intr-un “templu al naturii”, denumit astfel de Alexandru Vlahuta in 1919, se cuibareste o statiune, despre care autorul “Romaniei Pitoresti” spunea ca face parte din “Paradisul romanesc”. Era intr-un an cand statiunii Olanesti i se descoperise adevarata sa comoara si i se facusera cunoscute izvoarele minerale de catre dr. Carol Davila. Vlahuta scrisese astfel, dupa ce, cu mai bine de cinzeci de ani in urma, analizele de laborator ale izvoarelor sale contribuisera la recunoasterea lor europeana. La Expozitia Universala de la Viena din 1873 se confirmase miracolul vindecarilor apelor minerale de la Olanesti. Atunci, eficacitatea lor a fost oficial prezentata, rasplatindu-li-se valoarea cu Medalia de Aur.
in aceste peste doua secole care au trecut, milioane de oamenii au venit in Olanesti, venerand si bucurandu-se de puterea tamaduitoare a izvoarelor. Pe la 1877 existau in Olanesti doar 3 hoteluri si 3 saloane muzicale. Reconstructia statiunii din 1897 avusese in vedere un stabiliment balnear iar in 1905 un “hotel al bailor”. La mijlocul secolului trecut s-a amenajat si s-a modernizat captarea izvoarelor, pe care manageri ai secolului al XXI-lea le-au luat in custodie, recunoscandu-le valoarea curativa in boli alergice, renale, cardiovasculare reumatice sau gastro-duodenale.
Romania ocupa in secolul trecut locul trei in Europa, ca oferta balneara iar Statiunea Olanesti avea o capacitate dubla in 1990 cu peste 5000 de turisti, depasind in 2008 cu 50% numarul populatiei Olanestiului. in cartierele noi Ponor si Iepuresti si-au ridicat vile craiovenii si s-au construit noi case de vacanta pe valea Tisei. in 2009 se ridicau doua noi moderne complexe medicale, cu fonduri europene iar la inceputul lunii iulie 2010 erau gata, goale si nefunctionale.
Cum mai arata turismul balnear al Statiunii Olanesti in 2010?
Pe Aleea izvoarelor unde in 2005 se armonizau sunetele raului Olanesti cu murmurul padurii se facea si terapie prin muzica. in timp ce consumau apa izvorului, zeci de pacienti sau turisti se plimbau in acorduri de Vivaldi. Melodioase cantari la nai te retineau adaugand curei balneare o altfel de terapie. Aceeasi alee a izvoarelor era in iulie 2010 aproape pustie. De ce?
Ce i se mai adaugase crizei in care a intrat statiunea? Ce ne-a fost dat sa vedem?
Izvoarele tamaduitoare — medaliate cu aur — sunt din acest an, 2010 incatusate pe 99 de ani. Pe ele, izvoarelor tarii, s-a pus birul: 7 lei pe zi (70 000 lei vechi) pentru acces la aceasta uzina de sanatate. Stiti cum arata intrarea la un grup de izvoare? Cu o poarta incuiata, ce se deschide numai cu un card cumparat numai de la Hotelul Olanesti, inregistrat de computerul acestuia, iar accesul in continuare se face de catre o singura persoana prin sistemul imprumutat de la securitatea aviatica sau cel folosit la metrou.
Pe Aleea Izvoarelor nu se mai asculta Enescu sau Vivaldi.
Izvoarele nu mai au stralucirea aurului. Au numai… mirosul banului… si… se aude numai sunet de lanturi. Izvoarele “de aur” au acum… zanganit de catuse. Ce alt bir urmeaza?! Ce se va alege de “paradisul romanesc” semnalat de scriitorul Alexandru Vlahuta cu doua secole in urma?
Elisabeta IOSIF
iulie 2010
Olanesti
Recent Comments