Dr. Dan BRUDAÅžCU: “U.E. si incurajarea iredentismului unguresc”

De curand, la nivel european, a avut loc un eveniment ce-ar putea avea consecinte dintre cele mai grave pentru linistea poporului roman si pentru siguranta Romaniei: promovarea, pe locul detinut anterior de euro-deputatul maghiar Pál Schmitt, devenit intre timp presedintele Parlamentului de la Budapesta, dominat de fortele extremiste, neofasciste si antiromanesti, a unui alt personaj, cunoscut pentru ostilitatea lui perpetua fata de tara al carei cetatean este si pe care ar trebui sa o reprezinte in forumul european, in calitate de parlamentar, respectiv pastorul László Tőkés.

Se pare ca, de la cel mai inalt nivel european, s-a dorit sa se dea un semnal clar de sustinere a demersurilor iredentist-revansarde ale cercurilor politice minoritare, reprezentate de pastorul Tőkés. Regretam faptul ca autoritatile romane, presedintele, primul ministrul sau, cel putin, ministrul de externe, au ramas, ca intotdeauna, complet indiferenti fata de aceasta nepermisa escaladare si sustinere politica a unor forte care, cu siguranta, pot contribui la inrautatirea climatului interetnic intre locuitorii Romaniei, avand in vedere preocuparea constanta a pastorului Tőkés si a fortelor pe care acesta le reprezinta pentru destabilizarea si destructurarea statului national roman, in vederea crearii de eventuale enclave de tip Kosovo pe teritoriul Transilvaniei romanesti. Personal, imi exprim sincer ingrijorarea fata de aceasta promovare a pastorului Tőkés intr-o functie ce il va incuraja si stimula ca, in viitorul apropiat, sa-si intensifice eforturile, nu pentru o fireasca sustinere a cauzei poporului roman, pe care ar trebui sa o reprezinte in forul Parlamentului European, ci pentru a crea noi diversiuni la nivelul Transilvaniei, pentru ca, apoi, sa poata sustina zgomotos in toata Europa, si nu numai, ca minoritatea maghiara si, mai ales, cercul iredentist-revansard, pe care-l reprezinta, nu-si pot face jocurile si nu pot contribui la refacerea Ungariei Mari, obiectiv urmarit cu obstinatie, dupa Trianon cu fanatism si de noile autoritati instalate la Budapesta in urma recentului scrutin. Ca exact acest lucru s-a urmarit, si nu altceva, o demonstreaza si faptul ca partea ungara, care detinuse, pana la demisia lui Schmitt, functia de vicepresedinte si, teoretic, era pe deplin indreptatita sa solicite si sa obtina incredintarea acestei functii altui reprezentant euro-parlamentar al Ungariei.

in opinia noastra, delegatia ungara a acceptat acest sacrificiu pentru ca, la randul ei, sa incurajeze pe viitor toate fortele extremiste si revansarde din randurile minoritatii maghiare din Transilvania, a carei activitate iredentist revansarda o finanteaza cu zeci de miliarde de forinti anual, fiind pe deplin convinsi ca nici pastorul Tőkés nu ar putea sa renunte o clipa macar la atitudinea anti-romaneasca arhicunoscuta si, pe viitor, sa actioneze, asa cum ar fi moral si firesc, in interesul tarii pe care, doar teoretic, o reprezinta in Parlamentul vest-european.

Iata de ce, consideram ca a venit momentul ca autoritatile romane, si am in vedere aici, deopotriva, Administratia Prezidentiala, Parlamentul si Guvernul si, in mod deosebit, Ministerul de Externe, sa ia masuri imediate: politice, administrative si diplomatice, astfel incat sa fie contracarate actiunile subversive pe care ar fi tentati sa le aiba in vedere noul vicepresedinte al Parlamentului European, subminand constant sansele tarii de a-si mentine siguranta, unitatea teritoriala, dar si linistea si siguranta tuturor cetatenilor ei. in acest sens, doresc sa solicit, in mod expres, autoritatilor romane sa dea publicitatii integral dosarul “Revolutiei” de la 1989, dand posibilitatea romanilor sa cunoasca adevarul despre rolul, fast sau nefast, pe care pastorul TÅ‘kés l-a jucat in organizarea si desfasurarea evenimentelor de acum peste douazeci de ani. in felul acesta, se va demonstra ca, in realitate, nici atunci pastorul TÅ‘kés n-a urmarit obiective in interesul romanilor ci materializarea unor interese externe, care vizau cu totul alte obiective decat cele pe care se bate atat de mult moneda in prezent. Cred ca, noi, romanii, avem dreptul sa cunoastem adevarul si in legatura cu implicarea pastorului TÅ‘kés la aceste evenimente, dar si a altor personaje ce s-au remarcat, dupa 1990, mai ales prin actiunile ostile cauzei romanilor, in care s-au lasat atrase sau pe care le-au sustinut pe plan intern si extern.

Pe de alta parte, dezavuez, personal, modul lipsit de orice logica, prin care autoritatile europene se asociaza pe fata la sustinerea unor demersuri, care pot compromite politica europeana si interesele comunitatii europene intr-o zona de tensiuni, asa cum este cea in care este situata tara noastra, dar si crea precedente ce ar putea arunca in aer linistea continentului.

Ca parlamentar roman, inclusiv ca membru al Comisiei mixte Romania —U.E., am militat, prin toate mijloacele si cu toata convingerea, pentru integrarea Romaniei in structurile Uniunii Europene si ale NATO. Constat astazi ca demersurile mele oneste si dezinteresate risca sa aduca, pe termen mediu si lung, doar mari deservicii si suferinte tarii mele(1) si chiar sa compromita, pe viitor, interesele Uniunii Europene in ansamblul ei, periclitandu-i in mod serios sansele de supravietuire(2).

Daca vreodata, voi mai reveni in politica activa a Romaniei, imi propun sa actionez pentru iesirea tarii noastre dintr-o structura politica duplicitara si perfida, angajata pe fata in sustinerea unor cercuri iredentiste si revansarde, ce risca sa arunce in aer siguranta si linistea continentului european. Cu alte cuvinte, noi militam cu hotarare pentru gasirea unei cu totul altei solutii si a unor aliante, care sa nu fie nocive tarii si poporului meu, asa cum risca sa devina cea la care este parte in acest moment.
—————————————————–
(1) Nu pun la socoteala faptul ca dupa accederea noastra in aceste structuri, viata romanilor cunoaste in mod constant, o inrautatire fara precedent, ca, in realitate, Romania a devenit o nefericita colonie, fiind tratata de obicei cu dispret si lipsa de consideratie de cei care ar trebui sa ne fie parteneri egali. Unde mai pui, apoi, si faptul ca, desi, teoretic, ar trebui sa fim ajutati, prin tot felul de fonduri, sa refacem diferenta ce ne separa, sub aspect economic, de partenerii nostri, in realitate Romania s-a ales, cu exceptii neglijabile, doar cu obligatia de a achita, anual, un tribut substantial autoritatilor imperiale vest-europene, ca orice colonie lipsita de suveranitate si independenta. Nu ar trebui uitat nici faptul ca economia romaneasca, de la resurse, la industrie, banci etc., au incaput pe mana strainilor care fac tot ce le sta in putinta sa distruga, nu sa ajute aceasta tara. in timp ce autoritatile romane, care au inchis ochii la modul scandalos si jefuitor in care s-a facut asa zisa privatizare, nu mai sunt capabile sa sustina invatamantul, sanatatea, cercetarea etc., domenii vitale in viata oricarui stat civilizat, modern, dar si independent. Singurul castig notabil: dreptul la libera circulatie, spre a fi umiliti si a deveni sclavii moderni ai Occidentului, oferit cetatenilor romani. Remarcam si aici o duplicitate grava: pe de o parte, mass media si cercuri politice din diverse tari vest-europene promoveaza atitudine de ostilitate fata de romani, pe care ii confunda cu tiganii Europei, iar pe de alta, se depun eforturi constante spre a atrage, pe gratis si contra unor retributii in general inferioare fata de colegii lor din tarile de adoptiune, tot mai multi specialisti din Romania: mai ales medici, ingineri, constructori etc. Cu alte cuvinte, fara a fi cheltuit nimic pentru pregatirea lor, inclusiv la nivel universitar, asa zisii nostri parteneri, contribuie la acest exod de creiere din Romania, momindu-ne specialistii cu castiguri care, din cauza coruptiei si incompetentei autoritatilor, acestia nu le vor putea obtine nici in viitorii 30-50 de ani in tara lor de bastina. Deci, la munca (in general la cele mai grele, mai complexe si pretentioase munci) sunt buni si romanii, care, inclusiv in tari ca Elvetia, continua sa fie tratati cu desconsiderare si dispret. Iata, succint, dovezi ale tratamentului aplicat tarii noastre si locuitorilor ei de partenerii nostri vest-europeni!

(2) Pornind de la constatarea celor precizate mai sus, sunt tot mai mult tentat sa cred ca Uniunea Europeana, admitand si tolerand astfel de atitudini de tip feudal: dezmembrarea, in scopuri iredentiste, a unor state membre, va contribui la disparitia, de altfel pronosticata de diversi specialisti, intr-un viitor nu prea indepartat. Poate si cu grave consecinte poentru pacea si linistea continentului. Iata de ce, factorii de decizie de la nivelul structurilor vest europene amintite ar treebui sa renunte la superbia lor de tip imperial si sa revina la principile si practicilke democratice, renuntand, panap, nu e prea tarziu, la a mai incuraja si sustine politici extremiste, de tip fascist, asa cum este, de decenii, politica Ungariei fata de Romania. Tolerand astfel de fapte, ele nu fac decat sa convinga tot mai multe persoane ca Uniunea Europeana este departe de a fi acel for democratic, care asigura tuturor membrilor ei, sanse egale si corecte de afirmare si dezvoltare social-economica.

Dr. Dan BRUDASCU
Cluj-Napoca
Iulie 2010