Dani Giulvezan este un alt compatriot al nostru care s-a realizat in America datorita unei cariere sportive de success. in ultimii sase ani, romanul nostru a fost ales consecutiv, antrenorul de fotbal al anului de catre presa sportiva regionala, in calitatea sa de antrenor principal al echipei liceului Hawken din zona Cleveland, echipa care a castigat in repetate randuri titlul de finalista a statului Ohio. Banatean, de origine din orasul Jimbolia, ambitios si perseverent, Dani conduce de peste 10 ani propriul club de fotbal pentru juniori in Cleveland. Asistat de fratele sau, Marius Giulvezan, clubul a ajuns in prezent sa colaboreze cu alti 8 antrenori si sa pregateasca peste 300 de copii de virste cuprinse intre 4 si 18 ani. De-a lungul anilor Cleveland Select Soccer Club a pregatit peste 30 de jucatori din Olympic Development Program precum si o jucatoare din echipa nationala.
Rep: Cum a fost inceputul Cleveland Select Soccer Club?
D.G.: Ca orice inceput nu a fost usor, am muncit mult, seara antrenam iar ziua mergeam la alt job. Personal am trecut de la statutul de jucator la cel de antrenor, a trebuit sa imi iau licentele si sa invat totul despre antrenoriat in America, sa ma adaptez filozofiei lor profesionale si sa fiu la zi cu toate atestarile. Clubul l-am inceput cu o singura grupa, am crescut gradual, iar cu timpul am reusit sa ne inscriem in programul olimpic si sa castigam o pozitie puternica in raport cu concurenta, ajungand in prezent sa avem peste 300 de copii inregistrati la club.
Rep: Originea europeana, respectiv romaneasca, a constituit piedica sau avantaj in evolutia dumneavostra ca antrenor de fotbal si manager de club?
D.G.: Au constituit intotdeauna un avantaj, in mod special experienta din fotbalul romanesc a fost un mare avantaj pentru dezvoltarea mea profesionala in America.
Rep: Care este atitudinea parintilor americani vis a vis de fotbalul provenit din Europa?
D.G.: Americanii urmaresc cu interes crescand fotbalul european, iar cu cat trece timpul imbratiseaza tot mai mult acest sport pentru copiii lor.
Rep.: in ce consta secretul succesului vostru?
D.G.: Cred ca secretul consta in pasiune, daruire, munca si perseverenta. Succesul se datoreaza faptului ca iubim fotbalul, cunoastem tehnicile de joc si ne dam interesul ca fiecare copil sa fie capabil sa joace fotbal la un nivel cat mai ridicat, sa persevereze, sa invete din greseli si poate cel mai important, sa valorifice pasiunea pentru acest joc.
Rep.: Care este cea mai mare provocare in conducerea unei astfel de afaceri?
D.G.: Cea mai mare provocare este faptul ca trebuie sa dedici foarte mult timp pentru desfasurarea activitatii unui astfel de club, ajungi sa muncesti chiar si 16 ore pe zi, fapt care diminueaza considerabil timpul alocat vietii personale si familiei. Un alt aspect este si faptul ca lucrul cu copiii dezvolta legaturi puternice la nivel interpersonal, iar ca antrenor esti raspunzator de evolutia lor sportiva insa indirect, si de cea spirituala.
Rep.: Cum vedeti viitorul soccerului in Statele Unite?
D.G.: Cred ca este doar o chestiune de timp pana cand fotbalul din America va ajunge sa inregistreze performante la nivel mondial si pana cand va deveni un al saselea mare sport la nivel national alaturi de fotbalul american, baseball , basketball, hockey si golf.
Rep.: Ce cunosc americanii despre fotbalul sau sportul romanesc?
D.G.: Din Arizona pana in Canada, si oriunde am calatorit in lume, am intalnit persoane care au auzit de Gica Hagi si Nadia Comaneci, iar in ultima vreme si de Mutu si Chivu.
Rep.: Cu siguranta sunteti la curent cu stirile din Romania, ce parere aveti despre situatia actuala din fotbalul romanesc?
D.G.: Parerea mea este ca a crescut foarte mult calitatea jocului in fotbalul romanesc. De asemenea, observ ca se fac investitii considerabile in acest sport si sunt tare bucuros sa vad ca tot mai multe echipe puternice joaca in liga profesionista si mai ales ca o echipa din afara Bucurestiului concureaza pentru titlul de capioana nationala.
Rep.: Cum comentati evolutia lui Poli Timisoara, echipa de suflet a tuturor banatenilor?
D.G.: Cele mai faine amintiri din copilaria mea sunt cele de cand am fost copil de mingii la meciul Universitatea Craiova- Poli Timisoara din cadrul campionatului pentru Cupa Romaniei, aveam vreo 11-12 ani, si atunci i-am vazut pe Balaci, Irimescu, Camataru, Nedelcu, tin minte parca a fost ieri! Chiar si acum cand imi amintesc de aceste legende ale fotbalului timisorean si de momentele acelea, ma trec fiori… Dupa ce am parasit Romania, in anii ’90 Poli Timisoara a pierdut enorm din prestigiu ajungand sa fie un nimeni in randul celorlalte echipe si mi se rupea inima cand citeam pe internet ca o zona asa frumoasa ca Banatul si un oras atat de frumos ca Timisoara, nu au o echipa care sa le poata reprezenta, mai ales ca stiam ce potential exista, cate cluburi de fotbal pentru juniori sunt in judetul Timis, iar copiii aceia nu aveau unde sa joace la nivel profesionist. Acum vad ca usor, usor s-au schimbat lucrurile, au venit noi investitori si bineinteles sunt foarte mandru cand vad ca Poli e acolo sus, cand stadionul e plin, toata lumea canta si e o atmosfera superba, iar clubul produce din nou jucatori de fotbal care pot sa joace bine, la nivel international.
Rep.: V-ati gandit vreodata sa infiintati un club de fotbal si in Romania?
D.G.: Da, m-am gandit de multe ori la aceasta idee, insa pentru moment, viata mea este aici, in State. Totusi, nu se stie niciodata ce ne rezerva viitorul.
Adina Cicort, Dallas, USA
