Tudor Petrut
Cu siguranta
ca cinematograful romanesc al noului val a deschis apetitul pentru filmul sud-est european al cinefililor americani. in Los Angeles, in fiecare an, South-East European Fest este poarta deschisa catre o lume “care se intinde din Austria pana in Turcia, cunoscuta pentru conflictele politice, dar care este o zona culturala de anvergura, a carei filme descriu portrete diverse si nuantate, si teme universale profund umane”, dupa cum declara organizatorii.
Nu este de mirare ca institutii de cultura locale se implica activ in promovarea festivalului: Goethe-Institut, Centrul de studii europene si euroasiatice din cadrul University of California at Los Angeles, si in premiera anul acesta prestigioasa American Cinema Foundation. Si din partea comunitatii romanesti eficientul locas de promovare a valorilor romanesti Institutul cultural roman din New York si efervescenta organizatie angelina Romanian-American Professionals Network.
Temele prezentate au avut atat culoare locala cat si nuante politice, umor transant si vivacitate creativa. S-a distins ciclul “Femei din sud-estul european” si filmul turcesc My Marlon and Brando. in regia kurdului Huseyin Karabey, pelicula este o lirica si incrancenata poveste de dragoste ratata intre o actrita turca si un actor kurd, despartiti de granite si prejudecati. Cu aceiasi tematica, dar cu evidente accente politico-istorice Divorce Albanian Style al bulgaroaicei Adela Peeva urmareste destinele famiilor ravasite de epurarea efectuata de dictaturia albaneza din anii saizeci. La vremea aceea, sotiile care nu erau de origine albaneza erau judecate ca spioane si deportate in tarile lor de origine. Realizat impecabil, documentarul Tunnel’s End al regizoarei spaniole Monica Lleo este o analiza acida a razboiului din Bosnia anilor nouazeci. Cu excelent talent portrtetistic, regizoarea surprinde fara echivoc nuantele incoerente ale unei lumi in continua framantare. in general, peliculele prezentate sunt o dovada artistica a unor tare socio-politice care nu-si gasesc cursul firesc. Artistii sud-est europeni, ca si creatorii romani, incearca sa descatuseze energiile negative ale unei istorii fragmentate si uneori ireale. Tonul sumbru al majoritatii peliculelor creioneaza deziluzia comuna intr-o revenire la normalitate. Personajele sunt insa pline de speranta. Dorinta lor, a personajelor, de a trai intens, de a se elibera marcheaza cand strident, cand optimist filmele festivalului.
Cinematografia romaneasca a fost recunoscuta in chiar seara de gala. Mai intai a fost prezentat scurt metrajul Megatron al regizorului Marian Crisan, castigator al Palme d’Or la Cannes in 2008. Pentru romanii-americani, cele 15 minute de frantura de realitate au rezonat emotional a aduceri aminte din propria copilarie. in micul univers de la tara la oras, micutul erou sarbatorit nu-si doreste decat o frantura de normalitate familiala. Este singurul cadou care-l satisface. A urmat apoi Elevatorul, o incitanta experienta cinematica. Bazat pe o piesa de teatru, pelicula se petrece eminamente intr-un ascensor in care cele doua personaje adolescentine isi traiesc drama mortii inerente.
Deloc incomodat de spatiul restrans, regizorul operator construieste filmic trepidant, nuantand convulsia aspatiala cu ritm emotional. Dupa ce a lucrat pe un vas comercial timp de cinci ani, George Dorobantu a reusit sa-si cumpere un aparat de filmat si un calculator. Reintors la dragostea dintai, regizorul indragostit de piesa de teatru cu acelasi nume a avut ambitia de a o experimenta filmic. Cu numai trei sute de dolari si entuziasmul echipei, Elevator a prins contur. Au urmat apoi doi ani de montaj pe calculatorul personal. Rabdarea si pasiunea pentru inlantuirea de imagini este vizibila in film. Totul pare a fi calculat la secunda, si efectul dramatic al mizanscenei este nedisimulat. Marinarul convertit la cinema a devenit, prin filmul sau, un bijutier al imaginii. Departe de a fi imperfectibil. Pentru ca uneori exactitatea de ceasornicar forteaza emotia, impune reactia. Dar cu siguranta ca Elevator este un film al unui creator maturizat prin insasi creatia sa de debut. Potentialul artistic al lui George Dorobantu este remarcabil.
Ca intotdeuna, este important nu numai ce prezentam publicului cinefil, ci si cum ne prezentam audientei. Cu o engleza impecabila, cu delicatete intelectuala si umor, George Dorobantu a raspuns barajului de intrebari venite din public. A dovedit ca artistul roman este pregatit pentru a balansa doua lumi culturale, nu numai prin filmul sau cat si prin prestanta sa. Suportul publicului a fost evident, si George Dorobantu si al sau Elevator au primit entuziast premiul publicului. Iar organizatorii l-au rasplatit meritat si cu premiul de debut.
South-East European Fest a fost o noua reusita pentru romani. Iar pentru romanii-americani sansa de a il cunoaste pe si conversa cu George Dorobantu a fost de neuitat.
(Foto: www.mindentudas.hu)
