Corneliu FLOREA: “Pamflet: De la supleant la disident”

“…rescriu SUPLEANTUL in engleza,
probabil sub titlul The Disident,
sau THE LAST DISIDENT.”
Petru Popescu, din interviul cu Marius Tuca
publicat in Jurnalul National din 20.11. 2009.

Scriu acest pamflet la sugestia unui conational pe care-l pretuiesc. il scriu ca pe un divertisment sarcastic pentru toti admiratorii romancierului orasenesc Petru Popescu, din trecut si mai ales de astazi. il scriu direct pentru Alex Stefanescu, Marius Tuca si alte elite publice de acelasi calibru. Interviul l-am primit prin Internet, tirziu dar nu prea tirziu, cu o mica rectificare the last among disidents…

Nu stiu cine, nici de ce, a intitulat interviul “Petru Popescu: M-am despartit de Zoia pentru ca mi-era frica de Ceausescu”, ceea ce de la inceput il pune pe Petru Popescu in postura foarte proasta, de poltron, cum ar spune Caragiale, de fricos, odata si jumatate, pentru ca fricosii nu pot fi disidenti, nici chiar dupa Bula. Apoi, sa nu ne apucam sa comentam si valoarea sentimentelor fata de Zoia ale lui Petru Popescu, daca a luat-o la sanatoasa, hat peste ocean, de frica lui tata-socru. Sau acum, dupa atatea decenii si fara Zoia de fata, Petru Popescu vrea sa rescrie relatia lor in sens invers: nu de supleant ci de disident!

in recenta scriere “Supleantul”, actiunea incepe pe vremea cind autorul, Petru Popescu era supleant al CC-ului UTC si s-a dus in Berlinul de Est pentru a aduce de acolo o valijoara de prezervative si sa asculte formatiunea de rock Led Zeppelin. Probabil, noua varianta de disident pentru americani, va incepe cum din strainatate a adus o valijoara de documente anticeausiste si planul secret de actiune al disidentilor.

Marius Tuca incepe interviul, in stilul lui cunoscut, cu o intrebare de galanterie ieftina si stupida in ce limba viseaza Petru Popescu, la care raspunsul e pe masura intrebarii: e bilingv in vise! Trecem la una mai usoara, despre venitul in Romania. Si Petru Popescu (in continuare PP) da o mica nota explicativa din care reiese ca… “a disparut o mica placa de bronz, o forma ovala” de la mormintele familiei sale “si o sa vin in Romania mai des, o sa am ocazia sa le rezolv”. Punct, dar nu am inteles ce are sa rezolve in cimitirul Sfanta Vineri, unde cu respect fata de sentimentele sale, de sentimentele noastre fata de cei dragi, nu se mai poate rezolva nimic, indiferent cit de des venim in Romania, indiferent in ce limba visam.

Caracaleanul Marius Tuca este iscoditor din calea afara si dupa ce a aflat in ce limba viseaza PP, acum vrea sa afle si in ce limba gindeste. Raspunsul vine pe banda rulanta a interviurilor care nu spun decat vorbe… e bilingv! Formidabil, in gandire la fel ca-n vise, asa-s marii scriitori. Si nu numai atat, PP face diferentierea intre nuantele interesante pe care le are limba romana fata de altele, dindu-ne exemplul clasic, mereu folosit, al cuvintului dor fara echivalent in alte limbi si mai departe ne vorbeste despre un anumit simt al sexualitatii, foarte bucurestean pe care il va folosi in versiunea engleza intitulata “The Last Disident”! Zapacitor! Va fi vorba de ultimul disident al sexualitati bucurestene sau va fi ultimul disident, inscris, pe lista fara de sfarsit de douazeci de ani de cand Ceausestii au fost executati in stil KGB.

in alta ordine de idei, stiam ca bucurestenii au tot felul de simturi suplimentare fata de noi, provincialii, dar pana acum nu am citit ca au si un simt al sexualitati, foarte bucurestean! Si Marius Tuca nu insista cu intrebarile pe aceasta pista, sa mai aflam si noi cate ceva de la PP, doar e a senior-citizen (are peste 65 de ani) si pare plin de acest simt foarte bucurestean (the megasex, nu ?!). Din “Supleantul” nu am aflat decat banalitati de bloc bucurestean, dintre care la un moment dat, un personaj spune: “Ma fac curva. Se cauta cadre noi, se elimina si aici inapoierea Romaniei. Nu-i greu, tot ce trebuie sa-nveti e sa sugi si sa oftezi” (pag.113). Acesta-i simtul bucurestean, asta-i practica simtului? Exagerez! PP poate fi si grav in “Supleantul” (care pe americaneste va fi tradus “The Last Disident”), cititi: “romanca e o femeie nepregatita pentru sex ori pentru romanta” (pag.109) si insira niste motive ce in sute de ani au fost aproximativ la fel pentru femeile lumii, ma rog, poate cu exceptia neamului sotiei sale, Iris Friedman. Penibil, erotoman acest ultim venit printre sutele de mii de disidenti bucuresteni, care in intoarcerea scrie: “hormonii colcaiau in mine” (pag.126). Normal la varsta aceea, dar de obicei nu se pun pe hirtie! Doua pagini mai incolo, descoperim ca il colcaiau si grosolaniile insultatoare la adresa Romaniei: “mi-am vazut tara de bastina intr-un mod destul de original: ca pe o emulsie de patru lichide, care erau eroismul, tradarea, moartea si sexul. Sexul le tinea laolalta pe toate”. Bravo disident, si America din ce lichide e formata?

Mai departe dam peste ceva ce toata bucurestenimea stie si spune, cum ca Marius Tuca nu citeste nimic, el doar vorbeste si se tutuieste cu PP, sa vada telespectatorul cat e el de mare, vorbind ca americani cu “you”, nu ca la Caracal cu “‘mneavostra” sau cu “mata”. Pai din cauza folosirii pronumelor de politete am avut probleme cu intratul in NATO si UE, stie orice talkative de talk-show din televiziunea bucuresteana. intrebarea cu “tu” s-a legat de ce efort literar a facut PP sa scrie “Supleantul” in romaneste dupa 30 de ani. La care PP raspunde: “nu ma indoiam ca as putea scrie un text de proza substantiala, lung…”. Nu ai inteles intrebarea, draga disident, el, Tuca-Tuca, nu te-a intrebat de substanta, pe care eu cititorul nu am gasit-o, nici de dimensiuni, ci de efort. Simplu, cum zicea tatal dvs. Dupa care, Marius Tuca se repede cu “eu am crezut foarte tare — nu moale, ci tare ca piatra – ca poti sa scrii vazandu-te cat de pasionat esti de limbaj si de limba romana”. Extraordinar, chiar asa nea-Tuca, cine a mai vazut vreodata un Popescu pasionat de limbajul roman!? Si PP, ca o primadona de music hall, ii multumeste de compliment si infoindu-se ii povesteste o conversatie comica de la Cluj. Clujenii-s comici, mai ales universitarul in ziaristica Ilie Rad, care saracul de el, s-a dat si peste cap sa-i faca o primire triumfala la Cluj in toamna 2009 si multamul a fost ca PP nici nu i-a retinut macar corect numele. Pacat de Ilie Rad, imi pare rau de el mai ales dupa ce mi-a scris, intr-un mesaj, ca a citit “intoarcerea” cu sufletul la gura… universitar clujean ce sa-i zici, ca numai adolescentinele citesc romanele de dragoste cu sufletul la gura. L-a rasplatit PP!

Revin la Marius Tuca care incepe o alta intrebare cu “tu incerci acum sa traduci in romaneste termeni in engleza?”. Adica cum… nu are importanta, fiindca PP zice ca se poate si mai departe, vorba lui Nea Marin, si da cu mucii in fasole, cititi: “pentru noua mea cariera de scriitor in limba romana…”, ceea ce inseamna ca, abia in viitor va fi scriitor in limba romana, lasindu-ne incurcati cu ideea ca in trecut el a fost doar un “supleant” in limba romana, nu scriitor roman. Fara sa ne mai dea alte detalii despre noua sa cariera de scriitor in limba romana, revine mereu si mereu la “Prins” si “Dulce ca mierea” cand noi, cu sufletul la gura, asteptam de la Domnia Sa sa ne spuna cate ceva despre marea sa cariera, de peste treizeci de ani in limba engleza, despre operele sale in limba engleza, de unde le putem procura si citi… Asteptam sa ne spuna ceva, ceva din activitatea sa de disident, daca a folosit limba engleza sau limba romana, sau a fost bilingv… A scris articole, eseuri, a participat la manifestarii ale romanilor? Doar din 1978 pina in 1989 a fost timp destul sa-si manifeste si sa sprijine disidenta romana din Statele Unite, daca… si asa se considera “The Last Disident”, ceea ce realistic si istoric este un non-sens fiindca disidenti au fost dintotdeauna si vor fi intotdeauna! Ramane valabila doar varianta “ultimul dintre disidenti” (the last among disidents)!

Sa raminem tot la datul cu mucii in fasole… Citim in “Supleantul”: “am putut sa scriu exact cum tineam minte lucrurile”. Multi, chiar dintre admiratorii lui PP, nu cred acest lucru! Pentru aproape toti, cati au citit “Supleantul”, volumul nu a fost decat o fictiune facila, vulgar-erotica, Hollywood-style, iar pentru cititori sai fideli a fost un soc neplacut. Cat ma priveste pe mine, cititorul lui din trecut si de astazi, il compatimesc cat a decazut iar in noua lui cariera de scriitor in limba romana, mai devreme sau mai tarziu se va izbi de critica analitica dura nu cea de complezenta alexstefaneasca.

Spre finalul interviului, intrebarile si raspunsurile contrazic pe cele anterioare. PP ajunge la explicatia ca sunt doi scriitori Petru Popescu, ca: “aventura mea cea mai importanta ca scriitor este ca am fost scriitor in limba romana, apoi a trebuit sa ma transplantez, dupa care am redevenit scriitor in limba romana”. Tot zig-zagul acesta de vorbe fara temei PP il considera un alpinism fara coarda, fara sa stii unde te duci, pe ceata. Asta cu dusul si pierdutul in ceata i se potriveste de minune!

Corneliu FLOREA
Ianuarie 2010
Winnipeg -Canada