Scriitor clasic roman (1852-1912), dramaturg, prozator si publicist, descendent dintr-o familie de actori,Ion Luca Caragiale si-a facut debutul la revista umoristica “Ghimpele” in 1873, la 21 de ani. A scos apoi el insusi revista ,,Claponul” in 1877 si “Calendarul Claponului” in acelasi an, importante pentru formarea talentului sau de scriitor satiric. in 1901 a editat revista de satira sociala “Moftul Roman”. Este cel mai de seama autor de comedii de moravuri si de caracter din literatura romana. Creatia lui se distinge prin caracterul ei popular, prin finetea, precizia si profunzimea observatiei si analizei psihologice. Foloseste bogate resurse ale comicului de situatie si de limbaj, provocand in mod firesc rasul irezistibil. Caragiale a ridicat comedia si schita umoristica romaneasca la valoarea marilor opere satirice ae literaturii mondiale. Scrie si epigrame in care satirizeaza vicii ale contemporanilor. Astfel sunt urmatoarele:
UNUI SENATOR
Canit? Si crezi ca asta-i chipul
Sa-ntineresti in adevar?
Ca Venerii sa-i fii discipul
Mai va ceva pe langa par!
UNUI CLUBMAN
La carti, cu-un as esti asasin
“Cu spada-n lupta, spadasin;”
Dar fara spada, fara as,
Tu singur spune: ce-ai ramas?
(Moftul Roman, 24 iunie 1901)
Pentru ca mai apoi, in “Convorbiri critice” din 15 decembrie 1908 sa publice alte doua catrene satirice:
Doamna cu evantai
Pe canapeaua eleganta
Se-ntinde doamna nonsalanta
Si cu-n papyrus se evanta
De atmosfera ambianta.
FÄ‚T FRUMOS CU MOÅ¢ iN FRUNTE
Zi ca-i dragoste si pace!
Te-a vrajit Atat ti-a fost:
Din pocit, frumos iti face,
Si destept din al mai prost.
Cu acelasi talent compune epigrame care au si astazi efect atat prin comicul situatiei, cat mai ales prin mesajul mereu actual:
UN POET LIRIC
Ma-ntrebasi ieri:- Genul liric
Pe ce poti sa-l recunosti?
intre tine si-ntre dansul
Sunt mai mult de zece posti!
UNUI POETASTRU
–Tanarul X…, are darul
De-a scrie-n poezie.
–Dar carte ceva stie?
–A-nvatat abecedarul!
Saracia intelectuala a unora care se cred inteligenti, superior dotati intelectual, fara sa o dovedeasca prin ceea ce realizeaza de fapt, e reliefata in epigrama:
UNUI FILOSOF PLESUV
Maiastra-i natura! in veci nu greseste,
Ci toate le pune la loc potrivit:
Deasupra o luna, sub care domneste
O noapte adanca si fara sfarsit.
Satirele scrise cu rautate de vreun scriitor al vremii ii inspira urmatoarea epigrama:
UNUI SATIRIC VIOLENT
Ai dreptate, lumea este
Putreda pana la oase.
D-aia cruntele-ti satire
Sunt asa de viermanoase.
Pentru ca unuia care “uita” sa-si plateasca datoria sa-i dedice un catren antologic:
UNUI DATORNIC
Pentru-o datorie veche
Esti fudul de o ureche;
Pentru-o datorie noua
Esti fudul de amandoua.
Cu un saltaret joc de cuvinte, creioneaza cu talent o “,istorica pereche” cum o defineste autorul:
DOI ACADEMICIENI
Asa prieteni zic si eu!
Ce legatura veche!
Ureche jura-ntr-un Hasdeu,
Hasdeu intr-o Ureche.
Un delicat madrigal il arata pe marele scriitor plin de afectivitate:
UNEI COPILE
Cand erai micuta-n scoala
Mi-era drag sa fiu scolar;
Azi, cand toba sunt de carte,
Azi, m-as prinde tobosar!
***
POLEMICA iN EPIGRAME
in revista satirica ,,Moftul Roman” din 8 aprilie 1902, I. L. Caragiale publica un pamflet in care il ridiculizeaza pe A. C. Cuza, profesor de economie politica la Universitatea din Iasi, politician si ministru in guvernul Goga. Autorul porneste de la o epigrama compusa de Dimitrie Teleor poreclit intre prieteni Teleor Å¢ata “pentru limba lui prea intepatoare”, langa care apare o alta epigrama compusa de “Domnul Cuza’:
TELEOR Å¢AÅ¢A: “E lucru natural,/ Iubitul meu amic,/ Cu cat te-nalti mai sus/ Cu-atat te vaz mai mic.
CARAGIALE: DOMNUL CUZA
Te-ai inaltat atat de sus,
Iubitul meu amic,
incat sa nu te miri de-mi pari
De jos, atat de mic.
Cele doua epigrame foarte asemanatoare, ii permit scriitorului un pretext pentru satira. Urmeaza versuri mai mult sau mai putin rautacioase la adresa Å¢atei, sub forma unei imaginare corespondente cu cititorii revistei: “Precum scanteia licareste/ De zgandaresti o leaca spuza/ Oricine -ar zgandari gaseste/ Sub Teleor pe A. C. Cuza.” sau: “Teleor, draga Å¢atica,/ Te prinsei, manca-ti-ai muza,/ Si nu cu ocaua mica,/ Ci cu ocaua lui Cuza.”
“Cititorii nostri, spune autorul, stiu ce nenorocire literara s-a intamplat din cauza ignorantei mele in materie de istorie literara. Am primit de buna credinta de la amicul meu Teleor, ca a dumisale proprie, originala si inedita o epigrama, pe care D-l Cuza o publicase demult si care se gaseste in toate antologiile didactice. Dar asta n-a fost destul; caci iata tot amicul meu Teleor s-a suparat de asta. in doua numere consecutive ale ,,Secolului XX” se leaga de mine:
LUI I. L .CARAGIALE
Si dupa ce pe la Regie
Fusesi atata timp mai mare,
Este pacat sa-ti zica lumea,
Ca n-ai si tu nitica sare.
P-cest “Moft Roman” ce-odata
Facea onoare astei natii,
A inceput de la o vreme,
Sa-l redacteze abonatii.
Si a doua zi una si mai rautacioasa:
TOT LUI I. L. CARAGIALE
Ai fost functionar cinstit
Tu, la Regie cat imi pare,
Caci vad ca nu ai profitat
Nici de tutun si nici de sare.
“Cu toata mahnirea ce simt ca amicul meu nu-mi gaseste nici un pic de sare, tot am o mangaiere vazandu-l cum recunoaste ca am fost cinstit si n-am profitat de sare straina… Ca semn de recunostinta, dar, ma simt dator a-i dedica aceste:
EPIGRAME LUI TELEOR
Ca n-am destula sare-a mea,
Te rog amice-a ma s’Cuza;
Dar c-as fura-o altuia,
Nu cred ca poti a m-A-Cuza.
ACELUIASI TELEOR
Nu zic, poate ca n-am haz,
Dar, te rog, admite-mi scuza,
Scumpe-amice:-n orice caz,
Eu sunt eu si –nu sunt Cuza.”
(,,Moftul Roman, 15. apr. 1901)
in aceiasi nota satirica, in Moftul Roman nr.4 din 1902, I.L.Caragiale consemneaza din nou acte ale ,,procesului literar” sub titlul ,,Cazu-Cuza”.
Bibliografie:
Citatepedia.Ro
Wikisource–Epigrame de Caragiale
Dictionar Enciclopedic Roman
***
Si o epigrama de-a mea,
POLITICIENILOR
Se ruga un batranel:
“Doamne, fa-i un pic mai buni…”
Si aude-o voce el:
“S-a dus vremea …cu minuni!”
Gabriela Gentiana GROZA
Cluj-Napoca
februarie 2010
Recent Comments