de Tatiana Scurtu-Munteanu
Prin troiene de lumina
Mangaierile razbat
in tacerea diminetii
Unde cerne-ngenunchiat
Cerul stelelor golase
Care-n negura privesc
Si in salbe fulguite
Aripile-si impletesc.
Vantul suna din zabrele
Peste coama de gutui,
Colorand mireasma iernii
Cu un dulce-amarui.
Raiu-si scutura podoaba
Pe batranul sevalet,
Ca o nimfa adormita,
Zace panza de omat.
Bate soarele-n ferestre
Si in turla clopote,
Se-aud zurgalai la sanii,
Caii zboara-n ropote.
Fulgii rataciti colinda
in ajun de stea rasare,
Nu mai e zapada-n ceruri
Si nici file-n calendare.
