VERS DE PRIMÄ‚VARÄ‚
Zarzarul a dat in sarbatoare:
Ce e vant si ce-i acel destin
Care nu s-ar umili sub floare,
Nu s-ar lasa ars de alb si de senin?
Duhuri din vazduh si primavara,
Duhuri de iernatice-nfloriri -
in vartej va mistuiti povara,
Din minune sa-i chemati pe Miri!
Drept in viscolirea de petale
S-au cladit biserici lui Iisus:
Preschimbati, voi, ranile in zale,
Sub agheazma ochiului de sus!
DOINA CIOCÂRLIEI
(Ilonei)
-”canta – ciocarlie – canta!
mi-e inima tare stramta!”
-”nu-mi miroase-a primavara
lumina-i asa de rara…
gunoierii ma descanta
gunoaielor sa ma vanda…”
-”canta – ciocarlie – canta!
Moartea-acus vine la tranta…”
-”prea pustiu iti este-n soarta:
nu-ti bate nimeni la poarta…”
-”hai – incearca – ciocarlie
dunga cerului mi-o scrie…”
-”ti s-a nascut viata moarta -
te-au nascut din viata-afara
matraguni si iarba-amara…”
-”te-as ruga – hai – ciocarlie :
pentru mine arzi faclie…”
-”nu merita nici cercatul
verdele cand naste-uscatul :
cand usuca inceputul
totu-i verde cat si lutul…”
-”ciocarlie – un murmur…”
-”nu vezi? – iarna-i jur-prejur
pipaie un vant obscur
si-i cheama pe toti din ape
in uitare sa se-ngroape…”
-”ciocarlie – ciocarlie
daca si tu-mi bocesti mie
toate iernile-o sa-mi vie -
m-ai secat de bucurie…
pentru mine – ciocarlie
lumina n-o sa mai fie -
doar dor de calatorie
pe meleag de colilie…
ciocarlie…ciocarlie…”
FEMEI SI VISE
femei care se cred frumoase
femei care se stiu urate
femei care convorbesc – soptit – in miez de
noapte – cu sobolanii din turnuri
femei care sfasie stufoase – prafuite panze de paianjen – pentru a se
putea privi in oglinda
femei mutand – pe tabla de sah
boabe de roua
femei maturand – cu poala – geometrice piese din jocul de
raze – al lunii
femei gonind cu turbare prin torentele luminii de
luna nebuna
femei azvarlindu-se-n fantani dupa pieptene
pe undeva – sunt grave scurgeri de vise
undeva – se contabilizeaza – meschin
firele de praf de pe maneca lui Dumnezeu
de undeva – zdrentarosi copii cersind stele – sunt
alungati cu pietre de
lava
(XI) N-AM AVUT NICI IUBIRI SI NICI IUBITÄ‚
N-am avut nici iubiri si nici iubita:
inalta, Doamne, crinul in pustie!
Macar ceva din mine ca sa fie,
Macar sa par ca miros a ispita.
Cand ma despoi, se vede doar vazduh
Si cand respir, nu prihanesc oglinda;
Par pamantean, dar nu-s decat un duh
Hoinar, tanjind catre cereasca tinda.
Da-mi greutate, umbra spre fiinta,
Sa simt o diferita-mbratisare,
Sa nasc pacatul macar spre putinta,
Sa se despice-o zare de-alta zare!
Da-mi, Doamne, zborul de priinta
Si coborasul intr-o amanare!
*
(XII) O, TU,-NFLORITÄ‚ RAMURÄ‚ DIVINÄ‚
O, tu,-nflorita ramura divina,
Sufletul meu s-a agatat de tine
Si nazuieste, iara, sa se-aline,
Saltand spre cer – ca de pe-o trambulina.
Zarzar in floare, tu, minune-a lumii,
Ard straiele pe tine, ca heruvii!
S-au revarsat luminile, in fluvii,
Peste doi oameni, ce-si ziceau “postumii”.
Un El si-o Ea incep, iarasi, scriptura,
Mistic orbiti de raze furibunde -
Nu stiu iubi – nu s-a nascut nici ura,
Iar Sarpele amaraciunii de sub frunte
Abia porneste-a-si spirala faptura -
Seminte-s, doar, nevoile de punte…
*
(XIII) CRĂIASĂ TE-AM AFLAT A MÂNTUIRII
Craiasa te-am aflat a Mantuirii;
incarc pocal cu-otrava si lumina -
Si te poftesc la Cina de Rutina,
Cea dupa care infloresc toti Mirii.
in palma ta strecor inel de soapta,
Ne inchinam cununile spre lac:
Pana si stelele rotirea-si tac…
Luna din cer, acum, va cadea coapta.
Sub talpi, firesc, ne cresc jivine-albastre,
Iar peste frunti, lebada racoreste:
De sus de tot, boltirile sihastre
Dau semnul tainic: raiul iar rodeste!
Prin iarba,-ncolacirile maiastre
Clocesc vestiri – ca inteleptul creste…
*
iNDEMN CÄ‚TRE CAVALERI
nici o sansa – cavaleri – in oglinzile posace
nu se poate navali – nu se pot planta panase:
cand argintu-n plumb schimbat lumile spre-adanc le trage
nici pe Lancelot du Lac nu-l acuzi de ganduri lase
ati venit de din departe – aducand parfum de sange
rug purtati pe-armuri si-n inimi : nu va incleiati in carte…
nu se scrie epopee – orice aripa se frange
insusi Dumnezeu Preabunul priveste in alta parte
trambite spre nori sunati – si retragerea va fie
inteleapta renuntare la cenusile din vie:
cand din balele de melci lire se intind pe zare
cavaleri – c-un fulger mat – luminati culmi tradatoare
cand domnitele de ieri – azi pierdut-au inorogul
cand incendiul de apostol – de toti e numit “milogul”
intelegeti: doar in ceruri nu miroase a bordel
doar in ceruri rugaciunea nu e luata drept hotel
stiu – pe coif se zvarcoleste scrumu-a mii de cruciade
mutati muntele-mplinirii – branci dati jocului de spade:
nu-ncercati sa-ntoarceti brazda otravitelor paragini
altfel cerul dezlipi-va spre zadar a voastre pagini
nu va cheme alta slova decat – sacru – El-Graalul
pentru luntre – Empireul fie valul – fie malul -
din melancolii de raze invatati iar alfabetul
de la ingeri de lumina cuceriti din nou secretul
dati semnalul – cei valizi – indemnati cu pinteni visul:
in galopu-i disperat sa va stearga din sorti scrisul
nici o sansa – cavaleri – in oglinzile posace
nu se poate navali – nu se pot planta panase…
in luciri de vami pustii – peste-adancul care tace
sufocati de riduri crinii – cad – apele sa le-ngrase…
Adrian BOTEZ
8 Martie 2010
Recent Comments