODUSE
E iarna, Doamne,si e frig
Un vant taios ma biciuie pe fata,
Nu pot sa cred si nici sa inteleg
Ca acuma sunt la margine de viata.
Nepoata ma tot trage inapoi
Cu chipu-i bland si fin ca de papuse
Si langa ea imi pare foarte rau
Ca nu mai sunt copil de corcoduse.
Sa prind iar fluturii pe deal
Si mama sa ma strige imbufnata,
Sa ascult acelas cantec din caval
Redevenind copilul de altadata.
PE APROAPE E CRÄ‚CIUNUL
Parca-i primavara, Doamne,
iar pe-aproape e Craciunul,
caut anii tineretii
si nu mai gasesc niciunul.
Umeda imi e privirea,
mangai creanga de copac
mi-o imaginez in floare
inghit lacrima si tac.
Si e, totusi, iarna, Doamne,
intr-un decembrie rebel
ce nu vrea sa intre-n schema
iernii acesteia, de fel.
Cate ierni si cate toamne
au trecut, nici nu mai stiu,
doar atata simt eu, Doamne,
ca mi s-a facut tarziu.
Titina Nica ŢENE
Cluj-Napoca
noiembrie 2009
———————————————————————————————————————
*Titina NICA-Å¢ENE: Poet si prozator. Nascuta la 10 iulie 1944 in satul Usurei, comuna Susani, judetul Valcea, membru fondator al Ligii Scriitorilor Romani. Studii: Liceul teoretic din Dragasani, Scoala Tehnica Hortiviticola de 4 ani Dragasani. Debut in revista Sateanca. invatatoare la Tarna-Mare, apoi secretara la revista TRIBUNA Cluj-Napoca.
Carti publicate:
Bucuria lucrurilor simple, poezii pentru copii, Editura Ion Creanga, 1989
Recreatia gradinii, poezii pentru copii, Editura Porto-Franco, Galati,1997
Amurg de intoarcere, volum de versuri, Editura Napoca —Star,2002
Pietre de aducere aminte, povestiri, Editura Napoca-Star, 2004
Scaunul Harului, poezii, Editura Semanatorul, on-line, Bucuresti,2009
Colaboreaza la revistele:
Tribuna, Amurg Sentimental, Ecoul, Rusidava Culturala, Cuvand Toracean-Serbia, Viata de pretutindeni, Lettres Europeennes-Belgia, Dor de Dor, Poesis, Milenium, Poezia, Eminescu, Semne, Pietrele Doamnei, Revistele on-line ARP si Iosif Vulcan.
Premii:
Ecoul, la Festivalul de poezia George Cosbuc, Bistrita,1984, Premiul 1, la Festivalul de poezie Liviu Rebreanu, Targu Mures, 1985, premiul a fost acordat de Puia Florica Rebreanu, fiica marelui prozator. Premiul pentru poezie la Vara visurilor mele, Bucuresti, 2002, organizat de revista Amurg sentimental.
EU,TU SI TOAMNA…FELICIA FELDIOREAN
Cu flori si cu frunze de aur
Septembrie-alearga grabit
Si-al serilor dulce tezaur
De pasari si zbor s-a golit.
Am vrea sa intram intr-o toamna
Cu multe comori si iubiri,
Dar tot ce e-n jur ne-indeamna
S-asternem in cale-amintiri.
Sa punem pe suflete-un lacat
Si-n inimi s-asternem furtuni,
Doar frunzele galbene-n treacat
Ne spuna un vis din genuni.
Corabii cu albe catarge
De noi se despart prea firesc
Si prin stralucirea de alge
Ne-aduc un salut tineresc.
Si valuri uitate pe mare
Ucise pe tarmuri de dor
Ne pun cate-un semn de-ntrebare
In toamna cu ceruri de zbor.
Prin nopti cu luceferi si luna
Cu flori si iubiri ce n-apun
Doar frunzele-acestea ramana
Un semn de iubire postum.
TOAMNA IUBIRII-FELICIA FELDIOREAN
Prin labirintul de vise
In toamna cu lacrimi de dor
Sa luam toate frunzele-ucise
Si sa le-ngropam printre flori.
E toamna ce-n veci ne desparte
Cu lacrimi pe frunze cazand
Si vremea ce trece de toate
Asteapta un semn prea curand.
Si-n toamna ce-n veci ne desparte
Cu lacrimi pe frunze cazand
Si vremea ce trece de toate
Asteapta un semn prea curand.
Si-n toamna aceasta prea cruda
Cu frunze udate de ploi
Ne luam ramas bun inc-o data
De viata ne-ascundem,de noi.
Acum cand e toamna pe ape,
Acum cand e toamna-n amurg
Ne spunem cuvinte uitate
Al caror ecou e prelung.
E ultimul semn ce ramane
In sufletul nostru cu ploi
O frunza pierduta ne spune
Ca-i ultima toamna in doi.