Viorel Cotoiu este un artist al penelului, un pictor neinteles intr-o lume confuza, reflectand trecutul si prezentul intr-un viitor apropiat, evadand din viitor in prezent. Este un poet al panzei.
Artistul s-a nascut in 19 septembrie 1962 la Resita. Copilaria, scoala, inclusiv liceul le-a facut in Bocsa, oras in care de altfel locuieste. Scoala de arte o urmeaza la Resita, specialitatea pictura-clasa profesorului Petru Kneipp. Spre bucuria mea la aceasta scoala am fost colegi de clasa. intre 1986-1990 invata pictura bisericeasca cu Gheorghe Costiurin. Executa restaurari de pictura in ulei la biserica din Domasnea cu Dan Caceu. Picteaza in fresca Biserica Saraca si biserica din Valisoara, situata la 2 km de Caransebes. La Berecsau picteaza biserica folosind tehnica in ulei.
in 1993 castiga concursul Institutului de Arta din Timisoara,unde din 1990 era student la sectia pictura,clasa profesorului Romul Nutiu, promotia 1996. Preferand compozitiile, se apropie de linia bizantina exprimand o dinamica aparte, incercand sa se apropie de poezia picturii. Artistii pe care ii admira sunt Brancusi si iconarii bizantini.
Din 1982 participa la numeroase expozitii personale si de grup. De asemenea a participat la mai multe tabere de creatie. Din anul 1997 este membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania,filiala Resita, judetul Caras-Severin.
intr-o seara am stat de vorba, la un pahar de vin, cu un artist, un om deosebit, prietenul meu Viorel Cotoiu. Soarta a fost mai aspra cu el, in primul rand probleme grele in sanul familiei, apoi traind intr-o lume care l-a inteles tarziu… pornind de jos, urcand treapta cu treapta pe altarul artei a reusit sa-si imblanzeasca propriul lui destin. Ca fapt divers deseneaza cu ambele maini la fel de bine. Pictorul Viorel Cotoiu lucreaza mult si din pacate nu este recunoscut inca la valoarea lui! Se pare ca aceasta este destinul artistului.
Adalbert GYURIS: Cand iti aduci aminte ca ai desenat prima oara?
Viorel COÅ¢OIU: Cand eram la gradinita, apoi ce vedeam la televizor puneam pe hartie, lasand imaginatia sa vorbeasca. De copil m-a interesat ceea ce era mai deosebit.
- Locul natal poate modela omul?
- Da.M-am nascut in Resita la 19 septembrie 1962 insa am copilarit la Bocsa unde de altfel si locuiesc. Aici m-am simtit liber si cred ca asta spune multe…
- Cand ti-ai dat seama ca ai avea mana de pictor?
- Pana la liceu am desenat ca toti colegii mei. Nu am iesit in evidenta, ba mai mult eram mereu certat ca desenez cu mana stanga. Abia mai tarziu, prin ultimii ani de liceu mi-am dat seama ca asi putea sa ma dedic artei.
- Care este crezul tau artistic?
- Sa respecti regulile artei,cunoscandu-te pe tine insuti;nu gasesti niciunde ceea ce poti gasi in interiorul tau si ca de aici poti ,,exploata” deosebitul, o lume fantastica. Eu personal ma exprim mai greu prin vorbe si atunci recurg la culori. incerc sa fiu un poet prin ce exprim pe panza. incerc sa fac arta, mai exact pictura. Drumul inceput de multe ori e anevoios si sunt constient ca cel care urmeaza va fi si mai greu. Acest drum doresc sa-l continui invatand din experienta proprie, descoperindu-ma.
Explorand in ideile mele senzatiile neobisnuitului, intelesului si a enigmei, a transpunerii materiale a ideii prin pictura, caut etapele periculosului voiaj hotarator al unei arte spirituale, aceasta cerand mult timp, nerv, in permanenta gasindu-ma in fata unui esec sau reusite, sperand totusi ca voi gasi ceea ce mi-am dorit — evadarea din obisnuit si terestru. Caut drumul meu negand si aproband, fiind de multe ori nehotarat ca si cum cand fac experiente. Vreau sa ma bucur de ceea ce fac si sa fie receptata aceasta desfatare si de catre cei din jur.Visez la liniste si fericire in iubirea de Dumnezeu.
- Ce pasiuni ai?
- Fotografia, poezia si filmul.
- Care crezi ca ar fi deosebirea dintre un pictor si un sculptor?
- Sculptorul merge la esential pe cand pictorul exprima mult mai multe. De exemplu Contantin Brancusi in “Facerea lumii” – in ou exprima intreaga esenta a ideii de nastere.
- Cum va evolua arta de maine?
- Un artist trebuie sa fie constient in tot ceea ce face si de aici vine… viitorul imprevizibil.
- Si cum vezi viitorul tau?
- Nu sper multe anului care vine ca e mai pretioasa clipa, ca nu aduce anul ce aduce ceasul… nu mai imi fac planuri, ma lupt sa fac fata, sa-mi implinesc cate ceva, cate-mi permit si ce pot. Am observat ca atunci cand nu sper, mai apare contrariul. Munca mea aici isi va gasi rostul si meritul… Ce va fi, vom vedea… le traim pe toate, fie bune sau rele.
- Draga Viorel iti multumesc pentru raspunsurile tale. iti urez multe succese si realizari in domeniul artei!
A consemnat,
Adalbert GYURIS
Recent Comments