Gigi STANCIU: “Aniversările lunii ianuarie pentru români – CUZA ŞI EMINESCU”
Alexandru Ioan Cuza- ctitor al statului român modern
Mihai Eminescu-ctitor al limbii române moderne
Luna ianuarie reprezintă pentru români prilej de comemorare a două mari personalităti ale acestui neam: Poetul nepereche, Mihai Eminescu, cel pe care Nicolae Iorga avea să-l numească „expresia integrală a spiritului românesc”, creatorul limbii române moderne şi omul de stat, reformatorul, creatorul statului modern român, Alexandru Ioan Cuza.
Ziua de 15 ianuarie este prilej de sărbătoare a limbii noastre, a poeziei, a publicisticii, a teatrului romantic, a gândirii politice şi filosofice transpuse atât de măiestrit în cele 14 000 de pagini ale manuscriselor migalos redactate, e ziua de naştere a Luceafărului.
15 ianuarie 1850 este ziua de naştere a LIMBII ROMÂNE LITERARE.
Ziua de 24 ianuarie reprezintă ziua de naştere a unei noi naţiuni, cea română, atât de urgisită de istorie, dar dăruită de Dumnezeu cu mari oameni de stat, Cuza fiind legiuitorul, omul moral al epocii sale şi al veacurilor, omul de stat pe care poporul îl aşează alături de Vlad Tepeş ca pe un duşman al celor certaţi cu dreptatea, cinstea şi curăţenia sufletească.
24 ianuarie 1859 este ziua de naştere a NAȚIUNII ROMÂNE.
Pentru urmaşi, cele două personalităţi, cea a Poetului şi cea a Domnului, sunt nişte SIMBOLURI, sunt nişte OPERE, sunt nişte REPERE VALORICE, ei au fost însă oameni care au vierţuit într-un veac încărcat de trăiri romantice, exuberante, fără de care nu era posibilă schimbarea, REVOLUȚIA, transformarea modernă a societăţii româneşti, adică acea stare de graţie demnă de atins de orice societate consştientă de destinul său istoric.
Când Cuza era ales domn, micul Mihai avea doar 9 ani şi era elev la Cernăuţi în clasa a 4-a primară, obţinând la şfârşitul anului şcolar locul al 5-lea din 82 de elevi.
Oare cele două destine fabuloase s-au intersectat ele vreodată? Bineinţeles că da. Cuza reprezenta pentru tânărul Eminescu ceea ce este şi astăzi pentru noi. Poetul avea pentru domn, chiar şi detronat, o admiraţie profundă, fapt care l-a determinat să îl viziteze în februarie 1870 în localitatea Doblin, în apropiere de Viena, pentru a demonstra astfel „solidaritatea, ataşamentul ideologic şi admiraţia faţă de fostul domnitor”.
Mihai Eminescu era atunci student (între 1869 şi 1872 a urmat ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filosofie şi Drept dar a audiat în paralel şi cursurile altor facultăţi; în acea perioadă a activat în rândul societăţii studenţeşti şi, printre altele, a participat la pregătirea unei serbări şi a unui Congres studenţesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către voievodul Ştefan cel Mare, deasemenea tot atunci, în perioada studenţiei, s-a împrietenit cu Ioan Slavici.
Alexandru Ioan Cuza era în 1870 în al patrulea său an de exil, renegat de politicienii epocii, liberalii radicali şi conservatorii, cei uniţi în „monstruoasa coaliţie”. În conştiinţa românilor, în filele cărtţilor de istorie, despre Cuza se scrie mai întâi că a fost revoluţionar paşoptist moldovean, ceea ce i-a conferit o mai mare valoare alegerii sale ca domn al Principatelor Unite. Domnia sa scurtă a fost marcată de reformele care au dus la dezvoltarea învăţământului, a agriculturii, a armatei, a justiţiei.
Pentru tânărul de douăzeci de ani de la Viena, tânărul poet patriot care învaţase mai întâi la Cernăuţi, figurile paşoptiste şi acţiunile lor erau încă vii, iar profeţiile sale pentru dulcea Românie erau: „Viaţa în vecie, glorii, bucurie,/ Arme cu tărie, suflet românesc,/ Vis de vitejie, fală şi mândrie”.
POET şi DOMN, DOMN şi POET, DOUÄ DESTINE TRAGICE ale unor mari ROMÂNI. Să îi cinstim aşa cum se cuvine, punând simbolic o floare pe mormântul lor, citindu-i unuia opera cu pioşenie, privindu-i altuia opera cu admiraţie.
LA MULŢI ANI LIMBII ROMÂNE!
LA MULŢI ANI NAȚIUNII ROMÂNE!
Gigi STANCIU
Profesoară de istorie
Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria”
Constanţa
ianuarie 2010
1 ianuarie 1870 – Viena, Bilrothstrasse nr. 26
atunci şi acolo l-a vizitat Eminescu pe Cuza