REGAL DE MUZICÄ‚ CLASICÄ‚ LA BISERICA “SFÂNTUL IOAN BOTEZÄ‚TORUL” DIN GALAÅ¢I
Cezarina ADAMESCU
Abia daca s-au stins ecourile celebrarii solemne a Conferirii Mirului de catre Excelenta Sa, episcop Petru Gherghel, unor copii din parohia “Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul” din Galati, ca, si iata ca, de un alt prilej de bucurie au avut parte enoriasii acestei biserici, impreuna cu parohul ei, Parintele Cristian Blajut, O.F.M.Conv. Este vorba despre concertul de muzica clasica sustinut de doi artisti consacrati, Eugen Popovici — flaut si Silvia Popovici — orga veniti anume din capitala ca sa concerteze aici.
Artista Silvia Popovici este organista la Biserica Franceza din Bucuresti iar flautistul Eugen Popovici sustine actualmente un masterat in dirijorat.
Ei ne-au facut cinstea sa accepte invitatia de a sustine un recital de o ora in biserica si pentru a vedea orga, acest obiect de patrimoniu romanesc, si a canta la ea. Initiatorul acestei serate culturale este parintele paroh Cristian Blajut si animatoarele congregatiei insotitoarele Credincioase ale lui Isus (FCJ), surori care-si desfasoara activitatea misionara la Galati si urmeaza carisma, exercitiile spirituale si Constitutiunile Sfantului Ignatiu de Loyola, dupa modelul iezuit.
Reamintim ca parohia din Galati, monument de arhitectura, este incredintata spre pastorire Provinciei Franciscane a Fratilor Minoriti Conventuali “Sfantul Iosif” din Romania si cuprinde, dupa ultimele recensaminte, 855 de familii de confesiune romano-catolica, avand 1986 de credinciosi. Biserica dispune de o orga unicat in lume, donata de vornicul Alecsandri din Iasi, tatal poetului si dramaturgului Vasile Alecsandri, orga ce a fost restaurata in anii trecuti si se canta la ea la fiecare sfanta Liturghie.
De asemenea, o opera de arta de exceptie din aceasta biserica, este pictura sicilianului Sarullo din centrul altarului, reprezentandu-l pe Sfantul Ioan Botezatorul, patronul bisericii, propovaduind in imprejurimile Iordanului. in biserica se mai regasesc sculpturi sacre executate de Vincenzo Fatorini.
Cine a avut privilegiul de a putea trece pe Strada Domneasca, strajuita de tei seculari care dau farmec acestui bulevard central, in seara zilei de 29 iulie, dupa Sfanta Liturghie, aflandu-se prin dreptul bisericii catolice, ori a avut o clipa de inspiratie divina de a intra in biserica, putea auzi ca din alte lumi, sunetele fermecate ale unui flaut, acompaniate in chip desavarsit la orga, intr-o suita de bijuterii muzicale clasice, o paleta de timbre si sonoritati de o frumusete negraita care se reflectau spre inalt, conferind un prilej de reflectie asupra maretiei artei simfonice si a frumusetilor daruite noua de Creatorul tuturor lucrurilor si fapturilor.
Se stie vorba inteleapta ca, “Acela care canta, se roaga de doua ori”. Nu numai cel care canta, dar si cel care asculta cu pietate si reverenta, se roaga de mai multe ori lui Dumnezeu.
O suita de impresii fugare, dar foarte sugestive si graitoare, in blanda seara de vara, ne-a oferit aceasta serata muzicala, gratie celor doi artisti de marca, virtuosi in muzica preclasica si clasica, dar si contemporana, care, cu maiestrie si inalt profesionalism au interpretat compozitii de Haendel, Bach, Mozart, Albinoni, Schubert, Cesar Franck, Pietro Locatelli si Jean-Baptiste Loeillet.
Armonizati perfect si cu o stapanire desavarsita a mijloacelor de expresie specifice acestui gen de muzica instrumentala, cei doi artisti au cules aplauzele asistentei care a ascultat intr-un profund sentiment de admiratie pioasa, bijuteriile muzicale alese cu discernamant din repertoriul clasic universal si romanesc, ca sa ofere un ceas de relaxare, destindere si placuta intimitate cu maestrii muzicii universale.
incantare, pace si sentimente nobile — picurau in sufletele curate ca fulgii de argint, izvorati din muzica aceasta, parca dirijata de heruvimi, atingand sublimitatea artei crestine.
Arta crestina si, in chip fericit muzica, au oferit dintotdeauna auditoriului, clipe de inefabil rasfat spiritual si o stare de bine, izvorata din impacarea cu Dumnezeu si cu oamenii. Nimic mai adevarat si mai sublim.
Serata a debutat cu lucrarea lui Jean Baptiste Loeillet (1680-1730) — Largo cantabile care a avut darul de a incalzi atmosfera si a mai diminua emotiile care staruiau si de o parte si de cealalta, la artisti si spectatori. Mentionam ca auditoriul a fost alcatuit nu numai din enoriasii parohiei, dar si din crestini de alte confesiuni, interesati in aceeasi masura de muzica clasica.
A urmat compozitia Largo a lui Pietro Antonio Locatelli (1695-1764), violonist si compozitor italian, novator in tehnica viorii, autor a numeroase piese pentru vioara, concerti grossi si “sonate a tre”.
Despre Georg Friederich Handel, nascut la Halle in 1685, compozitor, organist si violonist german, creatorul stilului baroc tarziu, pregatind aparitia clasicismului vienez, nu mai este nevoie de cuvinte de prezentare, fiind un foarte apreciat si indragit compozitor, nu numai de melomani, dar si de ceilalti oameni.
Daca ar fi numai sa amintim opera Xerxes, oratoriul Messia capodopera a muzicii sacre, concertele pentru orga, concerti grossi, suitele instrumentale, dintre care, cea mai vestita este Muzica apelor, precum si sonate, cantate, lieduri.
Artistii au interpretat cu multa sensibilitate Adagio, apoi, mai tarziu, Sonata in Fa major (Larghetto-Allegro-Siciliana-Giga) si apoi Adagio si Presto (din Sonata in sol minor).
Despre Tomaso Albinoni (1634-1759) cu al sau Adagio in sol minor, care te poarta in cele mai inalte sfere ale sunetelor sacre, nu se gasesc destule cuvinte. Biserica a ascultat acordurile acestei splendide compozitii, uitand parca sa mai respire si rasplatind la sfarsit cu prelungite aplauze, maiestria interpretilor.
Nici Johann Sebastian Bach (1685-1750) nu a fost neglijat si interpretii au cantat Siciliana, cu aceeasi maiestrie si sensibilitate artistica. Fiecare spectator si-a amintit de Patimile dupa Ioan; Patimile dupa Matei; Oratoriul de Craciun; Marea misa in si minor; Magnificat dar si de muzica laica a acestui titan al clasicismului — cantate, preludii, fugi, toccate — si pentru clavecin, printre care, cunoscutul Clavecin bine temperat, lucrari care sintetizeaza cuceririle muzicii de la Renastere pana in vremea sa. Polifonia instrumentala a stralucit prin compozitiile acestui gigant compozitor.
Un moment cu adevarat impresionant a fost interpretarea piesei, atat de cunoscuta Ave Maria (Johann Sebastian Bach — Charles Gounod (1818-1893), lucrare arhicunoscuta si cantata in toate bisericile catolice din lume, dar nu numai acolo, ci in vestitele concerte vocal-instrumentale, de catre cei mai straluciti reprezentanti ai artei lirice.
Andantele — lui Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791) — a facut sa tresalte inimile participantilor la concert, iar acordurile orgii au rasunat limpede, facand sa vibreze peretii, vitraliile, icoanele si statuile, parca insufletite de aceasta muzica venita din inalt si la propriu si la figurat.
La aceasta compozitie, auditoriul a aplaudat indelung si staruitor, parca nevrand sa se desprinda de magia si de confortul spiritual picurat in suflete de cei doi muzicieni.
Sensibilul compozitor austriac, elev al lui Salieri, Franz Schubert (1797-1828), de o inepuizabila inventie melodica, cel ce a compus peste 600 de lieduri care l-au consacrat creator al genului, a fost reprezentat la acest concert prin lucrarea de notorietate, cantata de cca. 200 de ani, Ave Maria, dedicata Prea Sfintei Fecioare Maria. Fie si numai pentru aceasta lucrare, Schubert a intrat in Panteonul nemuritorilor care au adus slava prin cantec Maicii lui Dumnezeu. Cantata pe versurile Salutarii ingeresti - (Ave Maria, gratia plena, Dominus tecum. Benedicta tu in mulieribus et benedictus fructus ventris, tui Jesus. Sancta Maria, Mater Dei, ora pro nobis peccatoribus, nunc et in ora mortis nostris, Amen!) – compozitia si-a castigat prestigiu in lumea muzicii sacre. Iar acum, la serata, a fost indelung aplaudata cu multa reverenta.
Din pleiada de compozitori romani, artistii bucuresteni s-au oprit la Constantin Dimitrescu (1847-1928) — interpretand magistral lucrarea Berceuse. Compozitia cantata cu acest prilej, Berceucse, a acestui muzician roman, nascut la Blejoi, jud. Prahova, cel care a scris primele concerte instrumentale pentru violoncel si cvartete romanesti, precum si opereta Nini, de o sensibilitate aparte, a desteptat spiritul de pietate, nefiind cu nimic mai prejos decat compozitiile celorlalti clasici din concert.
Receptiv, publicul spectator a aplaudat aceasta lucrare si chiar au cerut bis.
Cezar Auguste Franck (1822-1890), compozitor, organist si pedagog francez de origine belgiana, unul dintre intemeietorii scolii simfonice moderne franceze, autor al oratoriilor Ruth, Beatitudinile, Psyche) si al unor lucrari de camera, piese instrumentale, promotorul principiului constructiei ciclice in muzica, a fost, de asemenea reprezentat printr-o lucrare de exceptie. E de ajuns sa rostesti acest nume si ai in minte lucrarea Panis Angelicus, atat de suava si incarcata de inefabil, foarte cunoscuta, mai ales prin interpretarea ei de catre cel mai mare tenor al secolului, Luciano Pavarotti, dar si de catre alti mai tenori ai lumii, lucrare ce se canta in bisericile catolice in preajma Sarbatorii Nasterii Domnului, ea simbolizand venirea in lume a Mantuitorului, in chip de om, dar si jertfa Mantuitorului pe altar. Painea ingerilor, coborata din cer, data noua consacrate, sub forma de Trup si Sange, in chip sacramental ca Paine si Vin, mantuitoare si rascumparatoare.
Largo de G.F. Handel a incheiat serata muzicala nu fara emotii de partea artistilor si de partea enoriasilor, care nu au stiut cum sa multumeasca mai bine celor doi interpreti, pentru regalul muzical oferit.
Aplauze in picioare, intr-o profunda atitudine de respect si admiratie si, cum era si firesc, flori si fotografii. Un lucru semnificativ si imbucurator: foarte multi tineri sunt interesati de genul acesta de muzica si, de fapt, ei au fost in special, cei care erau animati de entuziasm si de bucurie, manifestandu-se prin aplauze si admiratie nestavilita fata de artistii invitati.
Binecuvantate aceste clipe de gratie, care vor ramane de nesters in inimile tuturor! Singurul regret a fost acela ca s-a terminat, desi asistenta ar fi vrut sa continue la nesfarsit aceste momente unice, care au inaltat sufletele la Dumnezeu. Si parca chipurile sfinte din icoane si statui zambeau si incuviintau clipele de bucurie sfanta din inimile tuturor.
