Poate ca totul n-a fost decat un joc, iubito. Si dragostea noastra, si fericirea noastra, si tineretile noastre. Un joc al intamplarii, al coincidentelor. Al hazardului. Jocuri grave, extrem de grave. Pe viata si pe moarte. Asa cum e si jocul vietii din care facem parte. Cine a iesit castigator? inca nu stim. Jocul nostru e inca aproape in toi.
Nu gandesti cateodata si dumneata, cititorule, ca Cineva “se” joaca cu noi, prin noi?
“Joaca” e un substantiv curios: nu poate fi declinat si nu are plural. Curios e si jocul. Mai ales cand o numim “viata”. Nimeni nu iese nici invingator si nici invins. Dar si una si alta. Uneori cine crede ca a fost invins a iesit invingator. Cei din urma vor fi cei dintai. Cei slabi vor fi cei puternici. Asa e jocul. Cu reguli, parand a fi statornicite in joaca. Totusi, cu jocul nu-i de joaca. Te poate vesnici si te poate ucide chiar inainte de a te naste.
Si tu, frate, ca si mine, ai venit pe lume datorita unui singur spermatozoid mai iute si mai puternic decat toti ceilalti, in numar de sute de milioane, care a invins in jocul competitiv al vietii tale: cine ajunge primul sa fecundeze ovulul.
Viata noastra, e un joc de jocuri: concursuri, intreceri, competitii, pariuri, trageri la sorti, jocuri de noroc, zaruri, carti de joc. Vin apoi nenumaratele roluri pe care le joaca fiecare.
Lumea, si ea, e condusa de jocuri: Jocul razboiului, jocul bursei, jocul preturilor, jocul locurilor de munca, al casatoriilor si al divorturilor, al accidentelor de circulatie, al cutremurelor. Jocul echilibrelor si al dezechilibrelor. Al imprejurarilor.
in joc sau/si in joaca ne aflam chiar inainte de a ne naste. Poate chiar dupa ce incheiem joaca sau jocul vietii.
intre bataliile jocurilor vietii, ni se da cate un ragaz sa ne jucam. De-a ce? De-a toate: ne jucam de-a lumea, de-a viata si de-a moartea, de-a binele si de-a raul. De-a fi si de-a nu fi.
Joaca e scoala libertatii, a fericirii, a vietii. La joaca se poate pierde doar…in joaca.
Joaca e dupa cum ne-o dorim. Jocul insa, nu e sub controlul nostru. Singurul arbitru al jocului existential ar putea fi Dumnezeu, Stapanul Jocului Fiintei si al Nefiintei. Nu stim daca si cum o face.
Joci aceleasi jocuri ca si mine, prietene. Si joaca ne e cam aceeasi. Din aceeasi lume. Ne unim in joc si in joaca.
La fel si cu tine, iubito. Uneori, eu incerc sa ma joc de-a tine, iar tu de-a mine.Te joci cu mine sau ma joc cu tine de-a Dumnezeu, de-a Viata.
Jocul si joaca se impletesc chiar in toate? Nu! Nu in orice joc e si joaca. Crima nu e niciodata joaca. Pentru ca nici moartea nu e joaca. E insusi Jocul. Ca si Dumnezeu. Jocul universului. Big Bang al hazardului.
Nu iesi din joc, frate al meu, jucatorule. Rezista pana la capat. E jocul tau. Unicul! Nu se mai repeta. E rolul tau cel mare pe lumea asta. Joaca-l cum se cuvine. Cat poti tu de bine. Finalul, mai ales, joaca-l demn si frumos. Iar pentru jocul de lumini si de culori, adauga-i finalului cat mai multa joaca. Toata cata ti se da si cata vei sti sa adaugi de la tine jocului vietii si al mortii. Jocul din care nu poti iesi decat invingator-invins.
Zoltan TERNER
28 FEBRUARIE 2010
Recent Comments