O mama luptatoare – Diana COZMA: “Sa-l ajutam pe RAREÅž ALEXANDRU, un baietel bolnav”

Stimate Doamne, Stimati Domni,

Incep prin a va ruga sa-mi acordati 10 minute din timpul Dumneavoastra, 10 minute in care sa lecturati randurile de mai jos.

Numele meu este Diana Cozma si va scriu dintr-o comuna de langa Timisoara . Am 31 de ani, sunt casatorita si anul acesta pe 8 mai am nascut un baietel, Rares Alexandru, primul nostru copil.

Din pacate in ultimele 7 luni eu si Adi, sotul meu, am trecut si trecem prin cea mai mare incercare din viata noastra.

Rares la 3 zile de la nastere a fost diagnosticat cu “chist porencefalic”, iar dupa mai multe investigatii pe care le-am facut in Timisoara dar si in Bucuresti avem concluzia finala: “masa chistica temporala stanga extranevraxiala, necomunicanta cu ventriculii – chist neuroglial de fisura choroidala sau chist arahnoidian; atrofie globala emisferica stanga (minima), in principal pe seama tracturilor profunde de substanta alba; microftalmie stanga + atrofie de nerv optic stang”. Adica, Rares s-a nascut cu un chist de aproximativ 2,8 cm in diametru pe creier si cu o malformatie la ochiul stang care este vizibil mai mic decat cel drept. Pe fondul acestor afectiuni Rares sufera si de o tulburare de coordonare motorie centrala si lipsa vederii la ochiul stang. De atunci viata noastra este o lupta. O lupta cu viata. Din care stim ca vom iesi invingatori, pentru ca vom face tot ce este omeneste posibil sa-l facem bine pe Rares.

Multa vreme dupa ce am nascut nu am vrut sa se stie nimic, m-am izolat de prieteni, de cunostinte, nu am mai raspuns la telefoane, dar mi-am dat seama ca daca nu ma ridic sa fac ceva pentru Rares nu o va face nimeni in locul meu.

Rares are nevoie de o operatie pe creier, in cazul in care aceasta nu s-ar face pana la de 1 an ar putea sa ramana cu sechele, in cel mai rau caz paralizie, lipsa vederii sau vorbirii. Nu stiu ce ar fi mai grav: sa nu mearga, sa nu vada sau sa nu vorbeasca? Dar nu are sens sa ma gandesc la asta, pentru ca sunt convinsa ca totul va fi bine. Dumnezeu ii ajuta pe oamenii buni si noi n-am facut rau la nimeni niciodata.

Desi operatia se poate face si in Romania, in octombrie m-am intors dezamagita de la ultimul control la Bucuresti. Atata timp cat nimeni nu imi explica ce riscuri sunt sau ce presupune operatia sau ce sanse sunt ca Rares sa isi revina complet, nu pot sa-mi asum riscul de a-i da copilul pe mana.

Asa ca ne-am hotarat sa mergem in strainatate. Costul operatiei ajunge la 15.000 euro, la care se adauga costurile transportului si al sederii langa noi pe toata perioada pentru Adi, sotul meu si tatal lui Rares. Suma de mai sus acopera costurile cu investigatiile, tratamentul, interventia si sederea mea si a lui Rares in spital pentru o perioada estimata de 7 zile. Avem doua variante pentru operatie: Italia sau Germania, dar inclinam spre Germania datorita dotarilor tehnice mai avansate: microchirurgie, urmarirea nervilor in timpul operatiei, experienta mai mare in lucrul cu copiii.

Din pacate in momentul de fata nu detinem toata suma necesara pentru a-l duce pe Rares in strainatate. Avem peste 2000 de euro economisiti de noi. Plus aproximativ 11000 euro, bani adunati din donatii din 18 noiembrie incoace. Avem inca nevoie de ajutor pentru a aduna si restul de bani.

Daca toate acestea s-ar fi intamplat acum 2 ani nu am fi avut probleme din punct de vedere material, si ne-am fi trait durerea demni, in liniste, feriti de ochi straini. Dar, de un an jumate incoace toate economiile noastre si un imprumut mare din banca au intrat in constructia unei case. O casa pentru familia noastra. Eu, Adi si Rares. Asta visam…

Nu cred ca trebuie sa ma justific, dar o fac ca sa intelegeti ca nu ne este usor. Suntem doi oameni care au muncit toata viata pentru ce au reusit sa realizeze deja, si nu ne este usor sa cerem bani. Nu cer intelegere, pentru ca sunt ferm convinsa ca ne-ar putea intelege cu adevarat doar aceia dintre voi care ati trecut sau treceti prin situatii similare, cer doar sa nu fim judecati pentru ca cerem ajutor si cer ca macar pentru o clipa sa incercati sa raspundeti la o intrebare: “ce ati face daca ati fi in locul nostru?”

In 18 noiembrie am deschis doua conturi in care s-au adunat toate donatiile de pana acum, cum scriam mai sus. Recent am activate si serviciul PAY PAL pentru a usura primirea unor donatii din strainatate.

Asa cum am spus si mai sus, avem nevoie de ajutor pentru a aduna si restul de bani. Suma de care mai avem nevoie nu este mare dar, din pacate in tara am epuizat toate resursele. Ne-au ajutat rude, prieteni, cunostinte, persoane care nu ne-au cunoscut niciodata, ne-au ajutat diverse firme cu sponsorizari. Nu mai stim la cine sa apelam. De aceea VA ROG sa ne ajutati cu mediatizarea acestui apel umanitar in randul comunitatii romanesti din care faceti parte. Nu solicitam sume mari, cate 1, 2 euro/dolari de la multi oameni se aduna, cum se spune, strop cu strop se face mare. Am convingerea si speranta ca vom reusi sa adunam banii in timp util.
In atasament va trimit si cateva documente care atesta cele scrise mai sus, daca aveti nevoie si de alte informatii sau documente nu ezitati sa mi le solicitati.

Pe Rares il puteti vedea si pe www.povestea-lui-rares.blogspot.com, o pagina in care impartasesc o mica parte din ceea ce traim, o mica parte din sufletul meu.

Va multumesc pentru atentia acordata citirii acestei scrisori si imi doresc din tot sufletul sa va alaturati, acum inainte de Sfanta Sarbatoare a Craciunului, acestei actiuni pe care am demarat-o pentru a-i putea oferi o viata normala fiului nostru.

Cu mult drag si multumiri,
Diana COZMA — o mama luptatoare

Date de contact: pdragoslava@yahoo.com, tel. 0040 768 232 910, Peciu Nou, nr. 84, jud Timis, cod 307310, Romania