Pr. Alexandru STA‚NCIULESCU-BÂRDA: “Comentarii cotidiene”

Crima de la Izverna.

in revista ,,Formula AS” din septembrie 2004 (pag. 12-13) am gasit un reportaj zguduitor, semnat de ziaristul Bogdan Lupescu. il vom prezenta in rezumat, fiindca, la urma-urmei, este o pagina de istorie, de trista aducere aminte.

Era in vara anului 1949. in toti muntii nostri partizanii misunau si sabotau masina statului cum puteau. Populatia ii proteja cu riscuri enorme, asigurandu-le ascunzatori, hrana, arme etc. Militia si securitatea nu mai avea odihna. Zi si noapte cotrobaia fiecare coltisor, fiecare vale si padure, fiecare casa si loc in care s-ar fi putut ascunde ,,dusmanii poporului”. Era o lupta pe viata si pe moarte. Nenumarati participanti la aceasta lupta au cazut ciuruiti de gloante. S-au facut de multe ori si erori, pe care nici timpul, nici lacrimile, nici uitarea nu le-au acoperit.

Articolul cu pricina ne prezinta tocmai un asemenea caz. Doi tineri studenti, fratii Bocarnea din Gura Vaii, impreuna cu alti doi din Severin, au hotarat sa colinde partea de nord a judetului Mehedinti si apoi sa treaca la Baile Herculane. Nimic vinovat. Doreau sa cunoasca partea muntoasa a judetului si in felul acesta sa castige niste amintiri de neuitat. Erau saraci, nu aveau bani sa-si petreaca altfel vacanta, iar excursia respectiva nu-i costa nimic, calatoria urmand s-o faca la pas. Zis si facut. Au ajuns in zona Izvernei, minunandu-se de frumusetile naturale si de simplitatea oamenilor de acolo. Cand a venit seara, trei dintre ei au hotarat sa mearga la un conac din apropiere si sa ceara gazduire. Cel mai in varsta a hotarat sa-si petreaca noaptea intr-o capita de fan. La conacul cu pricina au fost bine gazdzuiti, dandu-li-se mancare si salas peste noapte.

Din pacate, proprietarul, neputand sa suporte frica, si-a trimis sora sa-i denunte pe cei trei. Dimineata, cand plecau de la conac, trecand printr-o poiana, o ploaie de gloante s-a abatut asupra lor. Primarul, militianul, invatatorul si cativa padurari ii urmarisera pas cu pas, crezand ca sunt partizani. Degeaba au ridicat tinerii batistele, camasile, degeaba s-au rugat sa nu-i impuste, dar nimeni nu a vrut sa-i auda. Cel mai tanar era un blond superb, student in ultimul an la Facultatea de Medicina din Cluj, sef de promotie, o speranta a medicinei romanesti. Numai el a supravietuit o vreme, hotcaind mereu. Dar nimeni nu i-a dat nici un ajutor.

Trupurile scaldate in sange, inca zbatandu-se, au fost legate de maini si de picioare si atarnate pe pari. Astfel au fost duse, pe umeri, ca animalele vanate. in sat au fost identificati, au fost adusi parintii sa-i recunoasca. Autoritatile de la Severin au stabilit ca tinerii nu aveau nici in clin, nici in maneca cu lupta partizanilor, i-au certat pe cruiminali, dar era prea tarziu. Au fost inmormantati in cimitirul de la Tr. Severin, iar parintii au plecat definitiv din Gura Vaii la Bals in judetul Olt.

Este un reportaj tulburator, un caz autentic, reconstituit din povestirea celor ce au vazut faptele pas cu pas. Interesant este insa ca localnicii marturisesc ca toti cei implicati in acea tripla crima au sfarsit, ei si familiile lor, prin morti cutremuratoare si azi nu se mai pastreaza in sat decat amintirea lor.

***

Lupii la stana.

intr-una din seri, pe un post de televiziune de maxima audienta, scriitorul Pavel Corut a avut o emisiune. Cei mai multi dintre Dvs. stiti cine este Pavel Corut. Poate ati si citit vreuna din cele 160 de carti, pe care zicea ca le-a publicat. Eu insumi am citit una in urma cu aproape 20 de ani si a fost tulburatoare. Si azi imi amintesc de contele Incapucinato, cu care am colindat subteranele Tibetului…

Pavel Corut a fost ofiter de securitate in serviciul de spionaj al statului roman. Acum e pensionar si scriitor. Este un om destept si are condei. Din pacate, in emisiunea respectiva, care s-a prelungit pana catre dimineata, Pavel Corut si-a prezentat o carte, in care combatea, nici mai mult nici mai putin, religia crestina. Toti marii reformatori, precum Luter, Calvin, Wicliff, Hus, Savonarola, toti marii eretici iviti de-a lungul veacurilor, nu au batjocorit atat de mult valorile fundamentale ale crestinismului: Sfanta Treime, Mantuitorul, Sfintele Taine, Biblia, Maica Domnului, Sfintele Icoane, Sfintele Moaste, Sfanta Cruce etc. Atacurile sectarilor de azi sunt niste zgaraieturi de pisica fata de atacurile lui Pavel Corut.

Ceea ce mi s-a parut si mai dureros, a fost tacerea clerului nostru. Nici unul din zecile de ierarhi, nici unul din sutele de profesori de la facultatile de teologie si seminariile teologice, nici unul dintre sutele de functionari de la patriarhie si de la centrele eparhiale, nici unul dintre preotii din Bucuresti si din marile orase nu a dat semne de viata. Au dat telefoane trei preoti, unul din Banat, altul din Maramures, altul din Moldova. Au dat telefoane politicieni si oameni de bine, incercand sa opreasca mitraliera de blasfemii la adresa crestinismului.

Se vedea, insa, ca oamenii respectivi aveau buna credinta, dar nu aveau cunostintele necesare ca sa-i inchida gura. Solutii precum aceea a preotului din Moldova, care spunea ca daca ar fi fost in redactie l-ar fi strans de gat pe Pavel Corut, sau cea a lui George Becali, care ii propunea lui Corut sa-i dea bani cati vrea, numai sa nu strice sufletul oamenilor nu sunt potrivite. Cine scoate sabia cuvantului, cu sabia cuvantului trebuie invins! Din emisiune rezulta ca pornirea patimasa a lui Corut a plecat de la faptul ca i s-au cerut de catre preotii bucuresteni cincisprezece milioane pentru un botez!

Pavel Corut va face valuri puternice in viata religioasa romaneasca. Pacat ca nu avem oamenii potriviti, care sa-l contrabalanseze, care sa apere sufletele oamenilor influentabili. Politica strutului de a baga capul in nisip pana trece furtuna nu e potrivita in cazul de fata.

Pr. Dr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA
Scrisoare Pastorala
ianuarie 2010