Clara ARUÅžTEI: “Moartea lui Cezar” – Cronica adevarului (XII)

DESPRE NICOLAE MANOLESCU (2)

“il consider direct complice si chiar initiatorul acestei actiuni criminale indreptate impotriva mea“

Cezar IVÄ‚NESCU:
SCRISOARE DESCHISÄ‚ DOMNULUI NICOLAE MANOLESCU
PRESEDINTELE UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Domnule Presedinte

Am depus la Administratia Prezidentiala, Registratura Generala, (Nr. 2994 din 4.02.2008) textul care urmeaza, prin intermediul unei persoane de incredere, in timp ce, eu insumi ma aflam in greva foamei, la sediul U.S.R. din Bucuresti, Calea Victoriei, nr. 115, in Sala cu Oglinzi (Sala Oglinzilor).
____________________

Domnule Presedinte Nicolae Manolescu

Va anunt pe aceasta cale ca voi comunica aceasta notificare si Presedintelui Romaniei, ca Sef al Ordinului “Steaua Romaniei“, in calitatea mea de Comandor al mai sus-numitului Ordin.

Cu cele mai nobile sentimente,
4.02.2008, Bucuresti
—————————————————
Domniei-Sale D-lui Presedinte al USR, Nicolae Manolescu
Cezar Ivanescu
Comandor al Ordinului “Steaua Romaniei“
_______________________________

Domniei-Sale D-lui Presedinte al Romaniei,
Traian Basescu

in 5.02.2008, Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din Romania a dat un comunicat oficial pe care vi-l reproduc.
______________________

Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din Romania revine cu solicitarea adresata CNSAS de a comunica oficial eventualele colaborari cu Securitatea ale membrilor Consiliului USR.

Urgentarea comunicarii este cu atat mai necesara din cauza aparitiei in mass-media si in presa scrisa a unor informatii referitoare la dl. Cezar Ivanescu, membru al Consiliului, in absenta unui raspuns oficial din partea CNSAS. Comitetul Director al USR considera inacceptabila si nelegala difuzarea de catre unii membri ai CNSAS a unor date despre ori din dosarele personale ale scriitorilor. Dl. Cezar Ivanescu a comunicat Comitetului Director ca nu doreste sa implice Uniunea Scriitorilor si nici pe Presedintele ei in scandalul provocat de difuzarea in presa a unor informatii referitoare la dosarul sau.

Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din Romania
_______________________

Orice persoana alfabetizata si sanatoasa mintal, putea sa inteleaga, citind comunicatul, ca se plaseaza inafara legii chiar si numai prin colportarea stirii calomnioase.

D-Sale D-lui Presedinte al USR, Nicolae Manolescu
____________________

Domnule Presedinte
Subsemnatul Cezar Ivanescu, membru al Consiliului USR, va rog sa dispuneti ca Biroul de presa al USR sa transmita tuturor agentiilor de presa si publicatiilor romanesti notificarea care urmeaza.

D-Sale D-lui Presedinte al USR, Nicolae Manolescu

____________________

Solicitarea adresata CNSAS

Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din Romania revine cu solicitarea adresata CNSAS de a comunica oficial eventualele colaborari cu Securitatea ale membrilor Consiliului USR.

Urgentarea comunicarii este cu atat mai necesara din cauza aparitiei in mass-media si in presa scrisa a unor informatii referitoare la dl. Cezar Ivanescu, membru al Consiliului, in absenta unui raspuns oficial din partea CNSAS. Comitetul Director al USR considera inacceptabila si nelegala difuzarea de catre unii membri ai CNSAS a unor date despre ori din dosarele personale ale scriitorilor. Dl. Cezar Ivanescu a comunicat Comitetului Director ca nu doreste sa implice Uniunea Scriitorilor si nici pe Presedintele ei in scandalul provocat de difuzarea in presa a unor informatii referitoare la dosarul sau. [in fapt,in presa nu au aparut nici un fel de informatii referitoare la dosarul de la Securitate al lui Cezar Ivanescu, ci doar comentarii murdare lansate de M. Dinescu si neprobate prin nimic â€" n.n.]

Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din Romania

________________

Prima observatie care se impune, Comunicatul nu este datat, dovada de amatorism din partea domnului Horia Garbea, Presedinte al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti si Director de imagine si comunicare al USR.

Domniei-Sale Domnului Nicolae Manolescu, Presedinte al USR

Nota: Textul scrisorii a fost reprodus partial in Miscarea literara, nr. 1 (29), 2009, pp. 47-48, revista care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din Romania.

———————————————————————————

—– Original Message —–
From: Clara Arustei
To: Flory
Sent: Wednesday, December 17, 2008 4:12 PM

Subject: N. Manolescu: scriitorii nostri reflecta cu perspicacitate desavarsirea fauririi constructiei noi, socialiste, reflecta chipul omului nou, constructor al societatii viitorului. Acesta este in primul rand muncitorul comunist.

Literatura realist-socialista este, prin natura ei, o literatura a valorilor etice, surprinzand mutatiile profunde, determinate in constiinta de ideea socialismului… inzestrati cu constiinta stiintifica a realitatii, scriitorii nostri reflecta cu perspicacitate desavarsirea fauririi constructiei noi, socialiste, reflecta chipul omului nou, constructor al societatii viitorului. Acesta este in primul rand muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre contemporane zugravirea acestui erou al revolutiei”. ( N. Manolescu, innoire, Contemporanul, nr. 34/24 aug. 1962.)

“23 august 1944 a avut urmarile cele mai profunde in literatura pusa in fata unor probleme umane nemaicunoscute, a unui peisaj social si moral cu totul deosebit. Arta, hranita secole intregi din negare, devine un mod de a afirma noul umanism socialist. Factorul hotarator al revolutionarii literaturii noastre este Partidul, chiar numai pentru faptul ca avangarda marxist-leninista a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural [al] prefacerii sociale si politice, al unei noi realitati, al unui nou tip uman, mult mai evoluat, care pune scriitorilor probleme noi, mult mai complicate… intregul nostru front scriitoricesc a inteles ca literaturii noastre ii revine – asa cum spunea tovarasul Gh. Gheorghiu-Dej la Conferinta pe tara a scriitorilor, in cuvantarea din 24.I.1962 – misiunea de mare raspundere de a contribui prin toate for]a ei de inraurire la formarea si dezvoltarea constiintei socialiste, la formarea omului nou, a moralei socialiste…” (Nicolae Manolescu, Literatura romana de azi, Contemporanul, nr. 34 din 21 august 1964).

Dovedind o “gandire noua“ si intelegand din plin ca “avangarda marxist-leninista a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural [al] prefacerii sociale si politice, al unei noi realitati“, Nicolae Manolescu va debuta editorial la 26 de ani, cu volumul Literatura romana de azi,1944-1964 (in colaborare cu D. Micu, 1965.)

Reproducem din articolul semnat de George Mirea (Neolepadaturile, New York Magazin Noiembrie 2008), un pasaj care contine cateva fragmente din volumul de debut al lui N. Manolescu, pasaje comentate de George Mirea, pentru deliciul si groaza cititorilor:

“O participare activa la miscarea literara are organul central al partidului, «Scanteia», care exercita de pe acum un rol indrumator”; “Mergand in intampinarea scriitorilor si a intregii intelectualitati democrate, partidul a aratat de la inceput, cu claritate, directia pe care acestia trebuiau s-o urmeze pentru a contribui eficient la sprijinirea cauzei poporului, la faurirea unei culturi noi”; referire la “memorabile cuvantari tinute de tovarasul Nicolae Ceausescu la intalnirea conducatorilor de partid si de stat cu oamenii de arta si cultura, din mai 1965, si la conferinta din iunie 1965 a organizatiei de partid a orasului Bucuresti. Un amplu rasunet au gasit in constiinta scriitorilor si creatorilor de arta cuvintele rostite de tovarasul Nicolae Ceausescu de la tribuna celui de al IX-lea Congres al PCR” — din Literatura romana de azi. 1944—1964, de D. Micu si N. Manolescu, Ed. Tineretului, 1965, p. 5, 13, 15, 16, 17, 23, 27 etc.

——————————————————————————————————————–

Dorin TUDORAN – Trei amintiri pentru Nicolae Manolescu

Prima. Am intalnire in holul de la Filologie cu Nicolae Manolescu. Nu s-a dezis de mine, nici in clipe ce i-ar fi putut atrage mania cumplita a tovarasilor. O luam in sus, pe Calea Victoriei. Ne oprim la libraria Kretulescu. Avem intalnire cu un prieten din provincie. Incercam sa ne omoram timpul, caci mai avem de asteptat vreun ceas.

Cand ne apropiem de fosta cofetarie Nestor, il zarim pe prietenul nostru – peripatetizeaza in compania cuiva. Manolescu e fericit ca scutim un ceas de asteptare. In schimb, eu ma opresc din mers. Manolescu nu intelege reactia mea si cand i-o explic crede ca imi arde de gluma. Va descoperi foarte curand ca nu-mi arde.

Iata-ne fata in fata cu cei doi. Prietenul nostru face fete-fete, incepe sa transpire abundent si nu prea stie cum sa-l introduca pe companionul sau. Noroc ca dansul, companionul, este cu totul dezinhibat. Ca si azi. Ii intinde mana lui Manolescu si spune “Dle Manolescu, e o placere sa va intalnesc. Sunt Ilie Merce. Dvs. nu ma cunoasteti decat din povestirile rautacioase ale prietenului dvs., dl Tudoran. Dar eu, prin natura ocupatiei mele, va cunosc”. Rareori l-am vazut pe Manolescu cu adevarat mai surprins de o intamplare ori alta. Si intamplarea asta cu “prin natura ocupatiei” abia incepe.

Ne uitam la prietenul nostru. Mai face cateva fete-fete, mai transpira olecuta. Noroc tot cu dl Merce. Deschide geanta diplomat, scoate din ea un pachet cu cafea, un salam de Sibiu si alte cateva produse ce devenisera de negasit in epoca. “Epoca de aur”, fireste, comparata cu “Epoca lui Pericle” de o distinsa universitara, colega cu prietenii mei Manolescu si Simion. “Imi pare rau”, ii spune dl Merce prietenului nostru, “e tot ce am putut face rost. Sper sa gasesc mai mult data viitoare. Drum bun, sanatate sotiei si copiilor”. Se intoarce spre mine si Manolescu – “La revedere. Va las, ca aveti de discutat”.

Pret de doua ceasuri, discutam despre cate-n luna si-n stele. Asteptam ca prietenul nostru sa zica ceva despre halucinanta intamplare. Nimic. E ca si cum nimic nu s-a intamplat. Septembrie 2006. Citesc declaratii etico-literare. Unele la fel de halucinante ca si intamplarea de acum aproape doua decenii. Nisipul uitarii se indeseste. Meniul zilei La Doamna Candrea – cap de strut sub nisip.

A doua. De fapt, intamplarea aceasta avusese loc inaintea celei relatate mai sus. Ii marturisesc lui Manolescu intr-o seara: “Cred ca cineva din prietenii nostri toarna”. Manolescu nu crede. Imi pun in cap sa folosesc, asa cum mai facusem in cateva situatii, “hartia de turnesol”. Dupa urmatoarea “runda de discutii” cu dl Ilie Merce privind “ingrata dvs. situatie”, o pun in aplicare. Cand ma intalnesc cu Manolescu si un alt prieten, adaug la relatarea privind discutia cu dl Merce un element fictiv. I-l mentionez lui Manolescu. Nu trece mult si trebuie sa-l vad din nou pe dl Merce. Zambeste si imi spune “Mare trombonist sunteti, dle Tudoran. Va dati mare si povestiti tot felul de aiureli”. Inteleg ca banuielile mele erau intemeiate. Ce nu inteleg este daca dl Merce mi-l vinde pe cel prea slab de inger sau comite doar o eroare de calcul.

A treia. Unul din prietenii nostri, care tace prea mult in timpul furtunoaselor sedinte ale Consiliului de Conducere al Uniunii Scriitorilor, desi ne tot previne ca va spune nu stiu ce, ne anunta ca de data aceasta si-a pregatit o interventie trasnet. Manolescu e incantat, eu sunt sceptic. Trec cele doua zile de sedinte. Ca de obicei, omul cu interventia trasnet uita sa tune si sa fulgere, desi in fiecare pauza ne spune “Gata, dupa pauza”.

La mai bine de doua decenii, obsedante ca si “obsedantul deceniu” (desi din motive, oarecum diferite), citesc un document din care se intelege cum un colonel de Securitate a descurajat, prin mijloace prietenesti, livrarea acelei interventii trasnet. Sau a alteia, nu conteaza. Tot trasnet. Se spune ceva si de o mutare in Bucuresti. Mai toata lumea il injura pe fostul colonel. Daca ii trece cuiva prin varful penitei sa spuna ceva si de slabiciunea scriitorului, criticul e pus repejor cu botul pe labe in virtutea sloganului “opera salveaza omul”. Deh, solidaritatea clasicizarii!
Opera salveaza doar opera. O carte extraordinara face uitata o carte mediocra. Omul nu poate fi salvat decat de om. Ca oameni, suntem exact ce si cum alegem sa fim. Opera e opera. In situatia de fata, ingrata si ea, ma aflu in relatii amicale si cu operele, si cu mai sovaielnicii lor autori – oamenii. Si incerc sa nu incurc borcanele. Sugerez si altora acest exercitiu.

Dorin TUDORAN – Ziua (13-09-2006)

“Sambata 30 iunie [1990 â€" n.n.], domnul Ion Iliescu, Presedintele Romaniei, l-a primit pe Nicolae Manolescu, directorul «Romaniei literare», caruia i-a acordat un interviu“

“Nicolae Manolescu: Domnule Presedinte, dati-mi voie sa incep cu o intamplare. Ea este semnificativa in privinta sperantelor pe care multi intelectuali le-au nutrit, inca din epoca Ceausescu, in legatura cu eventuala dumneavoastra cariera politica. Un prieten scriitor, care nu va cunostea personal, s-a prezentat, cand v-a vazut acum un an si ceva pe coridoarele Editurii Tehnice, v-a strans mana (n-ati discutat nimic), si apoi mi-a spus mie, dupa o zi sau doua cand ne-am intalnit intamplator: «Acesta va fi Omul». Istoria l-a confirmat. Credeti — si va rog sa ma iertati ca va pun atat de direct intrebarea, dar eu reprezint aici o revista literara, principala revista literara din tara si sunt obligat sa o fac — credeti ca ati pastrat simpatia scriitorilor si a intelectualilor, care a fost intr-un fel cel dintai si (indraznesc sa spun) poate cel mai pretios capital politic al dumneavoastra?

Ion Iliescu: intrebarea dv. se refera, intr-adevar, la o problema reala. Ma intreb insa daca am putea afirma ca acesta a fost sau este cel mai pretios capital politic, cu toate ca simpatia scriitorilor si intelectualilor constituie un element important prin el insusi. Si nu ma lasa indiferent. Alegerile au aratat insa o structura foarte diversificata a sprijinului politic. Ceea ce nu ma impiedica sa constat, cu parere de rau, ca sunt oameni care m-au cunoscut, de a caror stima si simpatie ma bucuram (sentimentul era reciproc) si care, acum, nu numai ca s-au indepartat de mine, dar se si pronunta de o maniera care nu este doar neeleganta. Asta ma amaraste si e o amaraciune personala. Nu vreau sa caut explicatii; viata noastra, atat de complexa si complicata, face sa se reaseze multe lucruri, inclusiv atitudinile si relatiile dintre indivizi. De altfel, nu este vorba de toata intelectualitatea si nici de toti scriitorii. Continui sa am relatii foarte bune cu multi intelectuali, inclusiv scriitori de valoare, care au constituit si constituie un important sprijin moral. Este vorba, insa, de unii oamenii; dar, pentru ca este vorba de oameni pe care i-am cunoscut si pe care ii si pretuiam, nu este mai mica amaraciunea personala. Eu sper ca este vorba de accidente specifice acestei perioade, care in timp vor fi depasite. Sigur ca, in cazul unora, sunt si optiuni fundamentale care ne deosebesc. Dar mie mi se pare ca perioada pe care o traim pune pe prim plan interese nationale supreme — interesele noastre, ale tuturor [! â€" n.n.], — care, indiferent de diferentierile de opinii si optiuni, trebuie sa devina interese comune, care sa uneasca oamenii, nu sa-i desparta.“

Ion Iliescu, Nicolae Manolescu, interviu acordat in exclusivitate revistei Romania literara (numar ilustrat cu opere de arta din mitologii antice), joi 5 iulie 1990

———————————————————————————————————————

http://victor-roncea.blogspot.com

Nicolae “Niki” Manolescu, un membru al Sectei cu vreo cinci salarii de la stat si vreo zece functii oficiale, a atins paroxismul. El isi propune ceea ce nu au reusit nici comunistii: sa interzica libertatea cuvantului prin intermediul “Justitiei”, pretinzand daune pentru “defaimare”. Nu este primul caz. Metoda a fost brevetata de alti doi membri ai Sectei, patronati de fostul tovaras judecator al TMB al RSR Valeriu Stoica. Gabriel “Lulu” Liiceanu si Horia “Scato” Patapievici si-au propus acelasi lucru, dand in judecata mai multi jurnalisti de la ZIUA pentru ca le-au demascat afacerile necurate, de la FSN pana la ICR, si solictand “daune morale” care ajungeau la un total de 5 miliarde de lei vechi. Patapievici a pierdut cu brio aberatia de proces iar Liiceanu, pentru care se trag totusi mai multe sfori, o sa si-o ia similar. Pentru aducere aminte: in timp ce Manolescu publica randurile de mai sus prin care il pupa in cur pe Ceausescu, in “Literatura romana de azi 1944-1964″, si era incurajat de Securitate sa adune mustele si sa puna stampile in asa-zisul “Cenaclu de luni”, poetul si scriitorul Liviu Ioan Stoicu era urmarit si hartuit de aceeasi Securitate. E drept, si “Niki” era urmarit, dar de 0110, ca si tov Iliescu, Brucan, Magureanu, Plesu, Dinescu si restul Sectei…

Cititi si va cruciti:

VALENTIN MUSCA: MANOLESCU II BAGA PUMNUL IN GURA POETULUI STOICIU

http://www.ziaruldevrancea.ro

29 august 2008

Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania, il ameninta pe scriitorul vrincean Liviu Ioan Stoiciu (LIS) cu plata a 1.000 de lei pe zi daca mai face aprecieri negative asupra persoanelor din conducerea Uniunii. Gestul sefului scriitorilor din Romania este unul fara precedent dupa 1989 si se aseamana cu masurile luate de autoritatile comuniste impotriva lui LIS, cind acesta avea domiciliu obligatoriu si era urmarit pas cu pas de Securitate. Manolescu ii cere adjudeanului Stoiciu sa “inceteze calomnierea prin presa a Uniunii Scriitorilor si a persoanelor din conducerea acesteia, sub sanctiunea unor plati de daune cominatorii a cite 1000 lei/ zi.

Prin articolele sale se lanseaza din ce in ce mai mult intr-o defaimare aberanta la adresa Uniunii Scriitorilor din Romania si a conducerii sale, inventind scenarii pe care le consideram total neadevarate”, se arata in plingerea adresata Judecatoriei Bucuresti si semnata de Nicolae Manolescu.

Pentru a-si justifica plingerea, acesta citeaza un articol publicat de LIS in 30 aprilie 2008, pe care-l ia ca dovada a calomniei. In acest material, ca si in altele, LIS pomeneste despre anumite practici neortodoxe instaurate in comisiile Uniunii Scriitorilor, despre restauratia care s-a produs in lumea scriitorilor prin revenirea in forta a unor colaborationisti din “gasca” poetului de curte Adrian Paunescu, capatuirea unora si altora, cumetrizarea institutiei, intr-un cuvint realitati care nu trebuie demonstrate, dar pe care Manolescu, in prezent la Paris, ca ambasador pe linga UNESCO, nu le accepta.

De altfel, conflictul dintre cei doi este unul de notorietate si a fost agravat de excluderea publicistului LIS de la conducerea revistei “Viata Romaneasca” de catre Manolescu, pe motiv ca l-a publicat in paginile revistei pe cel mai mare opozant al regimului comunist, scriitorul Paul Goma. “Nu pot decit sa-mi exprim public stupefactia ca Nicolae Manolescu (ambasador al Romaniei la UNESCO, care ar trebui sa stie exact care sint macar Drepturile Omului, nu?) solicita instantei, oficial, sa-mi suspende semnatura! Adica, sa-mi puna pumnul in gura! Marturisesc, nici nu stiam ca e posibil sa fiu cenzurat «legal», impotriva bunului simt si a Constitutiei – la aproape 19 ani de la Revolutie, cind singurul cistig real postcomunist a fost acela de a avea libertate de exprimare, putind sa spui lucrurilor pe nume.

N-am mai pomenit: sa fiu amenintat prin instanta cu plata a 10 milioane de lei pe zi daca am opinii critice si scriu articole de atitudine! A ajunge azi sa consideri o calomnie taman critica elementara facuta la adresa abuzurilor conducerii operative a Uniunii Scriitorilor (indeosebi a presedintelui ei, N. Manolescu, care se crede providential, de neatins, desi lasa grav de dorit in functiile detinute, motiv sa-l amendez), da de gol care mai e, de fapt, nivelul moral al mentalitatii scriitorilor romani de azi, in general, nedesprinsi de reflexele trecutului compromitator. imi este mie rusine ca N. Manolescu se face inca o data de ris (amintiti-va de interzicerea semnaturii lui Paul Goma in revistele US), cu o lipsa de demnitate iesita din comun, pretindu-se la asemenea procedura de intimidare. ii depling decaderea”, ne-a spus Liviu Ioan Stoiciu. Iata ca, ceea ce nu a reusit sa faca regimul comunist este pe cale sa se produca intr-o Romanie a anului 2008, in care principala calitate este sa apartii unei gasti si sa nu ai ochi pentru a vedea imoralitatea in care traim. Doamne fereste sa o mai si arati cu degetul!

(Valentin MUSCA)
29.08.2008

http://www.ziaruldevrancea.ro/index.php?articol=22053

Comentariu:

QVO VADIS, DOMINE MANOLESCU?

Autor: PAUL SPIRESCU
31.08.2008
18:49:47
89.46.176.143

“V-am iubit din toata inima, domnule Nicolae Manolescu. Ati fost idolul tineritii noastre bantuite de furtunile autoritarismului de tip comunist. Am dormit, la propriu si la figurat, cu cartile D-voastra sub perna. V-am apreciat, atat valoarea profesionala, cat si atitudinea morala, verticalitatea coloanei vertebrale. Ce s-a intamplat cu D-voastra, D-le Manolescu? Pe cati arginti v-ati vandut?”

****************************************************************************************************

PAUL GOMA IL DA IN JUDECATA PE NICOLAE MANOLESCU
ZIUA Nr 3422
joi 8 septembrie 2005

La solicitarea scriitorului Paul Goma, publicam integral raspunsul pe care acesta il da comentariilor aparute in cotidianele Gardianul si Gandul pe marginea acuzatiilor de antisemitism care i-au fost aduse printr-un comunicat al Uniunii Scriitorilor. Precizam ca ziarul nostru nu isi asuma opiniile lui Paul Goma, dar, din respect pentru personalitatea sa si pentru lupta sa impotriva comunismului, ZIUA ii pune la dispozitie spatiu tipografic pentru a-si exprima liber punctele de vedere. (Redactia)

Paris 5 septembrie 2005

Domnule Sorin Rosca Stanescu

Va rog sa publicati in ziarul pe care il conduceti, ZIUA, urmatorul A N U N T

Periodicele Gardianul (2 septembrie 2005) si Gandul din 3 septembrie au publicat comentarii mai mult sau mai putin corecte pe marginea Comunicatului din 31 august a.c. al Uniunii Scriitorilor din Romania care anunta – citez din presa (presa citeaza din Comunicat):

“Conducerea Uniunii Scriitorilor din Romania isi exprima regretul ca in revista Viata romaneasca numarul 6-7 din iunie-iulie 2005, revista (sic) editata de Uniunea Scriitorilor, a fost permisa de catre redactie aparitia unui text cu continut antisemit. (subl. mea, P.G.). Este vorba despre fragmente din Jurnalul 2005 al lui Paul Goma”.

Comunicatul continua (sublinierile mele, P.G.):

“Conducerea Uniunii considera intolerabila ingaduinta cu care redactia revistei Viata romaneasca a gazduit in aceasta publicatie (re-sic!) idei contrare valorilor si normelor acceptate in lumea contemporana. Ca urmare, se va pune in discutia Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor abdicarea colectivului redactional al revistei de la principiul respectului fata de drepturile omului care exclud orice fel de discriminare. Credem in libertatea de exprimare a ideilor doar in limitele acestui principiu” (sublinierea mea si trimiterea la Caragiale: “Rezon!”).

Nu sunt membru al Uniunii Scriitorilor

Observand cine-cum apara drepturile omului: Manolescu, Balaita, Dimisianu – cum le aparasera ca leii in primavara anului 1977 – mai bag de seama ca jurnalista Manuela Golea de la Gardianul copiaza pana si analfabetismele scriitorului redactor al Comunicatului – cand colporteaza un neadevar, scriind: “Paul Goma, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din Romania…” Pentru Dumnezeu, un jurnalist mai si citeste din an in paste, deci ar fi trebuit sa stie: – nu sunt “membru de onoare”, nici macar membru simplu, pentru sfantul motiv ca, in 14 aprilie 1977, pe cand eram arestat de Securitate si amenintat cu o condamnare la moarte, iubitii colegi de breasla din Consiliul Uniunii Scriitorilor m-au exclus – ca “dusman al poporului”; dupa “revolutia” (cea a rezistentilor-prin-cultura, citeste: pe branci, pe sub lavite, tremurand voiniceste de nesfarsit curaj estetic) nu am fost reprimit in Uniunea Scriitorilor, drept care, dupa ani de asteptare sub presedintia lui Dinescu, am declarat in scris, intr-un dialog (publicat de Viata romaneasca – ingrijit de Liviu Ioan Stoiciu) cu chiar succesorul sau Ulici ca, daca asa stau lucrurile in Romania Scriitoare, eu nu ma mai consider facand parte din “breasla” lor.

Tot in treacat citez din opiniile jurnalistei de la Gardianul: “in finalul fragmentului de jurnal, Goma isi da insa, arama pe fata (sic – si subl. mea). Tot ce scrisese pana acum era un pretext pentru un mesaj peremist (s.m.) explicitat chiar in finalul in care ŤinfiereazaÅ¥ pozitia pro-iliesciana a intelectualilor din Romania la alegerile prezidentiale din anul 2002, impotriva lui C.V Tudor (s.m.)”. Jurnalista va fi stiind ce inseamna ca cineva “sa-si dea arama pe fata”? Nu – dar scrie (ceea ce nu stie); stie ce este “un mesaj peremist”? Nu – dar scrie, negru pe alb, numele lui C.V. Tudor – care nu exista in textul incriminat! – insa nu din textul meu citeaza dansa, ci din ceea ce soptesc pe la colturi ne-cititorii mei holocaustologi, pe dupa cap cu ne-cititorii “breslasi” ca as fi scris.

Lista celor chemati in instanta

Acestea fiind faptele, anunt: voi da in judecata:

1. Uniunea Scriitorilor din Romania;
2. Asociatia Scriitorilor din Bucuresti
3. Pe Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii;
4. Pe Horia Garbea, director de imagine al USR si presedinte al Asociatiei Scriitorilor, Bucuresti pentru calomnie la adresa lui Liviu Ioan Stoiciu si a mea
5. Pe conducatorii Comunitatii Evreilor din Romania pentru denunt calomnios.
In legatura cu punctul 5 astept ca USR sa faca publice numele acelor membri ai Comunitatilor Evreilor “care au reactionat foarte dur” si care “Daca ei s-au sesizat, inseamna ca afirmatiile sunt grave” (s. mea) – re-citat din scriitorul roman Horia Garbea, deficient, atat in materie de limba romana cat si de logica.

“Ei”, vorba lui H. Garbea, cine sa fie:

“Ei”-ii care nu facusera nimic-nimic-nimic pentru coreligionarul lor Petre Fischer-Navodaru, nici pentru sora sa, Luiza Amalia Elman-Navodaru, in izolarea lor de dupa plecarea noastra in exil, mult mai aspra decat a fiicei lui Pacepa? “Ei” care nu miscasera un deget pentru fiica lui Petre, Ana Maria Navodaru-Goma? “Ei” care nu se sinchisisera de soarta lui Filip-Ieronim Goma, fiul evreicei Ana Maria? Ca sa nu mai vorbim de mine, goi, dar orisicatusi; tata de copil evreu, nu?

Ce faceau-dregeau “ei”-i, membrii Comunitatii Evreiesti inainte de decembrie 1989? Sa nu se grabeasca sa minta, fiindca ii stiu: colaborau si profitau! “Ei”-ii care plecasera in Israel, in Occident (de ce nu se vor fi dus in Rusia, patria lor de inima?), oftau de dor de tarisoara, insa cand sufereau pentru soarta oamenilor ramasi sub jug comunist ii aveau in vedere numai pe coreligionarii lor, nu si pentru goi, de parca ei cu mana lor se ocupasera si se infometasera si se tratasera de “dusmani ai poporului”, de “fascisti”, de “banditi”, ei singuri se arestasera si se torturasera si se asasinasera – ei cu mana lor.

“Ei”-ii in Romania nu s-au manifestat macar ca “disidenti”, necum ca opozanti ai regimului si de ei instaurat. Un om care suferise cumplit; fiind deportat in Transnistria si bun scriitor: Norman Manea, “in exil” la Berlin, apoi la New York, a folosit libertatea de exprimare, nu ca sa demaste (fata de nemtii culpabilizati, fata de americanii nepasatori) caracterul criminal al regimului comunist din Romania? Da de unde, “El” (N. Manea) s-a ocupat doar de demascarea “fascistului Eliade” – ca tot murise el de sase ani… R. Ioanid: cum se opusese “El” comunismului din Romania? Simplu: nu se opusese!, nu se manifestase (in cazul lui Radu Filipescu), pentru a nu-si pune in pericol familia, ma rog frumos.

Si pentru ca am ajuns la C.V. Tudor: au protestat “Ei”-ii macar de forma cand au aflat ca in 1977, generalul Plesita credea ca ma insulta tratandu-ma de “legionar si de jadan”? S-au aratat macar mirati cand C.V. Tudor imi trimitea citatii (pentru calomnie!) adresate lui “Pavel Evremovici Goma”?

“Ei”-ii isi vor fi manifestat indignarea cand Tudor Eliad, fiul lui Perahim – altfel komisar bolsevic in Basarabia ocupata in 1940 si, in Romania ocupata, dupa 1944, persecutor si epurrator nemilos al artistilor plastici romani – a acceptat sa fie consilierul aceluiasi C.V. Tudor? Nu cunosc (inca) numele indignatilor vigilenti vanatori de antisemiti inexistenti – dar le voi afla. Sigur este ca tovarasul colonel de Securitate activand sub numele conspirativ: “Iulian Sorin” (desi mai la indemana i-ar fi fost: “Gica Ionescu”) este la post, in fruntea Comunitatii – cum la-post fusese in Departamentul Cultelor, apoi ca mana dreapta a rabinului bolsevic Rosen.

De ce nu poate fi vorba de “un razboi Manolescu-Goma”
Jurnalista de la Gardianul si-a supra-intitulat articolul: “Razboiul scriitorilor: Nicolae Manolescu il acuza pe Paul Goma de antisemitism”. Corectez:

1) Nu poate fi vorba de razboi: N. Manolescu si cu mine facem parte din categorii, nu doar diferite – moralmente – ci de-a dreptul incompatibile. Sa nu se uite ca inainte de 1989 Manolescu a fost ucenicul fidel al turnatorului de puscarie Ivascu; a frecventat, alaturi de Blandiana, Buzura, Zaciu, Dinescu, Ornea, Dimisianu casa “liberalului bolsevic” diversionist Gogu Radulescu; in iunie 1990, imediat dupa Mineriada Sangeroasa, N. Manolescu, dus de mana de Z. Ornea la Noul Vizir: Iliescu, i-a luat un interviu spalator-de sange, numindu-l “Om cu o mare”; in decembrie 1990 a publicat in Romania literara “dosarul de securitate” al suprasefului Securitatii, criminalul Voican-Voiculescu-Sturdza sub titlul: “Scrisoare deschisa lui Paul Goma”. Sa mai pomenesc calatoria in Coreea (sau in China) impreuna cu “presedintele Iliescu”?; distrugerea – nici macar inteligenta – a Aliantei Civice?; campania furibunda impotriva “turnatorului Caraion”, insa tacerea desavarsita si complice pastrata asupra turnatorilor din redactie: Baran, Silvestru si… altele? – precum si “iertarea” acordata lui Uricaru, de parca tocmai capatase deslegare de la Magureanu…?;

2) Nu poate fi vorba de un “razboi Manolescu-Goma”, fiindca nu doar pe Paul Goma l-a acuzat de antisemitism actualul presedinte (pana mai deunazi si el fioros “antisemit”), ci si pe Liviu Ioan Stoiciu – ceea ce constituie o culme a abjectiei-la-romanul-scriitor. Azvarlind in directia mea laturile obstesti, ras-folosite de R. Ioanid, Shafir, Oisteanu si alti holocaustologi, a fost improscat si poetul L. I. Stoiciu – pe deasupra amenintat cu alungarea de la Viata romaneasca, unde este singurul redactor care lucreaza. …Are sa intervina Manolescu pe langa actualul sef al sau, Lupescu, sa-i dea o slujbulita la concernul Polirom-Cartea romaneasca (dupa ce va fi anexata si institutia Viata Romaneasca, creatia lui Stere?), unde actionar principal este Serge Moscovici, evreul de origine romana care declara pe toate drumurile ca ii uraste pe romani, uraste de moarte Romania – ceea ce nu-l impiedeca sa investeasca in detestata Romanie)?

Astept reuniunea de la 8 septembrie a.c. a Comitetului Director al Uniunii – sub conducerea lui N. Manolescu – alcatuit din: G. Balaita, G. Dimisianu, H. Garbea, M. Mihaies, Marta Petreu, C.M. Spiridon, G. Chifu, Al. Cistelecan, Varujan Vosganian, Szilagy Istvan, cand/unde va fi judecat Liviu Ioan Stoiciu. Asa fusesem si eu judecat, am mai spus, repet: in urma cu aproape 50 de ani: in 1956 nu mai traia Stalin, dar stalinismul era in floare – atunci eram “antisovietic”; acum, in Anul Domnului 2005, in plina renastere a ceausismul fara Ceausescu (cel asasinat prin voicanizarea iliasca in urma cu 15 ani), voi/vom fi judecati pentru… “antisemitism”).

Va multumesc anticipat pentru publicarea textului in Ziua.
Paul GOMA

(n.r. – intertitlurile apartin redactiei)

***************************************

Clara ARUSTEI
Ianuarie 2010
Bucuresti