Felicia FELDIOREAN*: “Ultimul sarut (poeme de dragoste)”

ULTIMUL SÄ‚RUT

Striveste-mi lacrima-ntre gene
Striveste-mi ultimul sarut
Caci am jucat pe atatea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut.

Striveste-mi visele in palma
Striveste-mi sufletul sub pasi
Caci a venit ultima toamna
Si poti prin frunze sa ma lasi.

Striveste-mi lacrima iubirii
Striveste-mi si privirea -n zori
Dar nu uita ca fericirii
I se cuvin atatea flori.

Striveste-mi lacrima-ntre valuri
Striveste-mi viata in zapezi
Si vino-apoi cantand pe maluri
Din cand in cand sa ma mai vezi.

Striveste-mi clipele in noapte
Striveste-mi noptile in zori
Caci ultimele mele soapte
Se pierd incet, printre ninsori.

Striveste-mi gandul si-amintirea
Striveste-mi ochii verzi in flori
Si-n veci sa nu-ti intorci privirea
Caci m-ai uitat de atatea ori.

Noi am jucat pe atatea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut
Striveste-mi lacrima-ntre gene
Striveste-mi ultimul sarut.

CELOR FÄ‚RÄ‚ VINÄ‚

intr-un veac pustiu
Ca un trist decor
Drumu-i cenusiu
Iubirile mor.

Ard si lumanari
Chiar si un felinar
Se sfarsesc carari
Pe acest hotar.

Numar tacuti
Clipele ce pier
Si ca niste muti
Plangem langa cer.

Am uitat demult
Sa iubim frumos
Ni se cere mult
Si e caraghios.

Au plecat pareri
Catre alte zari
Noi pornim spre ieri
Dinspre departari.

Noi nu mai avem
Nici chiar amintiri
Si pe rand scadem
Vise din priviri.

Nu vrem simfonii
Ni-i de-ajuns un leac
Ni se cer copii
La sfarsit de veac.

Si ca -ntr-un concert
Ce s-a terminat
Totul e incert
Stim ca s-a trisat.

Multumim frumos
Ca ne-ati gazduit
Si pornim pe jos
Catre infinit.

DU-MÄ‚ LA POLUL NORD, IUBIREA MEA

Eu sunt un aisberg ce straate marea
Si muntii si padurea si ninsoarea.
Si chiar prin joc de-as trece intr-o zi
De-atata ger nu m-as putea opri.
Si ceea ce -as dori mai mult sub soare
Sa fiu un aisberg ce moare
Sub flacara iubirilor din zori
Si sa ma ratacesc printre ninsori.

incerci mereu sa ma ucizi tacut
Dar ca un happy-end dintr-un film mut
Ramanem infinit de mult asa
Tu foc ce tii in palme gheata mea.

Tu, rug aprins ce simti tristetea mea
Eu aisbergul mut ce-ti tulbur linistea
As vrea sa-ti dau caldura mea,
Dar de la gheata poti avea ceva?

Atunci as vrea sa mor de dragul tau
Si sa te rog sa nu-mi vorbesti de rau
Si ca sa pierzi infiorarea grea
Du-ma la Polul Nord, iubirea mea.

Si sa nu spui la nimeni c-am pierit
Nu vreau sa stie cat timp ne-am iubit
Si-atunci cand v-a fi iarna-n infinit
Sa-ti amintesti de-un aisberg ce a murit.

IUBIREA MEA DE GHEAŢĂ

Iubirea mea de gheata, vino
Sa facem focul in paduri
Si sa ne incalzim, lumino
in iarna plina de lupi suri.

Iubirea mea de gheata, spune
Unde se ascunde viata ta
Si de ce soarele apune
Umbrindu-ti iarasi inima.

Iubirea mea de gheata-asteapta
Provizii pentru foc sa fac
Si-apoi cu mana ta cea dreapta
Astupa-mi gura ca sa tac.

Iubirea mea de gheata, lasa
Sa-ti tin obrajii-n palma mea
Si-amandoi sa stam in casa
Pana cand stele vor cadea.

Iubirea ce-ai fost de gheata
Sa nu plecam de-aici curand
Acum te-am readus la viata
Si n-as vrea sa te pierd nicicand.

INCURABILA BOALÄ‚

Bolnava sunt de fiecare seara,
Bolnava sunt de miezul unei veri
De amintiri si timpul se-nfiora
Caci nu mai e nimic din ce -a fost ieri.

Ma dor imbratisarile din mare
Ma doare chipul tau cel obosit
De tine sunt bolnava si ma doare
Toata iubirea care m-a ranit.

Ma simt umbland prin vai sau poate aiurea
Ma vad prin munti sau ratacind prin ploi
Cu mila ma mangaie lin padurea
Dar lacrimi curg pe chipul meu suvoi.

Dac-as muri ucisa de iubire
Dac-as muri lovita de-un sarut
N-as mai putea spera in nemurire
N-as mai avea puterea sa te uit.

Bolnava sunt de-o boala nestiuta
De-o boala care n-a mai rezistat
Iubirea mea e o iubire muta
Si sufletul mi-e astazi exilat.

Ma doare infinitul si inserarea
Ma dor zapezile ce vin spre noi
Ma-nspaimanta cateodata marea
Caci am ramas pe tarm cu nori de ploi.

Mi-e trupul plini de rani, nu de iubire
Mi-e sufletul ranit de amintiri
N-a mai ramas nimic doar amagire
Si-n brate am doar spini de trandafiri.

VIAÅ¢A CA O LACRIMÄ‚

Din punct de vedere al lacrimei
Viata e un lung si sfasietor chin,
O insiruire de clipe, uneori mai bune
Dar de cele mai multe ori rele.

Din punct de vedere al lacrimei
Viata e o eroare
O sfasietoare eroare
Pornita dintr-un punct
Si ajunsa tot acolo.

Din punct de vedere al lacrimei
Viata e un imens tablou,
Din ale carei sabloane iesim uneori
Pentru a ne lua portia de moarte.

Din punct de vedere al lacrimei
Viata e o imensa truda,
Povara purtata prea repede
Pe tarmul unei singure mari.

Din punct de vedere al lacrimei
Viata e o imensa scena
in care fiecare rol
Se vrea cel mai important.

Din punct de vedere al lacrimei
Viata e o lebada cu aripile frante
Cazand inainte de a-si lua zborul
Spre inaltimi.

Din punct de vedere al lacrimei
Viata e o privire aprinsa
Atintita spre infinit
Dar ramasa fara lumina adeseori.

Din punct de vedere al lacrimei
Viata e o paranteza inchisa
in care cele mai importante lucruri
Sunt extremitatile: viata si moartea.

NEIERTĂTOR SFÂRSIT

Eu te sarut cu ochii, caci buze nu mai am
Dar am zapezi pe frunte si flori de gheata-n geam
Nimic nu mai opreste torentul de ninsori,
Si nu mai e iubire si nu mai sunt nici flori.

Eu te sarut ca marea cu valurile-i reci
Caci nu mai am cuvinte sa te opresc sa pleci
Iubirea am uitat-o pe banca unde am stat
Si unde intaia oara noi doi ne-am sarutat.

Eu te sarut prin soapte si nu mai am puteri
Sa-ti spun ca Universul s-a prabusit de ieri
Caci am pierdut iubirea, speranta in zapezi
Si nu mai e nici soare si nu mai sunt amiezi.

Eu te sarut cu lacrimi, eu te sarut in zori,
Cand stropii mari de ploaie sunt vitregiti de nori
Nimic pe lumea asta nu mai e bun si sfant
Cand moare si iubirea, cand totul e descant.

Eu te sarut cu seara ce trece peste noi
Si lasa-n urma frunze, copacii tristi si goi
Si inseninarea doare si gerul e cumplit
in suflete si inimi si peste infinit.

Eu te sarut de-a pururi, eu te sarut pe veci
Si-alerg mereu cu gandul pe umbrele-ti prea reci
Sa termina mileniul, avem sa nu dureri
Si totul e speranta-ngropata in taceri.

Eu te sarut cu ochii si nu te mai privesc
Eu te sarut cu viata ca sa iti amintesc,
Ca am trait odata cu Universu-ntreg
Dar nu mai am puterea sa te mai inteleg.

Felicia FELDIOREAN
martie 2010

***

*Felicia FELDIOREAN, nascuta la Brasov la 8 iulie 1968.