Adrian PA‚UNESCU: “TESTAMENT”

Adrian Paunescu a facut ieri o dezvaluire socanta, care lasa sa se inteleaga ca ar avea grave probleme de sanatate. “Va avertizez ca, de acum incolo, cu mine se poate intampla orice”, a marturisit poetul in varsta de 67 de ani intr-un editorial semnat in “Jurnalul national”, care suna ca un testament.

Contactat de Romania libera, Paunescu nu a dorit sa dea detalii. “Sunt in plin tratament, e o problema de viata si de sanatate si nu pot sa explic despre ce e vorba”, ne-a spus el. “Trec prin momente grele de viata (…) Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea ca nu va trece mult, dupa plecarea mea, si oamenii vor intelege pe de-a-ntregul cine am fost cu adevarat, va avertizez ca, de acum incolo, cu mine se poate intampla orice. Nu e vorba doar despre un tratament negativ special, care mi se aplica de multa vreme. E vorba despre nenorocirea incredibila prin care trece aceasta tara, de soarta careia eu nu ma pot desparti”, scrie Paunescu. Daca initial el lasa sa se inteleaga ca tristetea sa este provocata exclusiv de starea jalnica in care se afla tara, din randurile care urmeaza iese la iveala suferinta sa personala.

“Stiti prea bine ca zilele acestea mi-am luat curajul de a-mi face analizele medicale esentiale. Concluzia nu e vesela. in orice caz, tratamentul pe care eu insumi simteam ca trebuie sa mi-l aplic si pe care, dupa aceste analize, mi-l confirma si medicii, ma obliga la retragere, discretie, resemnare”, scrie acesta. “”Visul dusmanilor s-a implinit: nu mai pot iesi din casa, cum as fi putut pana ieri”, a adauga poetul, care conchide: “Nu cred ca mai rezist”.

Trec prin momente grele de viata.

Otrava pamfletului meu se muta incet-incet la mine in pahar. Voi implini, in curand, 67 de ani. Ma tem ca am uitat sa ma bucur de aniversarea zilei mele de nastere. Ma adresez voua, Ioana, Andrei si Ana-Maria, pentru ca, sentimentul care m-a cuprins in ultimele saptamani si asupra caruia n-am insistat in discutiile noastre, n-ar trebui sa va ia prin surprindere.

Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea ca nu va trece mult, dupa plecare mea, si oamenii vor intelege pe de-a-ntregul cine am fost cu adevarat, va avertizez ca, de acum incolo, cu mine se poate intampla orice. Nu e vorba doar despre un tratament negativ special, care mi se aplica de multa vreme. E vorba despre nenorocirea incredibila prin care trece aceasta tara , de soarta careia eu nu ma pot desparti. Stiti prea bine ca zilele acestea mi-am luat curajul de a-mi face analizele medicale esentiale. Concluzia nu e vesela. in orice caz, tratamentul pe care eu insumi simteam ca trebuie sa mi-l aplic si pe care, dupa aceste analize, mi-l confirma si medicii, ma obliga la retragere, discretie, resemnare.

Desigur, sunt un om viu si, cu exceptia momentelor de disperare pe care le traversez, la intretaierea dintre nenorocirea poporului din care fac parte si suferinta fiintei care sunt, mi-e inca draga viata si, in principiu, am inca multe de facut pentru cel mai drag copil pe care mi l-a dat Dumnezeu, adolescenta Ana-Maria Paunescu. Scrisoarea mea catre voi nu e o cedare, ci o alarma. Traiesc in conditii tot mai grele si mai umilitoare, mi s-au luat si mi se iau, in permanenta, drepturi, nu stiu din ce voi putea plati, la toamna, obligatiile firesti. Ani si ani am tot sesizat pe proprietarii televiziunilor particulare din Romania, dar si televiziunea publica, asupra situatiei mele, ca om care stie sa faca televiziune si este oprit de la acest exercitiu.

Visul dusmanilor s-a implinit: nu mai pot iesi din casa, cum as fi putut pana ieri. Sa fie linistiti, eu devin un caz clasat pentru domniile lor. Daca lui Dan Voiculescu si lui Sorin Vantu ar trebui sa le multumesc pentru momentele exceptionale pe care mi le-au oferit, surprinzatoare mi s-a parut atitudinea lui Radu Moraru, om talentat si doritor de atitudini mai putin previzibile, care, de cateva luni, a uitat si ce promisese, si sa raspunda la telefon. Acum, la aceasta raspantie, n-am mai mult de spus contemporanilor mei decat ca ar fi pacat sa ne despartim suparati.

Dragii mei copii, problema cea mai mare este prabusirea tarii.

O emisiune de televiziune vine si trece. La urma urmei, nu e nici o obligatie, pentru nimeni, sa ofere spatiu de emisie nimanui. Cum as putea eu sa uit sprijinul pe care mi l-a acordat Sorin Ovidiu Vantu, pentru ca sa poata aparea Cartea Cartilor de Poezie?

imi vin in minte acum, momente de gratie ale vietii mele. Asa cum nu pot uita cumplita batjocura la care am fost supus, in cele doua regimuri politice pe care le-am traversat, in anii ’50-’60, pentru ca eram fiul unui anti-comunist, puscarias politic in anii ’85-’90, pentru ca as fi condus revista si cenaclul nemultumitilor din partid, iar dupa 1989, pentru ca as fi fost prea comunist. Au fost nopti si zile in care mai aproape imi era moartea decat viata. Totusi, niciodata n-am fost atat de deprimat si de insingurat ca in acesti ultimi ani. Fac parte dintr-un partid politic care n-a simtit niciodata nevoia sa se intereseze de situatia mea reala si sa incerce sa-mi fie folositor. N-am intrat in gasti, n-am primit recompense pentru apartenenta la gasti.

Am crezut si cred ca numele meu trebuia sa imbogateasca partidul in care m-am inscris de bunavoie. Acum, insa, nici pentru ambitii de marire nu mai e timp. Esential pentru mine e sa traiesc si sa-mi vad tara ridicandu-se. Caci nefericirea programata in care traieste poporul roman mi se pare din ce in ce mai ofensatoare si mai nejustificata.

in vremea lui Ceausescu mi se faceau reprosuri grave ca nu sunt corect si disciplinat conform cu linia partidului. Dupa moartea lui Ceausescu am suportat ani si ani reprosul ca l-am laudat, in anumite ocazii politice. Dupa 20 de ani de la asasinarea lui, Ceausescu isi recastiga un loc de merit in istoria nationala. Destui oameni il regreta in gura mare. Asupra acestei chestiuni, eu nu ma pot pronunta in termeni atat de categorici. Eu chiar cred ca sistemul trebuia sa cada. Si nici nu ma pot preface a nu intelege rolul complex, de bine si rau, al liderului. Dar acum? Ultimele saptamani ne pun intr-o conditie umilitoare si tragica. Poporul roman e condamnat la moarte. Liderii portocalii nu mai aud si nu mai vad nimic, dupa ce au sarit la beregata salariilor, a pensiilor si a indemnizatiilor, au trecut la o redimensionare a balamucului. I se cer poporului roman bani, dupa ce i se iau banii. Oligofrenii ii ameninta pe cei care nu dau, fireste, benevol, bani pentru tascalaul Basescu-Boc si ceilalti. O ravna speciala dovedesc nemernicii sa darame institutia drepturilor de autor. inapoi in copac, tuturor gorilelor paroase din jungla noastra! inapoi in preistorie!

Cam asta e situatia despre care voiam sa va vorbesc: faliment. Cam asta e miscarea preferata a timpurilor noastre: prabusire. in ceea ce ma priveste, nu cred ca mai rezist. De aceea, m-am adresat voua cu aceasta scrisoare, ca sa stiti ce e cu mine si sa nu va surprinda nici una din nenorocirile care s-ar putea abate asupra mea. Va trebui sa dam infatisare concreta relatiei dintre noi si viitoarei despartiri dintre noi. Natura, in jurul nostru, s-a dezechilibrat si se autodistruge. Societatea, in jurul nostru, s-a dezechilibrat si se autodistruge.

Adrian PÄ‚UNESCU
Bucuresti
august 2010

Asculta aceste versuri !!!

http://www.videonews.ro/action/viewvideo/51480/Adrian-Paunescu-Ruga-pentru-Romania—poemul-nascut-din-durere/

Adrian PÄ‚UNESCU:
RUGĂ PENTRU ROMÂNIA

Tragica mea, condamnata mea tara,
Din nou rastignita si funerara,
in static si jalnic galop antigalop,
intre seceta, foamete si potop.

Tragica mea adorata Romanie,
Calea nu ti se mai stie,
Asupra ta isi continua asaltul
Ba unul, ba celalalt, ba altul.

Mutata cu forta, de la lei la roni,
Te-au incalecat pigmei autohtoni,
Care te-au tradat si te crucifica,
intr-o pacaleala aproape mirifica.

Te-au retrogradat urat, cu voia,
Dupa cum i-a manat paranoia,
Din saraca, te-au facut mizera,
in timp ce afacerile lor prospera.

Vor sa te scoata si de pe harta,
Å¢ara mea trista, de pe linie moarta,
Vaduva intre vaduvele sarace,
Dupa fiecare razboi, dupa fiecare pace.

Si, acum, cand esti intr-o criza majora,
Marinarul mlastinii mi te devora.
Å¢ukalarul lui mic si obedient
iti acopera florile si vietile cu ciment.

A venit o haita portocalie,
Sa ia Romania si s-o sfasie,
A furat si-a mintit si tradeaza,
Ciuma ajunsa in ultima faza.

Prin complot, cinism si barfa
Vor sa te faca o ultima tarfa,
Sa te culci cu toti banii de imprumut
Si sa uiti cine-ai fost si ce rang ai avut.

Ca ai fost regina intre popoare
Si te respecta, chiar daca nu te iubea, fiecare.
Sate se sparg, orase se-nnamolesc,
Se falsifica specificul romanesc.

in spatiul mioritic, oita nu mai traieste,
Mai sunt niste lupi care urla caineste
Si, ca de moarte sa se mai spele,
Ciobanul a emigrat intre stele.

Vajaie vantul in orbitele goale
Ale viteazului cu durere de sale,
E tarziu si in ceasuri si afara
Civilizatia, acum, sta sa dispara.

Ca intr-un deochi, ca intr-un blestem
in socialism eram bolnavi de sistem,
Ca o pedeapsa cu puscarie grea,
Lipsa competitiei ne deprima.

Si-acum in capitalism ni se-arata
Toata aceasta recesiune turbata,
Pe rosu am prins toate stopurile
Terorizati, am trecut toate hopurile.

Ce e tot acest cosmar, pentru Dumnezeu?
Parca ne e si mai rau si mai greu,
Cazuta de-o crima fara cainta,
Libertatea e de unica folosinta.

Cei mai multi n-au nici dreptul la paine,
Aparenta de om, tratament pentru caine,
Dreptatea insasi, elementara,
A fost ucisa pe un peron de gara.

Stam cu chirie la noi acasa,
Birurile se inmultesc si ne apasa
Si intrebam taisul sabiei
Si pe carmaciul narod al corabiei

Cu ce drept in prapad sa ne lase,
Cine-i stapanul propriei noastre case?
Cui i s-a retrocedat, cu minciuna vinovata,
Ceva ce n-avusese, de fapt, niciodata?

Melancolica mea Romanie,
Fa-ne sa stim ca mai esti vie,
Scutura-ti pigmeii care te calaresc
Si gusta o bucata de mar cretesc.

Fa-ti dreptate, ca altfel mori,
Printre atatia vanzatori si tradatori,
Tu esti o tara intre tarile astrale,
insangerata-i gloria istoriei tale.

N-au cum sa te mai conduca niste derbedei,
Care, cand nu fac pe altii, fac pe ei,
Vezi ca din bun-simt se si moare,
Romanie de sine statatoare si pierzatoare.

Tragica Romanie, aflata sub ape,
Ce aproape e potopul, ce aproape!
Poate ca n-avem puterea de a-l recunoaste,
Dar potopul lucreaza intre berze si broaste

Si tara ni se pustieste de tot,
Cand pe guvernanti ii doare in cot
Si coboara si ei, din cand in cand,
Sa-i auda pe oameni plangand.

Si se prefac jenant ca regreta,
in sumbrul lor teatru de opereta,
in potop, nici clopotele nu mai bat
Pamantul horcaie si s-a inmuiat.

Poate ca te vei razbuna, odata si-odata,
Romanie mintita, furata si violata,
Romanie de noroi, Romanie de icoana,
Caz unic si tragic de vaduva orfana.

Doar atat am putut aici inchega,
O rugaciune pentru invierea ta
Si te rog eu, cum te roaga fiecare,
Sa iesi din cumplita crucificare.

Si, din inteligenta si din instinct,
Glasul tau sa se auda distinct,
Ca-n fata lumii, in fata portii,
Sa se adune viii si mortii!

Si, ca o-ntoarcere la tine in destin,
Ridica-te, tara!
Ajuta-ne, Doamne!
Amin!

30 iunie 2010