Dorel SCHOR: “Victor Franco expune peisaje la Paris”

Am primit invitatia de a vizita Galeriile Thuillier din Paris unde expune pictorul Victor Franco. Victor Franco este un nume circulat. Exista un matematician cunoscut la Universitatea Berkeley din California, un istoric reputat si un celebru businessman, un muzician francez si un editor elvetian, un vicepresedinte de companie internationala si un boxer mexican, un inventator belgian si un economist luxemburghez… si toti se numesc asa, precum omul nostru din Hulon.

L-am cunoscut la vernisajul unor pictori colegi. Un barbat simpatic, vorbitor (si) de franceza, comunicativ… Cu o biografie interesanta care incepe in Egipt, unde s-a nascut si de unde a ajuns in Israel la virsta de 11 ani, cam o data cu declaratia de independenta a statului. in continuare, trairile lui se confunda cu istoria recenta a tarii, pana la prezentul in care preocuparile artistice ocupa primul loc.

Victor Franco este sculptor, pictor, gravor. in palmaresul lui se inscriu mai mult de zece expozitii personale si participarea la o suta douazeci de expozitii internationale in Europa, Statele Unite, Australia, Canada, Noua Zeelanda… Statui monumentale imbogatesc peisajul mai multor localitati urbane.

Si acum, expozitia de la Paris. Adica din “groapa cu lei”… Mai poate un artist plastic sa trezeasca interesul in capitala internationala a artelor, locul unde s-au nascut si au murit stiluri si curente, experiente nastrusnice si revolutii ciudate, incercari extravagante si cautari exuberante?! Poate ca aici e locul si acum e momentul unei arte calme, care invita la meditatie si poezie. Victor ne propune in tablourile lui o lume a caror elemente realiste se confunda cu imaginarul. Peisajele, pictate intr-un loc bantuit de conflicte si atentate ucigase, pledeaza pentru umanism si intelegere. Dragostea artistului pentru natura este evidenta si interpretarea sa ne propune o frumusete imaginara, la marginea surrealismului. Peisajul este minimalist, romantismul evident.

Omul e ca pomul din campie. Metafora, preluata de la poeti, se dovedeste si mai elocventa in pictura. Singuratatea omului exprimata printr-un arbore si o carare care se pierde intr-un nesfarsit nestiut capata incarcatura mistica. Orizontul e plin de promisiuni, poate de surprize… Si atunci, ramanem visatori si cautatori ai frumosului, asa cum ne propune Victor Franco.

Dr. Dorel SCHOR
5 februarie 2010