Tudor PETRUÅ¢
Am intrat in Europa, asa ca era esentialmente necesar sa intram si in America. Si nu ca stat de sine statator intre statele uniunii, ci ca stare de spirit, si de continuitate de cultura intre romanii-americani. Pentru ca nu putem sa fim alaturi de cei dragi in iarna romaneasca cu ocazia sarbatorilor de craciun, facem tot posibilul sa petrecem in traditia strabuna oriune ne-am afla. Anul acesta, mai mult ca oricand, cu ganduri de bine si arome de acasa.
Sarbatorile au inceput cu un pachet primit din Ardeal de catre verii mei Carmen si Alin Postescu din San Diego. Cu o bucatica de slana afumata si o sticla mica, dar binevenita, de palinca. Apoi cu un alt pachet, din Bucuresti, cu kaiser cu boia si niste visinata parfumata. in vizita la prieteni, prin Los Angeles, am fost intampinati cu must trimis de o familie de romani din Temecula, una dintre celebrele zone viticole din apropiere. Aperitive ca la mama acasa, cu salata de vinete si salata de boeuf, sarmale peste sarmale, cu varza murata de casa, mamaliga la ceaun gata de taiat cu sfoara. Paine de casa, cozonac cu nuca si cu mac, prin bunavointa unei brutarii romanesti. Rachiu de vin din Moldova, Pinot noir de Murfatlar, Feteasca de Dealu Mare, sprit cu Grasa de Cotnari si apa minerala Borsec. Si in legatura directa, prin Internet, cu cei de acasa, cu imagini prin video-camera calculatorului, sa-i vedem si noi pe cei nou nascuti, pe copii si nepoti, si pe ai nostri de departe, si sa ne vada si ei, sanatosi si voiosi.
Si-au venit colindatori, de la toate bisericile romanesti din zona, tineri ortodocsi, penticostali sau baptisti incantandu-ne cu voiosie in spiritul sarbatorilor. Apoi muzica romaneasca de dans, plina de voie buna, si cateva cantece din folclorul romanesc. Si chiar cate un copil, imbracat traditional in ie, deschizandu-si cu aplomb cadourile, cateva primite de la cei de acasa. Iar la televizor, in direct, programe romanesti de divertisment, prin intermediul unui nou serviciu de cablu pe Internet. Stiri, sport, filme, muzica la orice ora, de pe orice canal de acasa.
A urmat apoi un revelion romanesc pe cinste. Cu bucate alese pregatite special de catre restaurantul Dunarea din Anaheim. Caltabosi si carnati afumati, toba si muschiulet de porc, carnati prospeti la cuptor, cascaval si branza telemea, castraveti murati si gogonele. Sarmale cu mamaliga, friptura de porc la tava si ciorba de perisoare, ca sa ne dregem. Pe ecranul instalat special, video-clipuri cu melodii din tinerete, din arhivele TVR si minunate momente cu monstrii sacrii ai comediei romanesti din revelioanele de altadata. Copiii nostri, in efervescenta serii, au privit cu aplomb la imaginile copilariei parintilor lor, intreband naiv, ca un adolescent modern: ”cum, voi aveati televizor alb-negru?” Iar dupa exuberanta momentului de cumpana, la zece ore diferenta, noi toti apeland prin telefonul mobil pe cei dragi de acasa, sa stie ca sunt iubiti si alaturi.
in modernitatea de timp si spatiu, uniti prin gand si prin tehnologie, prin traditie si simtamant, am sarbatorit global, romani plecati aiurea, dar niciodata departe.
