Studiul “Comunitati romanesti in Spania”, lansat joi de Fundatia Soros in cadrul programului “Migratie si dezvoltare”, prezinta conditionarile si tendintele in migratia de revenire a romanilor din strainatate. Cercetarea sociala debuteaza printr-o prezentare a profilurilor comunitatilor de romani si a dinamicii imigratiei romanesti in regiunea Madrid, Spania.
Cele patru municipalitati analizate, Alcala de Henares, Coslada, Arganda del Rey si Torrejon de Ardoz apartin regiunii Madrid, care cuprinde cel mai mare numar de romani din Spania, aproximativ un sfert din totalul imigrantilor romani din aceasta tara. Comunitatile concentreaza un numar de 18828, 15515, 10485, respectiv 7645 romani, conform datelor furnizate la 1 ianuarie 2008 de catre Institutul National de Statistica din Spania.
Comunitatile de imigranti sunt prezentate ca “spatii tampon”, create in procesul de migratie si care raspund nevoilor specifice ale migrantilor.
Analiza comunitatilor madrilene infatiseaza o lume care, in acceptiunea imigrantului, este una “noua”, situata intre “acasa” si “strainatate”: “Eu cred ca asa se spune, ca nu mai suntem romani in Romania, suntem romani din familia Spaniei…”
in functie de zonele de origine, primii imigranti din Romania sositi in comunitatile madrilene au fost cei din Transilvania si Banat, al caror numar predomina in Alcala de Henares si Arganda del Rey. Coslada si Toreejon de Ardoz sunt comunitati formate din imigranti proveniti in special din Muntenia. Ulterior, retelele de imigranti s-au extins si spre Moldova sau alte zone din Vechiul Regat.
Mecanismele imigratiei in cele patru comunitati se configureaza pornind de la pastrarea conexiunii cu originea – vazuta ca domeniu profitabil pentru afaceri, pana la relatia migrantilor cu religia, inteleasa pragmatic de catre majoritatea imigrantilor.
Partea a doua a cercetarii grupeaza analize tematice, ce abordeaza aspecte subiective ale vietii migrantilor, dar si teme cu manifestare externa – de tipul traiectoriilor ocupationale sau remitentelor, migratiei de revenire, integrarii in comunitatile gazda sau a capitalului social al migrantilor.
Cererea de forta de munca in Spania se axeaza pe ocupatiile cu statut socio-economic si prestigiu scazut: lucratori in servicii si comert, muncitori calificati si necalificati. “Desi o parte dintre migrantii romani in Spania au fost afectati de << pierderi >> in termeni de statut si prestigiu ocupational, este foarte probabil ca aceste pierderi sa nu se traduca in pierderi de venit, datorita salariilor medii mai mari din Spania comparativ cu Romania pentru acelasi tip de ocupatie”.
in privinta locuirii in Spania, aceasta se caracterizeaza prin supraaglomerare: 79% dintre respondenti traiesc in locuinte cu mai multe gospodarii, 60% impreuna cu alte 4 sau peste 4 persoane, iar in 15% dintre locuinte se afla mai mult de 2 persoane pe camera. Nemultumirea fata de locuire este, insa, scazuta – numai 10% dintre respondenti au declarat ca nu sunt satisfacuti de modul in care locuiesc si doar 25% ca sunt mai nemultumiti in Spania in comparatie cu felul in care traiau in Romania.
Acumularile de capital ale romanilor din comunitatile analizate tind sa se faca in principal in tara de destinatie, iar transferarea acestor capitaluri in tara de origine se regaseste in putine situatii, intrucat “doua treimi din migrantii din regiunea Madridului isi definesc gospodaria in sensul in care sunt cuprinsi doar acei membri care traiesc in Spania”.
in privinta migratiei de revenire, aceasta nu este doar un proiect de viata, ci si o stare de spirit. Mizele intoarcerii in tara sunt “afacerea si casa”, insa tind sa revina in special cei care considera ca Spania le-a adus o sanatate mai proasta sau percep pozitiv viitorul pietei muncii din Romania.
Revenirea in tara este inteleasa ca proiect familial: 57% din cei care declara ca vor reveni curand si sigur in tara mentioneaza ca impreuna cu ei se va mai intoarce si altcineva din familie. Acest fapt se explica prin procentul ridicat, de aproximativ 70%, al romanilor insotiti de cel putin un membru al familiei si care traiesc in comunitatile din regiunea madrilena.
Cea mai mare propensiune de revenire in tara se inregistreaza la Arganda del Rey. “Ponderea mare a populatiei de peste 40 de ani in aceasta comunitate, comparativ cu situatiile din Coslada, Alcala de Henares si Torrejon, pare sa fie unul dintre principalii factori de favorizare a revenirilor in tara. in plus, interactiunile sociale mai reduse, o mai slaba cunoastere a limbii spaniole, comparativ cu situatia din celelalte trei orase de sondaj, ar putea fi alti factori de favorizare a orientarii sporite spre remigrare”.
“Politica de migratie a Romaniei trebuie sa adopte ca tinta explicita optimizarea si nu reducerea migratiei temporare in strainatate”, afirma autorii studiului. in viziunea acestora, optimizarea migratiei se poate realiza la nivel institutional, prin scaderea costurilor miscarilor migratorii si identificarea unor beneficii cat mai mari pentru migranti, dar si pentru societatile gazda si cele de origine.
