DESPRE MINE
despre mine — de-acum
voi vorbi la trecut: ceilalti
nu vor vorbi
deloc
smulge-ma somnului — Doamne
sa n-aud pasii mortii
smulge-ma vietii — sa
nu mai simt — priponita in nari
duhoarea crimei perpetue
mi-e sila – rusine cumplita mi-e – de muncile
sangeroase ale
pamantului — mi-e indiferenta
crucea de martir — exasperat sunt de
repetitiile constiincioase ale absurdului
doar pe Hristos — semen si — bland
Calauza — il ingadui — pe sub
intunecatii chiparosi — insistent si
grotesc fosnitori — pana la scartait de
cavou
*
trecatorule – du-te si spune
cui mai stie ori mai
poate-asculta – ca eu am murit aici — aparand
legile Lui – ucigand
impostura
DESPRE CEL NÄ‚SCUT ATUNCI, ACOLO…
Te-ai nascut intre cei mai saraci dintre
saracii Pamantului: intre cei care nu au
chipul maretului Om — si intre
pribegi
nimeni nu a mai vazut atatea
punti de lumina — intre
peticele intunericului lumii — nimeni
nu a mai vazut atata
speranta — intre cei care deja
plecasera capul — pentru izbitura
finala
Te-ai nascut — deci — pentru ca sa
vindeci nadejdea
si toti cei cu ochii plecati — din mine — deodata
s-au privit drept in ochi si
s-au recunoscut
in fiecare clipa Te nasti — esti in
mine — desi
o faci cu atata putere – incat
fiecare clipa arde orbitor — si apoi
in cenusa se prabuseste
va veni un Craciun al orbilor
de tot si senin fericiti — fara nicio umbra de
funingine sub pleoape
pana atunci — noi — cei saraci — si
voi — cei orbi
sa nu ne pierdem atingerea
calda a mainilor: intre
mainile noastre — gingas unele cu altele
nuntite — se coace jar pentru
Stea si jar pentru Paine — si
Painea — sub crusta ei de lumina — pe toti
ne numara si ne
ras-numara — precum raze ale unei Nesfarsite
Viitoare Dimineti: Dimineata
Turmelor Luminii — imbulzite
sub sunet de clopot — spre
Cerul care nu se va mai inchide
*
nimeni nu va mai ucide: Sangele va ramane in
vesnic Potir
Te-ai nascut sa
impaci — Te-ai nascut sa
unesti — Te-ai nascut sa
abolesti muscatura — impunsatura
umilinta cumplita de a fi dedesubtul taieturii
crimei
esti Dumnezeul meu — al
singurei mele iubiri
dar Tu — Pruncule — nu poti fi
Dumnezeul meu si Dumnezeul
lor: nu esti Stapan al Hotarelor — ci
Bucurie si Lumina fara
inceput si sfarsit
*
niciodata n-ai ucis intru
hotar — ci ai vindecat
mereu — intru
recunoastere
*
Paiul de Iesle — din
Stea — Steaua din
Coroana de Mag — Coroana
adanc rotita in Fantana
sufletului meu
de-a dreapta Coroanei
Bourul — de-a stanga
Asinul : in mijlocul
Crucii — Pruncul Pastor
Inorogul
cu frunte-nsangerata de sudoarea
efortului luminii — inteleapta cat toate
Scarile
iNTRE FULGER SI TUNET
intre fulger si
tunet — se desfasoara fiintarea
mea: Dumnezeu fulgera — chiar
trasneste — inspirat de puritatea
stancilor — iar eu
eu — puturosul om — intarzii
potrivind sunetele
tunetului — sa ia urma — sontac-sontac
Ei — Triumfalei intru
Fastul Exploziei Facerii
Lumini
Poezie — ajunge-L din urma pe
Nevazutul Cosmic — sau macar pe
Distinsul Dirijor!
GLASURILE APEI
paraul gungureste — raul — de-acum
vorbeste — fluviul incepe si
tine discursuri — iar marea si
oceanele — profetizeaza
tunator
Adrian BOTEZ
februarie 2010
Răscolitoare poeme, de o frumusete crudă si sălbatică a sublimului! Cununa insangerată, stigmatele Poesiei se implantă pe frunte si-n palme, la picioare si-n coastă. Un alt crucificat pentru Adevăr si Frumos…
Dar ce viziuni intrezăresc la răsăritul apusului!
Se inseară in lume, in suflet in ganduri.
Vino, Doamne si ne acoperă cu spinii din inimă, cu rana din coastă, cu sangele dintru vin prefăcut si cu Trupul aluatului Tău plăsmuite sub boarea de Duh pe altarele lumii!
Vino si vezi un Poet care te iubeste pană la identificarea in suferintă, cu Tine!
Iar eu, nevrednica, “mănanc si plang./Mănanc”.
Cezara Adamescu