George ROCA: “Fabule si parodii”

DATORIA

Dupa o luna si trei zile
dau cu ochii de Vasile!

Pitit dupa un colt de strada
ma ascund sa nu ma vada,
vrand sa ii cad in… spinare,
insa-am stranutat prea tare…
el s-a-ntors si m-a vazut
si indata a disparut,
caci stiindu-se de de vina,
a sarit intr-o masina
si uite, pe-aici ti-e drumul,
l-a-nghitit ceata si fumul!

Ei, parca e prima data,
bata-l norocul, sa-l bata!
I-am imprumutat o mie
si de-atuncea, mai badie,
nu-l mai prind pe Vasalie!

Morala:

Daca tii la prietenie,
nu da bani pe datorie!

NEBUNUL SI PISICA

Circula prin targ, odata,
O gluma cu un nebun,
Daca-aveti pic de rabdare,
Eu indata am sa v-o spun!

La nebuni, la Balaceanca,
era unul, mai nenica,
Internat de mult si bine,
Fiindca se credea pisica!

insa un doctor inimos,
Dupa o vreme oarecare,
A vazut asa, la dansul,
Un pic de-ameliorare!

A chemat apoi flacaul,
Constatarile sa-i zica
Si sa-i spuna ca-i da drumul
Daca nu mai e pisica!

- Bineinteles, sunt sigur,
Pot jura chiar daca vrei,
Ca sunt om, domnule doctor
Si nu mai prind soricei!

Doctorul, inima larga,
in aceeasi dupa-masa,
ii da drumul din ospiciu
Si-l lasa sa plece-acasa.

imbatat de bucurie
Si sarind intr-un picior,
Pana-n culmea fericirii,
O porneste spre Obor!

Dar deodata, dintr-o curte,
Iese un catel banal,
Si nebunu-o ia la fuga
inapoi catre spital!

Dintii-i clantane puternic,
I-e marita-adrenalina…
Cand, in calea ii apare
Chiar doctorul cu pricina!

- De ce facusi cale n-toarsa
Si tremuri asa de frica?
Nu spuneai de dimineata
Ca tu nu mai esti pisica?

- Dom’le doctor, ai dreptate,
N-am sa spun asta nici maine,
Dar in drum spre libertate
Mi-a taiat calea un caine!

Si de-atuncea vai de mine,
Tremur tare si mi-e frica,
Fiindca nu-s convins ca dansul
Stie ca nu sunt pisica!

Morala:

Errare humanum est,
Dar va mai spun ceva:
Si lupu-si schimba parul,
insa naravul, ba!

NEBUNUL SI CÄ‚Å¢ELUL

Ieri trecand pe bulevard,
intalnesc asa-ntr-o doara
pe unul intr-o ureche
tragand un galos de-o sfoara!
Se oprea la cate-un stalp
foarte afectat dragutu’
murmurand suav si dulce:
“Hai cu tata, cutu, cutu!”

Vroind sa ii cant in struna
il intreb politicos:
-Din ce rasa face parte
acest catelus frumos?
-Ba… tu esti bolnav cu ochii,
sau te-ai cam scrantit nitel,
cum poti oare o ciubota
s-o confunzi cu un catel?
-Dac-am facut o greseala
v-as ruga sa ma scuzati,
dar de ziceti ca-i ciubota
dece nu o incaltati?
-Ma, tu esti nebun, bai frate,
dac-o-ncalt poate ma musca!
Si negru de suparare,
A tulit-o ca din pusca!

Morala:

Cand din intamplare
Dai de un nebun
Daca vrei sa ai pace
Taci si-ti vezi de drum!

STICLE

intalnindu-l pe Pericle,
imi striga, cu voce tare:
Mai amice, de esti mare,
gaseste-o rima la “sticle”!

M-a dat gata, nea Pericle
si… cuprins de constipatie,
nu am nici o inspiratie
sa gasesc rima la “sticle”!

Nici chiar Veronica Micle,
sau Eminescu Mihai,
n-au vreun vers, mai ditamai,
care rimeaza cu “sticle”!

De s-ar transforma in “cicle”
pluralul de la ciclu,
sau acel de la biciclu,
ar rima, parca, cu “sticle”!
———————————-
Din cauza lui Pericle,
am stat treaz intreaga noapte,
dar nici pana-n zori, la sapte,
n-am gasit rima la “sticle”!

Am migrene de la “sticle”,
de nesomn si oboseala,
dar am de dat socoteala
lui Pericle!

Am baut vodka din sticle,
recitand in gand din Micle
si schimband doua bicicle
ajung la conu’ Pericle.

il gasesc trantit sub pat,
mort de beat
si inconjurat de “sticle”!

Nu-l pot trezi pe Pericle
din mirajul lui Morfeu,
dar de ce sa mint, nici eu,
nu prea fac fata la “sticle”!

ii scriu ravas lui Pericle,
pe un petec de ziar:
Recunosc ca n-am habar
sa gasesc rima la “sticle”…

Gogomanule Pericle,
cu ciorapi rosii de lycre,
de esti asa tare-n sticle
gaseste-o rima la “icre”!

ATHENÉE 1975

Hai la Athenée Palace
Unde noua mult ne place!
Lumea buna-a capitalei
Vine sa stea la taclale
Si sa traga un vizichi,
Sa il vada pe Patrichi,
Pe Pascu cu cascadorii
La masa cu trei prigorii
imbracate-n geci de scai
Dai un ban, poti sa le ai!

Doua parasute mute,
Cu tarif de “sapte sute”
Nemancate de o luna
Stau la masa cea mai buna.
Au amanti, doi negrotei
Camera 303
Si-un parlit araboi
De la 202.

intr-un colt Nicolaescu
Bea cafea cu Albulescu.
Printre sticle si ulcele
Puca, Paca, Malaiele…
Iar colea langa-intrare
Rautu si Malaimare!

Nicu si cu doi jealati
Servesc varza cu carnati
Dupa ce-ai baut la bar
Opt sticle de Murfatlar!

Directoru’ Anastasiu
Se cearta cu un chefliu
Explicandu-i ca nu-i place
Betivi l-Athenée Palace
Care e pusi pe scandal
Si-l trimite la spital
Sa isi faca un control
La cap si la demisol…

Jos la barul cel de noapte
Intra numai cine poate
Trei straini, cinci bisnitari
Ca e plata in dolari.
Canta Virginica Ciuciu
La tambal, neagra ca tuciu.
Ospatari cu epoleti
Si multi bosi beti-crita-beti.

Foaie verde ciumafai
Dai un ban, onoare ai,
C-asa-i l’Athenée Palace
Unde noua mult ne place!

PARODIE DE CRÄ‚CIUN

Comunistul Mos Gerila
De mult nu mai vine,
Toata lumea a sperat
C-o sa fie bine!

Acum vine Mos Craciun,
Asteptat cu-ardoare,
Dar de-oamenii saraci
Nici in cot nu-l doare!

Copilasii mititei
Nu il mai saluta,
Fiindca nu le da nimic
Daca n-au valuta!

Dorindu-ti o jucarea,
Te uiti la vitrine
Ca si Nastratin Hogea
Si sa plangi iti vine!

Avand ochii-nlacrimati
De-atata splendoare,
Stai in strada necajit
Si simti ca te doare!

Unii tipa ca e bine,
Alti gasesc scuze,
Multi se uita la vitrine
Si se ling pe buze!

Asta-o fi economia
Aia de piata?
Daca-l vad pe Mos Craciun
il arunc pe gheata!

LA CINÄ‚ CU EVITA
(Unei prietene intr-ale scrisului,
din Spania)

Stimata doamna Evita
Mult iubita si privita
Ai nostri nu va evita
Si la cina va invita
Daca ora-i potrivita
Si ocazia-i ivita
Masa poate fi servita:

Oferim ciorba de vita
Si sarmale-n foi de vita
Iar la felul trei alvita,
Vin, bere si slibovita
Si orchestra lui Iovita.

RESEDINÅ¢A MÄ– CANDRIE
(Unei poete prietene care a fugit de viata agitata
din Bucuresti autoexilandu-se la tara…)

Resedinta mè candrie
E-n pustie,
Acolo imi plang de mila
Pe-o camila
Si-mi sterg ochii c-o pisica,
Ca mi-e frica
De reptile!
De trei zile
Plang intruna si suspin
De necaz, de-atata chin!
Stiu ca este in zadar
Sa-ntorc viata, s-ajung iar
Ca si-acum treizeci de ani
Cand iubeam pe sub castani
La sosea in Bucuresti,
Eu frumoasa din povesti,
Si-i tineam pe toti, spun drept,
La respect,
Doar odat’ pe saptamana
Un pupic micut pe mana,
Sa nu se-ncreada, vezi-bine,
Si sa pofteasca la mine.
Dar acum, ce-ati vrea sa fac?
Cozonac?
Am parte de paine-amara
Chiar de-i vara
Si caldura-ngrozitoare,
Rau ma doare
Colo-n piept la inimioara.
Uite-o cioara,
Ce pe cer imi da tarcol…
Of ce viata, ce parjol!
Nu ma duc pe nicaieri
Sincer,
Nu mai am puteri
Sa indur singuratate
Cat se poate.
impart casa cu Monel,
Un catel cu ochelari,
Bineinteles de soare,
Ce dogoare!
Si cu Miti, o felina.
Sunt de vina
C-am fugit de un barbat
Si m-am autoexilat…
Sihastrie
in pustie!

Da-o-ncolo de iubire…
imi ies din fire
Numai cand imi amintesc!
Sapte zile o sa postesc
Si am sa-l rog pe Dumnezeu
Sa-i dea si lui ce am eu.

PARODIE iN ROMGLEZÄ‚
PENTRU JOHNU MAICHIIi

Johnu, when erai copil
Duceai caprele la hill
Dar amu cand esti playboy
Don’t remember plai cu boi.
Te imbraci cam indecent
Cu haine de second hand
Iar “noroc” cand e sa dai
Nu stii only “ceau” si “hi”.
How do you do, te-ntreab-o cow
Tu raspunzi: “Duiu hau-hau”
Å¢i-ai schimbat numele in John,
Dar taranii-ti spun tot Ion!
intr-o nara porti belciug
Ca si taurul la plug,
in spranceana-ai trei cercei
Cumparati pe dolarei
De la Chivu de la colt,
Suta la suta… gablont!
Heavy metal, ce sa zic?
Å¢i-ai pus ring si-n buric.
Macho-man Johnica-maichii
Å¢i-ai facut frizura spiky
Semanand cu un arici
Dai din bici si face plici!
Piele groasa pe obraz
De opt zile esti neras
Ca Silvestru lu’ Stalone
in filmul cu Sharon Stone.
Porti blue jeans c-asa e moda
Si bei numa’ whisky and soda
Pe pensia lu’ batrana…
La munca, nu la-ntins mana!

DÄ‚NUÅ¢ SRL

La Danut la SeReLe
Foarte multa lume e!
Vin vedete si… vedeti
Politicieni isteti,
Petre Roman, Dolanescu,
Si Segiu Nicolaescu,
Fete mandre baletiste
Cantareti, artisti, artiste…
Personaje talentate
Sparg baloane, speriate!

Antonica Pasarelli
Gateste precum Boccelli
Si canta frumos si fin
Parc-ar fi Sanda Marin
indopandu-va cu orez
De-o s-ajunga toti… chinezi!

Draga Dane,
Sapte dane,
De umor, nu de karate
Telefoane desiuchiate,
si pe sarma cinci danuti
As vrea tare sa nu uiti
Ca emisiunea ta
Ne descreteste fruntea
Chiar aici la antipozi
La bunici, parinti si plozi!

Te-asteptam cu nerabdare
Saptamana viitoare!

GHIOCEI DE ’NTÂI APRIL
(Unei poete pierdute
in spatiul virtual al internetului)

Iubito ti-as trimite-n dar
Toti ghioceii care-apar
Si florile de pe campii
Dar unde esti, dece nu vii?

Tu spusu-mi-ai ca vei veni
Aici la mine, intr-o zi…
Si eu crezut-am pe moment
Ca un naiv adolescent…

Eu simt ca tu ma-nseli, si-s trist,
Cu alti poeti de pe Romlist
si-o “jumatate masculina”,
Si tot tu zici ca mi-s de vina?

Ei, daca tu-ai binevoi
S-apari pe-acilea intr-o zi
Eu generos ti-as oferi
Toata marfa din florarii!

Dar pan-atunci, ce pot sa zic
Tac-tac si nu mai zic nimic…
Caci ghioceii daca-i vrei
Sa vii la mandea sa ii iei!

Versuri alese, gand frumos,
Tot ce ti-am scris, e serios
in ziua de intai april!
Al dumitale, prea umil…

DUEL POETIC

Cu bolovanu’n lac
(Pseudofabula dedicata lui G. Roca
de scriitorul Costel Babos)

Privesc frumoasa luna
Cazuta parca-n lac
Si vad un tip cu coarne
Ce seamana cu-un drac!
imi face semne-ntruna,
As spune amicale,
Si are ochii rosii
Ca doua portocale.

- Ce faci, ii strig, matale,
Pe fundu-acestui iaz
Ce pute a mocirla
A smoala si a gaz?
- Sunt pazitorul lunei!
imi striga infundat:
- Coboara de-ti da mana
Si de te tii barbat!”

Dorinta ma invinge
Calcand pe orgoliul meu
Ma-ncred chiar si in dracul
Ce sade—n helesteu.
Si fascinat de luna,
ii rad la drac prosteste
Si apa face pleosc
Cand ma arunc orbeste.
Iar greul bolovanul
Ce l-am gasit in prund
M-ajuta sa ajung
Mai repede la fund.

***

Roca la fund!
(Parodie contra-dedicata
lui Costel Babos)

A ta pseudo-fabúla
M-a incantat profund
Dar nu-nteleg Costele
Dece te-ai dat la fund?

Ba ditamai peschesu’
Ti-ai pus de gat o roca,
O piatra, bolovanul
Care-acum te sufoca…

Acolo in adancuri
Ne-a inecat un drac
Roca si-un Babos
Morti intr-un fund de lac!

Cu ce-ti gresii amice
Ca sa ma iei cu tine
in abisale-adancuri…
Ce naiba nu ti-e bine?

Efectul lunii pline
Te face somnambul,
Sau poate esti de viata
Plictisit si satul?

Dac-ai gasit prin prunduri
Pietre si bolovani
Mai bine joaca-arsice
Sau un barbut… pe bani!

Ma simt bine la Sydney
Chiar daca este toamna
Decat un fund de lac…
Mai bine-un fund de doamna!

LUI NOSTRADAMUS
(ab absurdum)

Cu un binoclu xenofob
Ascult din nou padurea
Doar laurii cu flori si bob
imi scot peri albi aiurea.

Afara-i frig si-i mohorat
Iar clima-i australa
Simt o durere mov in gat
Pe placa mea stradala.

Camila verde s-a smintit
La stalpul infamiei
Cand ochii lunii au citit
Istoria prostiei.

Piticul rosu si-a muscat
Creionul ud de vata
Alaturi pietrele-au crapat
De-njuraturi de fata.

O stea din galben univers
Dansa in zori de ziua
Iar pepenii cu ras pervers
Bateau iar apa-n piua.

Parlamentarul treaz din nou
Armura si-o indreapta
Spre o drezina cu furou
Ah, ce frumoasa fapta!

Albastru, este alb acum
Ca si la Copsa Mica
Batranu-si vede-ncet de drum
De-o rata si-o furnica.

Iar eu ma duc, ma duc spre cer
Sa joc sotron cu-o cioara
De sub peruca nasc si pier
Trei doamne si-o vioara.

in catacombe-aud un glas
Precum marea perfida
Ma uit cu farmece la ceas
Si vineri la clepshidra.

Lumina de la rasarit
imi da o veste trista
imi plange umarul ranit
De strofa-mi pesimista…

George ROCA
Sydney, Australia
(Din volumul: Evadare din spatiul virtual, Editura Anamarol, Bucuresti, 2009)