Cristina OPREA
Este fireasca intrebarea: ce legatura exista intre arheologie si arta plastica din contemporaneitate? La prima vedere nu sunt vizibile prea multe puncte comune intre cele doua. Dar pe parcursul lecturarii lucrarii prezentate se observa puntea de legatura intre ele.
Arheologul este un ,,miraculos descoperitor de comori”, cercetator ce aduna informatii din complexele arheologice facand apel la diferite metode de cercetare si ne aseaza noua contemporanilor sai, in muzeele de specialitate, marturii clare ale existentei umane inca din cele mai vechi timpuri, dandu-ne sentimentul de mandrie fata de stramosi, care prin intermediul lui, ne “vorbesc” de trairile si credintele lor. Astfel cunoastem legaturile ce se construiesc intre arheologie si antropologie, etnografie, epigrafie si alte stiinte auxiliare ce fascineaza.
in arta contemporana, in timpul anilor ’60 arheologia a devenit un subiect de studiu. Si artistul plastic isi construieste propriile metode de cercetare, planuri de comunicare vizuala, schite asemanatoare fiselor de cercetare. Nu este un simplu joc ceea ce face artistul, el nu se “joaca” intamplator, nu arunca pe suprafata bidimensionala a panzei sau a cartonului culori, in ideea de a surprinde publicul, de al soca. Tot ceea ce este nou socheaza, dar poate tot un fel soc ofera si arheologii prin aducerea din maruntaiele pamantului a marturiilor vizuale, a felului de a fi a omului, care isi punea probleme de estetica inca din paleolitic. Aceste obiecte descoperite se deosebesc unele de altele dupa zone geografice, dupa tipurile de civilizatii, dupa perioade istorice. Timpul se sedimenteaza parca in lucruri. Arta face si ea apel la timp – timpul ca traire, timpul ca memorie, relatia intre timp si viata cotidiana, dar si a timpului trecut si timpul prezent.
Arheologul in sapaturile sale gaseste obiecte ce au o anumita patina a timpului lor, din diverse materiale (piatra, marmura, bronz) in functie de epoca istorica, patina care o intalnim si la obiectele de arta contemporana. Artistul cauta sa aseze in opera sa fel de fel de forme ce prezinta urme de cocleala, de ardere, de corodare, tocmai pentru a-si integra creatia in “fluviul” timpului istoric pentru a reaminti contemporanilor sai de artefactele descoperite. El nu vrea decat sa reflecte propia traire fata de timp si daca ar fi sa-l citam pe Marcel Proust, penduleaza intre “timpul pierdut – timpul regasit.” El nu mai cauta “frumosul”, ci apeland la mijloace si materiale mai putin utilizate ofera fascinantul, o lectie de estetica.
Artistii anilor ’60, ’70 – Claudio Costa, Nikolaus Lang, Anne si Patrick Poirier si Antonio Tapies – impresionati fiind de antropologie, de metodele de inventariere si aranjare muzeistica a unor obiecte, de cromatica, de materialele din care erau realizate, de miturile popoarelor primitive, creeaza un nou curent numit “Spurensicherung”. Aceasta miscare artistica era orientata catre culturile primitive si urmele descoperite de catre arheologi, construind prin intermediul artistilor complexe ,,arheologice” imaginare. Daca arheologul foloseste plansete din lemn si descopera urme de locuire in zone cu cenusa si nisip, artistul contemporan preia aceleasi lucruri si creaza cu ele diferite compozitii si aici l-as putea mentiona pe Antonio Tapies, care a avut in perioada mai sus mentionata, un ciclu de lucrari numit ,,picturi cu nisip”. O alta metoda folosita atat in arheologie cat si in arta plastica, este principiul serial, adica modalitatea de ordonare a obiectelor – dupa forma, dupa dimensiune, etc., aparuta in muzeu dar descoperita si in formele noi de exprimare artistca – instalatia si performance-ul.
in curentul dadaist artistii au avut ideea de a folosi obiectele din mediul inconjurator, care nu aveau nici o valoare, sa le includa in tablouri prin intermediul colajului, sau, sa le utilizeze cu rol de sculptura, dandu-le valoare artistica si estetica, facand din ele opere de arta. Acelasi lucru face si arheologul, asezand in muzee obiecte de uz casnic carora le da valoare. El dateaza obiectele descoperite asa cum, artistul isi semneaza anul executarii lucrarii. Nikolaus Lang ofera publicului ,,muzee” din obiecte nesemnificative ca valoare, dar care au pentru el valoare sentimentala.
intreaga opera a lui Claudio Costa demonstreaza cautarile artistului in trecutul umanitatii, incercand sa redea relatia pe care au avut-o primii oameni si influenta evenimentelor vietii asupra lor. Toata creatia sa este dominata de obiecte, un fel de simbioza intre desen, sculptura si pictura, unde domina antropologia. Tehnicile folosite de cuplul de artisti, Anne si Patrick Poirier, sunt numeroase incepand cu fotografia, arta video, desenul, machetele, pana la scenografie. Apeland la aceste forme de exprimare reinventeaza trecutul, prin diferite fragmente arheologice sau ruine imaginare. Ele doresc sa trezeasca sentimentul memoriei, reamintirea trecutului, recrearea unor forme inspirandu-se din materalele istorice si arheologice.
Poate ca acesti artisti doresc sa evadeze din prezentul cu problemele sale socio-economice si sa se integreze in lumea fascinanta a cercetatorilor pentru a putea reaminti intregii lumi de lejeritatea cu care stramosii se inconjurau de frumos fara sa-si puna prea multe probleme, totul venind de la sine, din frumusetea lor interioara. Pe parcursul elaborarilor, au revazut in permanenta si legaturile pe care arheologia le-a avut cu stiintele auxiliare, fiind atrasi in special de antropologie. Nu trebuie sa uitam ca de la Renastere pana azi in centrul creatiei plastice s-a aflat si se afla omul, sub diferitele lui aspecte.
Dintr-o normala datorie fata de trecut, acesti artisti, dar si altii, care au ridicat punti intre arta contemporana si arheologie, ne ofera azi, posibilitatea de a fi, macar pentru o clipa, atunci cand le vizualizam lucrarile, fericitii beneficiari ai creatiei lor.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Cristina OPREA
(PICTURÄ‚)
Artist plastic profesionist, specializat in pictura de sevalet, pictura pe papirus, linogravura, gravura, grafica de carte, arta miniaturala, ex-libris. Poet, eseist, critic de arta. Analist Nascuta la Craiova, la data de 10 septembrie 1970.
STUDII:
Liceul de Arta, Craiova, sectia pictura de sevalet (1985-1989)
- Scoala Populara de Arta, Craiova, sectia pictura (1985-1988)
- Academia de Arte Vizuale ,,Ioan Andreescu”, Cluj-Napoca, sectia pictura (1990-1996) Profesori Ioan Sbarciu, Ioan Aurel Muresan.
- Studii Aprofundate, Facultatea de Arte din Timitoara, sectia picturã de sevalet (2002-2003). Profesor Constantin Flondor.
- Bursã de studii: Nuova Academia di Belle Arti, Milano, 199
in prezent:
- Doctorand la Universitatea din Craiova, Facultatea de Istorie, Filosofie, Geografie, sectia – istorie
- Doctorand la Universitatea de Artã si Design, Cluj-Napoca, sectia arte vizuale
- Studenta in ultimul an la Facultatea de Istorie, Filosofie, Geografie, sectia Stiinte Politice – Universitatea din Craiova
- Master 2005-2007 “Cercetarea si Conservarea Mãrturiilor Istorice”, Universitatea din Craiova
Limbi straine: italiana, engleza, incepãtor- franceza
Volum de versuri: “Labirintul Albastru”, Editura Aius, Craiova, 2006
