intr-o dimineata,
Dumnezeu
s-a sculat vesel si binedispus!
A inchis vantul in camara,
a alungat norii,
a scos din priza fulgerele,
a oprit cutremurele si valurile
si a stins focul sub cazanele vulcanilor!
in ziua aceea nu se faceau razboinici,
nici teroristi, nici mercenari…
Dumnezeu avea nevoie de
liniste si pace!
Venise vremea sa imparta
meseriile la romani!
Pe Brancusi l-a facut pietrar,
pe Ţiriac, jucator de tenis,
pe Vlaicu, zburator,
pe Grigorescu, zugrav,
pe Enescu, muzicant,
pe Hagi, fotbalist.
N-a uitat-o nici pe doamna Aslan,
nici pe domnisoara Comaneci…
N-a uitat pe nimeni!
A tot lucrat pan’ la sfarsitul zilei,
ca sa-i multumeasca pe toti!
Spre seara,
la lumina luceferilor,
pentru a-si desavarsi lucrarea,
a creat poetul,
pe Eminescu!
George ROCA
15 ianuarie 2010
foarte foarte frumos si curat mai ales despre Mihai Eminovici!
E minunata viziunea acestei “faceri”!
Pe mine ceva ma face sa cred, din toate cate am putut citi pe aici – publicatii dupa 1989(!), ca lui Eminescu i-a lipsit “jumatatea potrivita”…
Cand am cunoscut-o pe Maricuta, pentru ca a inceput sa-mi umble prin hartii si sa-mi zica “de ce nu mai scrii?”, i-am zis ca “mi-e frica! Am mai avut trei casatorii inainte, si, ajungand la divort, m-au “enervat” asa de tare incat am rupt de fiecare data din ele…”
Apoi m-am imbolnavit si vazand ca are grija de mine “ca mama”, m-am hotarat si i-am facut mai intai o poezie, pe care, cu speranta ca nu voi plictisi comentand, am sa v-o trimit acum:
Eu nu pot fi un Eminescu,
căci Domnul nu m-a vrut ca el!
Doar dragostea s-o am la fel,
pornind din sentiment fidel
si depăsind mereu firescu’.
Asa Luceafăr strălucit,
nu voi putea să fiu ca el,
chiar dacă te iubesc la fel,
si sunt insingurat ca el,
ca orisice nemărginit!
Pătrund si eu in cercu-ti strimt:
Cand tu mă chiemi, mereu te-ascult!
Te luminez la fel de mult,
si din cel colt ce-am apărut
in lumea mea eu te invit…
De-atat cat te-ai sacrificat,
eu te doresc eliberată,
n-as vrea să te mai lasi mintită,
sau să te văd iar chinuită
de-un muritor neansemnat…
As vrea să vin in sfera ta,
de tot, nu cand sunt doar chemat,
să simti ce-nseamnă-a fi iubită,
(nu doar atunci cand esti in pat)
de-ai vrea să fii pe veci a mea!…
Eu nu pot fi un Eminescu,
de-aceea iti cer acum s-alegi:
cu el, norocul să-ti petreci,
ori printre stele să alergi
cu mine, depăsind firescu’!
Tomas Cervesy