Crima de la Izverna.

În revista ,,Formula AS” din septembrie 2004 (pag. 12-13) am găsit un reportaj zguduitor, semnat de ziaristul Bogdan Lupescu. Îl vom prezenta în rezumat, fiindcă, la urma-urmei, este o pagină de istorie, de tristă aducere aminte.

Era în vara anului 1949. În toţi munţii noştri partizanii mişunau şi sabotau maşina statului cum puteau. Populaţia îi proteja cu riscuri enorme, asigurându-le ascunzători, hrană, arme etc. Miliţia şi securitatea nu mai avea odihnă. Zi şi noapte cotrobăia fiecare colţişor, fiecare vale şi pădure, fiecare casă şi loc în care s-ar fi putut ascunde ,,duşmanii poporului”. Era o luptă pe viaţă şi pe moarte. Nenumăraţi participanţi la această luptă au căzut ciuruiţi de gloanţe. S-au făcut de multe ori şi erori, pe care nici timpul, nici lacrimile, nici uitarea nu le-au acoperit.

Articolul cu pricina ne prezintă tocmai un asemenea caz. Doi tineri studenţi, fraţii Bocârnea din Gura Văii, împreună cu alţi doi din Severin, au hotărât să colinde partea de nord a judeţului Mehedinţi şi apoi să treacă la Băile Herculane. Nimic vinovat. Doreau să cunoască partea muntoasă a judeţului şi în felul acesta să câştige nişte amintiri de neuitat. Erau săraci, nu aveau bani să-şi petreacă altfel vacanţa, iar excursia respectivă nu-i costa nimic, călătoria urmând s-o facă la pas. Zis şi făcut. Au ajuns în zona Izvernei, minunându-se de frumuseţile naturale şi de simplitatea oamenilor de acolo. Când a venit seara, trei dintre ei au hotărât să meargă la un conac din apropiere şi să ceară găzduire. Cel mai în vârstă a hotărât să-şi petreacă noaptea într-o căpiţă de fân. La conacul cu pricina au fost bine găzdzuiţi, dându-li-se mâncare şi sălaş peste noapte.

Din păcate, proprietarul, neputând să suporte frica, şi-a trimis sora să-i denunţe pe cei trei. Dimineaţa, când plecau de la conac, trecând printr-o poiană, o ploaie de gloanţe s-a abătut asupra lor. Primarul, miliţianul, învăţătorul şi câţiva pădurari îi urmăriseră pas cu pas, crezând că sunt partizani. Degeaba au ridicat tinerii batistele, cămăşile, degeaba s-au rugat să nu-i împuşte, dar nimeni nu a vrut să-i audă. Cel mai tânăr era un blond superb, student în ultimul an la Facultatea de Medicină din Cluj, şef de promoţie, o speranţă a medicinei româneşti. Numai el a supravieţuit o vreme, hotcăind mereu. Dar nimeni nu i-a dat nici un ajutor.

Trupurile scăldate în sânge, încă zbătându-se, au fost legate de mâini şi de picioare şi atârnate pe pari. Astfel au fost duse, pe umeri, ca animalele vânate. În sat au fost identificaţi, au fost aduşi părinţii să-i recunoască. Autorităţile de la Severin au stabilit că tinerii nu aveau nici în clin, nici în mânecă cu lupta partizanilor, i-au certat pe cruiminali, dar era prea târziu. Au fost înmormântaţi în cimitirul de la Tr. Severin, iar părinţii au plecat definitiv din Gura Văii la Balş în judeţul Olt.

Este un reportaj tulburător, un caz autentic, reconstituit din povestirea celor ce au văzut faptele pas cu pas. Interesant este însă că localnicii mărturisesc că toţi cei implicaţi în acea triplă crimă au sfârşit, ei şi familiile lor, prin morţi cutremurătoare şi azi nu se mai păstrează în sat decât amintirea lor.

***

Lupii la stână.

Într-una din seri, pe un post de televiziune de maximă audienţă, scriitorul Pavel Coruţ a avut o emisiune. Cei mai mulţi dintre Dvs. ştiţi cine este Pavel Coruţ. Poate aţi şi citit vreuna din cele 160 de cărţi, pe care zicea că le-a publicat. Eu însumi am citit una în urmă cu aproape 20 de ani şi a fost tulburătoare. Şi azi îmi amintesc de contele Incapucinato, cu care am colindat subteranele Tibetului…

Pavel Coruţ a fost ofiţer de securitate în serviciul de spionaj al statului român. Acum e pensionar şi scriitor. Este un om deştept şi are condei. Din păcate, în emisiunea respectivă, care s-a prelungit până către dimineaţă, Pavel Coruţ şi-a prezentat o carte, în care combătea, nici mai mult nici mai puţin, religia creştină. Toţi marii reformatori, precum Luter, Calvin, Wicliff, Hus, Savonarola, toţi marii eretici iviţi de-a lungul veacurilor, nu au batjocorit atât de mult valorile fundamentale ale creştinismului: Sfânta Treime, Mântuitorul, Sfintele Taine, Biblia, Maica Domnului, Sfintele Icoane, Sfintele Moaşte, Sfânta Cruce etc. Atacurile sectarilor de azi sunt nişte zgârâieturi de pisică faţă de atacurile lui Pavel Coruţ.

Ceea ce mi s-a părut şi mai dureros, a fost tăcerea clerului nostru. Nici unul din zecile de ierarhi, nici unul din sutele de profesori de la facultăţile de teologie şi seminariile teologice, nici unul dintre sutele de funcţionari de la patriarhie şi de la centrele eparhiale, nici unul dintre preoţii din Bucureşti şi din marile oraşe nu a dat semne de viaţă. Au dat telefoane trei preoţi, unul din Banat, altul din Maramureş, altul din Moldova. Au dat telefoane politicieni şi oameni de bine, încercând să oprească mitraliera de blasfemii la adresa creştinismului.

Se vedea, însă, că oamenii respectivi aveau bună credinţă, dar nu aveau cunoştinţele necesare ca să-i închidă gura. Soluţii precum aceea a preotului din Moldova, care spunea că dacă ar fi fost în redacţie l-ar fi strâns de gât pe Pavel Coruţ, sau cea a lui George Becali, care îi propunea lui Coruţ să-i dea bani câţi vrea, numai să nu strice sufletul oamenilor nu sunt potrivite. Cine scoate sabia cuvântului, cu sabia cuvântului trebuie învins! Din emisiune rezulta că pornirea pătimaşă a lui Coruţ a plecat de la faptul că i s-au cerut de către preoţii bucureşteni cincisprezece milioane pentru un botez!

Pavel Coruţ va face valuri puternice în viaţa religioasă românească. Păcat că nu avem oamenii potriviţi, care să-l contrabalanseze, care să apere sufletele oamenilor influenţabili. Politica struţului de a băga capul în nisip până trece furtuna nu e potrivită în cazul de faţă.

Pr. Dr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA
Scrisoare Pastorală
ianuarie 2010

Acest articol a fost publicat Vineri, Februarie 5th, 2010 at 1:12 am in Problemele românilor. Poti urmari comentariile la acest articol aici RSS 2.0 feed.